Memorie şi cunoaştere locală - Contribuțiile utilizatorului [ro]

Dr. Janovics Jenő és a szinház = Dr Janovics Jenő şi teatrul/Imre Sándor. – Cluj-Kolozsvár : s.n., 1924, 254 p.

2026-04-20T05:16:51Z

Ghizela:

[[Imagine:Dr Janovics Jeno es a szinhaz.jpg|thumb|100px|left|]]
'''Dr. Janovics Jenő és a szinház = Dr Janovics Jenő şi teatrul'''/Imre Sándor. – Cluj-Kolozsvár : [s.n.], 1924, 254 p.

Volumul biografic, dar care poate fi privit şi ca o istorie a teatrului maghiar clujean în perioada directoratului lui '''Janovics Jenő''', se deschide cu o prefaţă semnată de Paál Árpád şi o introducere scrisă de autor. Copilăria, perioada studiilor, a primului directorat, anii petrecuţi la Seghedin, Buda, până la numirea lui Janovics Jenő ca director la Cluj, sunt perioadele surprinse în cuprinsul primului capitol, ''Növendékévei. Kezdő szinészkedése. Első direktorsága'' [Anii de studii. Începutul carierei actoriceşt. Primul directorat].

Capitolul al doilea, ''A Farkas-utcai szinház'' [Teatrul din strada Lupilor([[Strada Mihail Kogălniceanu|Kogălniceanu]] azi n.n.)] surprinde începutul spectacolelor de teatru la Cluj, cu înfiinţarea Societăţii de susţinere a teatrului în 1793, clădirea teatrului din strada Lupilor (Kogălniceanu azi), numirea lui Janovics Jenő ca director al teatrului la Cluj, prima trupă din perioada directoratului său, prima premieră din aceeaşi perioadă şi spectacolele care i-au urmat, organizarea primelor spectacole pentru tineri, găzduirea unor spectacole de operă, oaspeţi, ultima reprezentaţie din Strada Lupilor.

Capitolul al treilea se concentrează asupra unei noi perioade marcată de construirea noului teatrul (''Az uj szinház. Épitési terve. Az állam hozzájárulása a tervekhez. A szinházavatás''. [Noul teatru. Planul de construcţie. Contribuţia statului la elaborarea planurilor. Inaugurarea teatrului]) Pe lângă aspectele amintite şi în titlul capitolului, acesta mai cuprinde referiri la program, artişti, oaspeţi ai teatrului din Cluj, controverse artistice şi administrative.

Capitolul următor (''„A magyar drámatörténelmi ciklus”. „A magyar dráma irányai” cimü könyvének elvi programmját gyakorlatban hogyan valósitja meg'' [„Ciclul dramei istorice maghiare”. Cum a aplicat în practică ideile programatice ale cărţii sale „Direcţiile dramei maghiare”] tratează aspecte legate de stagiunea 1911-1912. În anul 1907 Janovics Jenő publicase cartea „Magyar dráma irányai” [Direcţiile dramei maghiare], o lucrare ale cărei principii şi idei le-a urmărit în activitatea desfăşurată în lumea teatrului. În acest sens, aplicarea ideilor pedagogice şi dramatice ale lucrării sale le-a urmărit prin inaugurarea seriei dramelor istorice, prezentate pe scena teatrului din Cluj.

Capitolul ''Visszapillantás a magyar drámatörténelmi ciklusra. Az antic drámaciklus megvalósitása'' [Privire retrospectivă asupra seriei dramei istorice maghiare. Realizarea seriei dramei antice], cuprinde un interviu cu Janovics Jenő publicat în „Ujság” în care directorul teatrului făcea mărturisiri cu privire la naşterea ideii seriei de spectacole de drame istorice şi modul în care această idee a fost pusă în practică. În acelaşi interviu, el destăinuia planurile sale care vizau stagiunea 1912-1913, în care dorea să aducă în faţa publicului spectacole din dramaturgia latină şi greacă antică, prefigurându-se astfel o nouă serie de spectacole care au constituit coloana vertebrală a reprezentaţiilor acestei stagiuni. Astfel, în continuare, sunt prezentate principalele spectacole din această serie. Stagiunea 1913-1914 a fost stagiunea în care piese ale lui Shakespeare au fost reunite într-o nouă serie de spectacole.

