De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Istoric

Edificiul constituie un prototip reprezentativ pentru stilul Renaşterii din secolul al XVI-lea în Cluj, cu atât mai preţios, cu cât aripa dinspre curte s-a păstrat într-o formă apropiată de cea originară.

A fost construită în mai multe etape distincte, între 1534-1600. Datorită timpului lung scurs, casa este marcată de trei stiluri arhitectonice diferite, trecând de la gotic la specificul Renaşterii şi ajungând apoi la baroc.

Casa a început sa fie construită în stil renascentist, la comanda lui Adrianus Wolphard, paroh, apoi vicar episcopal şi consilier la Curtea Regală din Budapesta. Adrianus Wolphard a studiat ştiinţele umaniste la Universitatea din Bologna şi, întors la Cluj, a început construcţia imobilului. Mare admirator al Renaşterii italiene, Adrianus a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării, casa fiind continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude-primar al oraşului Cluj, matematician şi astrolog de renume.

În timpul vieţii lui Stephanus Wolphard s-a construit primul etaj al casei şi partea din spate a curţii şi, foarte probabil, lui i se datorează cea mai impresionantă încăpere care existat în casa Wolphard – '"Sala Zodiacului'" şi ceasul solar, unic acum în Transilvania, fiind singurul rămas din secolul XVI.

Văduva lui Wolphard István s-a căsătorit cu Kakas István, care a lărgit clădirea. În 1602 clădirea a fost cumpărată de Bogner Imre, apoi Linczeg János, după care a ajuns la familia Pákei şi în a doua jumătate a secolului trecut proprietarul a fost Elek Szatmári, aurar. El a cumpărat şi casa Bogner din vecinătate şi demolând ambele clădiri, a construit în 1894 casa de azi cu două etaje, pentru Banca Ardeleană.

La parterul ei a funcţionat mult timp o librărie, iar ulterior aici a funcţionat Banca Dacia Felix. Aceasta a adus unele modificări construcţiei în 1994. Cheile de boltă ale faimoasei camere-zodiac, cadre de cămin şi altele au fost salvate aflându-se azi în Lapidariul Muzeului de Istorie.

Legenda spune că Báthory Zsigmond a privit de la fereastra acestei case, decapitarea nobililor din partida proturcă, în 1594.

[modifică] Bibliografie

  1. Asztalos Lajos , Koloszvár: helynév - és településtörténeti adattár , Cluj-Napoca, 2004 .- ISBN 973 8341 442
  2. Sălăgean, Tudor (coordonator), Cluj-Napoca, de la începuturi până azi, Cluj-Napoca, 1995. - ISBN 973-7924-05-3.
  3. Gaal György, Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben, Cluj-Napoca, 2007,. ISBN 978-973-8341-85-2, p.93-94
  4. Lukács József, Povestea oraşului-comoară. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale, Cluj-Napoca, 2005. ISBN 973-9279-74-0

[modifică] Legături externe

[1]