De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 7 iulie 2009 08:09 (modifică)
Ica (Talk | contribuţii)
(Bibliografie)
← Diferenţa anterioară
Versiunea curentă (11 iulie 2009 15:48) (modifică) (anulează)
Sorina (Talk | contribuţii)
(Palatul Bánffy în secolele XIX-XX)
 
Linia 20: Linia 20:
După moartea lui Bánffy, palatul a slujit drept locuinţă pentru guvernatori (casa mare gubernială). În anii 1840, aici a locuit ca şi guvernator şi istoricul Teleki József. Aici a fost găzduit şi Împăratul Francisc I şi împărăteasa Karolina Augusta, împăratul-rege Francisc Iosif I, aici a concertat Franz List. Decenii la rând a fost aici Cazinoul Naţional. După moartea lui Bánffy, palatul a slujit drept locuinţă pentru guvernatori (casa mare gubernială). În anii 1840, aici a locuit ca şi guvernator şi istoricul Teleki József. Aici a fost găzduit şi Împăratul Francisc I şi împărăteasa Karolina Augusta, împăratul-rege Francisc Iosif I, aici a concertat Franz List. Decenii la rând a fost aici Cazinoul Naţional.
-În curtea din spate, pe locul grajdurilor, s-a construit în 1903 o casă pentru închiriat, iar curtea a fost utilizată ca cinematograf la sfârşitul anilor 1920. La parter erau numeroase magazine, cafenele. După 1945, un timp, aici a fost sediul partidului, iar din 1956, încăperile au fost primite de Muzeu de Artă. Cu prilejul restaurării din 1962-1965, magazinele au fost desfiinţate şi întreaga clădire a fost dată muzeului. În fine, în anii 1970-1974 cu prilejul restaurării, a fost demolat şi cinematograful Apolló, Capitol, apoi Progresul, care funcţiona aici. +În curtea din spate, pe locul grajdurilor, s-a construit în 1903 o casă pentru închiriat, iar curtea a fost utilizată ca cinematograf la sfârşitul anilor 1920. La parter erau numeroase magazine, cafenele. După 1945, un timp, aici a fost sediul partidului, iar din 1956, încăperile au fost primite de Muzeul de Artă. Cu prilejul restaurării din 1962-1965, magazinele au fost desfiinţate şi întreaga clădire a fost dată muzeului. În fine, în anii 1970-1974 cu prilejul restaurării, a fost demolat şi cinematograful Apolló, Capitol, apoi Progresul, care funcţiona aici.
[[Imagine:1895-Palatul-Banffy_2.jpg|thumb|left|150px|Palatul Banffy 1895]] [[Imagine:1895-Palatul-Banffy_2.jpg|thumb|left|150px|Palatul Banffy 1895]]

Versiunea curentă

Cuprins

[modifică] Construirea palatului

Palatul Bánffy este cea mai artistică construcţie baroc din Transilvania. Bogaţii conţi Bánffy aveau deja aici în sec. al XVII-lea o casă, adăugând prin cumpărare casele Rázmány, Linczeg şi Eperjes, constituindu-se astfel un teren uriaş, patrulater, pe care Bánffy György şi-a ridicat palatul.

Proiectele au fost pregătite de meşterul constructor sibian Johann Eberhard Blaumann. Pe şantierul palatului au lucrat cioplitori în piatră ca Josef Edlinger şi Josef Hoffmayer, sculptorul Anton Schuchbauer, dulgherul Anton Uberlacher, tâmplarul Anton Richter, lăcătuşul Dominikus Hoffman, tinichigii Martin şi Michael Honisberger, sticlarul Johannes Reich, sobarul Paul Pischof etc. Construcţia a început în 1774 şi s-a finalizat în 1786.

[modifică] Descriere

Palatul Bánffy
Palatul Bánffy

Palatul a umplut o suprafaţă patrulateră de 66x48 m şi închide o curte patrulateră de 26x26 m. Se remarcă grija deosebită pentru arhitectura faţadei. O descrirere amănunţită şi profesionistă ne oferă şi azi Mircea Ţoca.