Capitolul al şaselea, ''Az 1913-1914 szinházi év. Shakespeare-ciklus. Dr. Janovics Shakespeare-dramaturgiája'' [Ciclul Shakespeare al stagiunii teatrale 1913-1914. Dramaturgia lui Shakespeare şi Dr. Janovics] descrie pe larg această stagiune, cu fiecare spectacol susţinut şi fragmente din cronici ale spectacolelor apărute în presă.

Însemnătatea lui Janovics Jenő în istoria teatrului, ca actor (studii, primele contracte, în ce teatre a jucat, roluri), ca regizor (personalitatea, metodele, temperament artistic, regizarea dramelor maghiare şi antice, aspiraţii de modernizare), ca director (direcţiunea şi organizarea teatrului, alegerea pieselor, distribuirea rolurilor, spiritul colegial) sunt creionate în capitolul al şaptelea, ''Dr. Janovics Jenő szinésztörténeti jelentősége. A szinész. A rendező. A igazgató'' [Importanţa lui Janovics Jenő în istoria teatrului. Actorul. Regizorul. Directorul]. Tot în acest capitol sunt prezentate turneele Teatrului maghiar la Budapesta şi în provincie, spectacolele de binefacere, spectacolele pentru copii şi muncitori, una din aspiraţiile lui Janovics Jenő fiind cultivarea şi dezvoltarea culturii teatrale a populaţiei. Nu în ultimul rând, este amintită implicarea sa în producţia de filme, cu înfiinţarea primei case de filme din Ardeal.

Capitolul ''A conferánszok'' [Conferinţele] se apleacă asupra prelegerilor introductive susţinute de Janovics Jenő ca preambul al spectacolelor, practică, care, în opinia lui Imre Sándor a fost introdusă pe scenele maghiare de acesta.

Într-un scurt capitol, ''Dr. Janovics Jenő társadalmi és politikai jelleme'' [Dr. Janovics Jenő ca personalitate politică şi socială] este adusă în atenţie implicarea acestuia în sfera problematicii sociale şi politice, deşi, acesta era un lucru rar pentru un actor în acea vreme.

Capitolul al zecelea se ocupă de aspecte privind predarea clădirii Teatrului către autorităţile române, evenimente premergătoare şi urmări, comunicarea actelor oficiale (''A téli szinház átvétele. Előzményei'' [Preluarea teatrului de iarnă. Antecedente]). După predarea clădirii Teatrului din Piaţa Avram Iancu de azi, teatrul maghiar a continuat să activeze în clădirea Szinkör, unde şi-a început reprezentaţiile la 4 oct. 1919. Activitatea în noua locaţie, activitatea începând din 1919 a lui Janovics Jenő şi Asociaţia actorilor, sunt urmărite în capitolul ''A szinkör móködése'' [Activitatea Szinkör].

Opera literară (istorie literară, estetică, publicistică) a lui Janovics Jenő este prezentată în ultimul capitol, ''Irodalmi minkássága'' [Opera literară]. În anexe este cuprinsă lista spectacolelor susţinute pe scena teatrului în timpul directoratului lui Janovics Jenő şi Membrii trupei teatrului în anul 1923.

Volumul cuprinde o fotografie-portret a lui Janovics Jenő, în sepia.

Exemplarul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj, poartă o dedicaţie lui [[Emil Isac|Emil Isac]], cu semnătura olografă a autorului, Imre Sándor, datată la 17 martie 1924.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Bibliografii]]

Goga, Mircea

2026-02-24T06:46:06Z

Ghizela: /* Opera */

__TOC__

==Date biografice==

Scriitor, eseist, lingvist, istoric literar, traducător, născut la 23 iulie 1948, în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. Fiu al scriitorului Ioan Goga și al Emiliei Ilie-Goga, cea mai tânără femeie-pilot din lume, strănepot al poetului național Octavian Goga, Mircea Goga a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, promoția 1971. Doctor în filologie din 1981, cu teza ''Lexicul poeziei lui Octavian Goga'', condusă de către profesorul Romulus Todoran. A mai făcut studii de drept și de regie de teatru.

A predat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 1998 la Universitatea din Paris, Sorbonne Paris IV, precum și ca profesor invitat la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris III și la Universitatea Provence-Aix Marseille I.

