De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 12 aprilie 2019 08:04; Ghizela (Talk | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare (10.11.1872)

În secolul al XIX-lea, la Cluj ca și în întreaga Transilvanie, a crescut sentimentul necesității creării unei universități moderne. După 1867, cu instaurarea dualismului austro-ungar, ideea apare tot mai clar exprimată în viața politică și culturală din Transilvania. În septembrie 1869, baronul Eötvös József, Ministru al Cultelor și Învățământului Public a vizitat Clujul formulând promisiunea privind deschiderea Universității. Proiectul de lege pentru crearea acesteia a fost prezentat Parlamentului la 2 februarie 1871, dar Eötvös a murit, iar proiectul a fost amânat. În această etapă de creare a Universității din Cluj, elita românească, a cerut paritate între limba română și maghiară în viitoarea universitate. Însă aceste revendicări nu au apărut în proiectele de organizare a Universității.

Acțiunile în favoarea universității maghiare din Cluj au fost reluate în 1872, sub auspiciile noului ministru Pauler Tidvar. La 28 mai 1872, Împăratul Franz Iosif a acceptat ca noul Ministru al cultelor și instrucției publice să supună Parlamentului proiectul de lege și de buget privind viitoarea universitate. În consecință, Parlamentul l-a însărcinat pe ministrul Pauler cu deschiderea universității cu începutul anului universitar 1872/1873, cu recrutarea personalului didactic și găsirea de spații necesare desfășurării activității. Cele două articole ale legii privind înființarea universității din Cluj, art. XIX și XX, au fost semnate de împărat în 12 octombrie 1872.

Deschisă la 19 noiembrie 1872, Universitatea din Cluj avea patru facultăți: Drept și Științe de Stat, Medicină, Filosofie, Litere și Istorie, Matematică și Științele Naturale la care se adăuga un curs de Farmacie. Pe lângă aceste facultăți a fost fondat și un Institut Pedagogic, menit să pregătească profesori pentru școala secundară.

Potrivit statutului Universității, fiecare facultate era condusă de un decan, ales pentru un an și subordonat Consiliului Universității, în fruntea căruia se afla un rector. Primul rector al Universității a fost Berde Áron. Profesorii universității erau numiți de împărat pe baza recomandării făcute de ministrul cultelor și educației. Primii profesori au fost numiți la 29 septembrie 1872. Între ei se aflau Kolozsvári Sándor, Csily Viktor, Kokch Antal, Concha Gyözö și Plősz Sándor, în total 40 de persoane.

Sub aceste auspicii, Universitatea din Cluj și-a început activitatea în noiembrie 1872, cu un total de 285 de studenți dintre care 173 urmau dreptul, 18 filosofia, 21 medicina și 26 matematica sau științele naturii. La 4 ianuarie 1881, împăratul Franz Iosif a emis documentul oficial de întemeiere al Universității din Cluj și a acceptat ca această instituție să îi poarte numele.

Între anii 1893-1902 s-a construit clădirea centrală a Universității clujene, realizată după planurile arhitectului Károly Meixner şi construită de antreprenorul Károly Reményik, iar între anii 1906-1909 s-a construit clădirea Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, bibliotecă ce funcționa din 1872, fiind înființată odată cu Universitatea.

Din anul 1872 și până în anul 1918, la Universitatea din Cluj au studiat peste 40.000 de studenți, dintre care 2.635 români. Dintre personalităţile româneşti care au trecut pe la Universitatea Franz Iosif din Cluj trebuie să îi amintim pe: Iuliu Maniu, Iuliu Haţieganu, George Coşbuc, Vasile Meruţiu, şi alţii. Universitatea din Cluj a fost cea de-a doua universitate de stat (după Universitatea din Pesta) din Regatul Ungariei, parte a Imperiului Austro-Ungar.

[modifică] Bibliografie

  1. University and Society: A History of Cluj Higher Education in the 20-th Century/ Edited by Vasile Pușcaș. – Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujeană, 1999, p. 39-41. ISBN 973-595-051-0