Faţada principală are 15 axe la parter, cele trei din centru ieşind puternic în afară într-un rezalit arcuit, corespunzător intrării principale în palat. Intrarea aceasta este formată din trei deschideri. În stânga şi dreapta, la parter se înşiruie câte şase ferestre. Având la parter o formă poligonală, rezalitul porţii susţine la etaj o loggie amplă, încadrând cele patru axe centrale. Spre stradă loggia are o balustradă, pe care se află şapte coloane svelte, canelate, cu capiteluri corintice susţinând atica şi acoperişul balconului. În porţiunea din peretele faţadei, delimitată de loggie, se află patru ferestre mari, semicirculare, încununate cu câte un motiv sculptural alegoric. Deasupra ferestrelor laterale decorul este alcătuit de bustul unui copil cu cornul abundenţei în mână, iar deasupra celorlate de un copil ţinând un delfin în mână şi de un putto cu doi şoimi. Între ferestrele din mijloc este încastrată o inscripţie, deasupra căreia se află un înger trâmbiţând. În afara loggiei, în dreapta şi în stânga, la etaj se află de asemenea câte şase ferestre.

Palatul Bánffy
Palatul Bánffy

Sub acoperiş, întreaga faţadă are o attică puternică, ornamentată cu un motiv de panglici împletite, purtând, corespunzător colţurilor fiecărei axe, câte o statuie sau urnă, realizate de sculptorul Anton Schuchbauer. În jurul stemei purtată de grifoni, aşezată în centru, aşa cum sublinia Virgil Vătăşianu, se grupează divinităţile protectoare ale războiului (Mars) şi înţelepciunii (Minerva)- atribute principale ale unui guvernator, apoi îndeletnicirile de răgaz- muzica (Apolo) şi vânătoarea (Diana), iar în extremităţi lupta împotriva forţelor răului - Heracle cu măciuca, peste care este aruncată blana leului din Nemeea, şi Perseu, purtând sub braţul stâng capul balaurului care o ţinuse pe Andromeda prizonieră.

[modifică] Palatul Bánffy în secolele XIX-XX

Palatul Banffy 1895
Palatul Banffy 1895

După moartea lui Bánffy, palatul a slujit drept locuinţă pentru guvernatori (casa mare gubernială). În anii 1840, aici a locuit ca şi guvernator şi istoricul Teleki József. Aici a fost găzduit şi Împăratul Francisc I şi împărăteasa Karolina Augusta, împăratul-rege Francisc Iosif I, aici a concertat Franz List. Decenii la rând a fost aici Cazinoul Naţional.

În curtea din spate, pe locul grajdurilor, s-a construit în 1903 o casă pentru închiriat, iar curtea a fost utilizată ca cinematograf la sfârşitul anilor 1920. La parter erau numeroase magazine, cafenele. După 1945, un timp, aici a fost sediul partidului, iar din 1956, încăperile au fost primite de Muzeul de Artă. Cu prilejul restaurării din 1962-1965, magazinele au fost desfiinţate şi întreaga clădire a fost dată muzeului. În fine, în anii 1970-1974 cu prilejul restaurării, a fost demolat şi cinematograful Apolló, Capitol, apoi Progresul, care funcţiona aici.

Palatul Banffy 1895
Palatul Banffy 1895

Prin monumentalitatea sa, palatul a influenţat mult timp arhitectura oraşului. După mutarea Guberniului la Cluj (1790), familiile nobiliare care şi-au construit case la Cluj, luau ca model Palatul Bánffy. Grăitoare este printre altele influenţa asupra caselor Mikes şi Karacsay, a Prefecturii vechi şi palatului Toldalagi-Korda.

[modifică] Bibliografie

  1. Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.59-62. ISBN 978-973-8341-85-2
  2. Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.83-85. ISBN 973-9279-44-0
  3. Clujul baroc/Mircea Ţoca .- Cluj-Napoca : Dacia, 1983, p.78-83.