A debutat absolut în revista „Echinox” din Cluj-Napoca în 1969 (anul I, nr. 3, p. 3.) Debutul editorial a avut loc în anul 1977 cu vol. ''Alb pelerin''.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în majoritatea revistelor literare din România și în reviste din Grecia, Ungaria, Elveția, Belgia, Danemarca, Franța, S.U.A. și Vietnam. Este autorul sau coautorul a 13 manuale universitare.

A participat la numeroase conferințe în Grecia (la Institutul Francez din Atena, 1992), în Elveția (la Institutul Genevez, 1992; la Institutul de Studii Europene și la Universitatea din Geneva, 1995), în Belgia (Arthis-Bruxelles, 1997, 1998 și 2001), în Franța (la Universitatea din Paris – Sorbonne – Paris IV, 1999–2001, la Universitatea din Paris – Sorbonne Nouvelle – Paris III, 2000–2001, la Universitatea Permanentă din Nantes, 2001, la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale – INALCO – Paris, 2003 și 2004, la Societatea de Geografie din Paris, 2007, la Asociația Pyrhenée-Carpates, Academia din Béarn, Universitatea din Pau, 2005, la Institutul Cultural Român din Paris, 2006; la Maison du Patrimoine, Troyes, 2007; la Foyer des Jeunes et d’Education Populaire, Gap, 2008, Librairie Voyageurs du Monde – Lille, 2009; Festival des langues – Printemps roumain, Lille, 2010); Villeneuve-Loubet-Nice, 2018, precum și în țară, la Cluj-Napoca, Bistrița și București.

A luat parte la colocviile internaționale: „Zece scriitori europeni”, Institutul Francez din Atena, 1992 (alături de Jean Rouaud și Alessandro Baricco); „Pirandello și Ionesco”, Sorbonna – Ambasada României la Paris, Paris, 5 mai 2006; „Roumanie – histoire et modernité”, Universitatea din Provence Aix-Marseille I, 3–7 dec. 2007; „Jurnalismul românesc din exil și diasporă”, Cluj-Napoca, 23–24 octombrie 2009.

A fost prezent la saloane de carte naționale: Cluj-Napoca (1976–2003 anual), Dej (1977-1980), Craiova (1977), Timișoara (1977), Pitești (1979, 1980, 1981) și București (1981, 1985, „Bookfest”, iunie 2007, iunie 2022, iunie 2023; „Gaudeamus ” 2023) și internaționale (Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, mai 2004; Salon International „Expolangues”, Paris, 19–21 ianuarie 2006; Salon International du Livre, Paris, februarie 2006 și 2007; Salon International de l’Education, Paris, Porte de Versailles, 22–25 noiembrie 2007; Salon „Expolangues”, Porte de Versailles, 6–9 februarie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, martie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, 2013).

A fost membru al asociațiilor profesionale: Uniunea Scriitorilor din România; Asociația Oamenilor de Știință din România, membru fondator (1988–1995); Societatea Academică din România (1996-2005); Societatea de Științe Filologice; Grupul Român de Lingvistică Aplicată; Societatea Română de Lingvistică Aplicată; Asociația Sindicală a Scriitorilor din Cluj-Napoca (membru fondator); Societatea Literară „Lucian Blaga”, membru fondator ; Societatea Națională de Geografie din Paris (din 2007); membru de onoare al „Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii – Smaranda Brăescu” (din 2017).

A fost membru în: Colegiul de redacție al revistei „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, series Philologia (1996-1999); Comitetul științific și literar al albumului Alain Kerjean, ''La Roumanie/România'', Paris, Glénat, 2007 și București, RAO, 2008; Comitetul de onoare al Expoziției ''Arta neolitică în România'', Olten, Elveția, 2008.

În 1992, a fondat Editura „Octavian Goga”. A fost coordonator al colecției „Paradigme” (cartea universitară) la Editura ''Limes'' (2000-2002).

A fost distins cu premii și medalii: Premiul II, în 1983, pentru volumul ''Limuzina de ceață''; premiul Asociației internaționale a scriitorilor și oamenilor de artă „Literart XXI” și al revistei „Origini/Roots” pe anii 2000 și 2001; Medalia Jubiliară „I.L. Caragiale” în Anul „Caragiale” 2002.

''' '''

==Opera==

· ''Alb pelerin''. – București: Litera, 1977.

· ''Efebul de lumină''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1979.

· ''Limuzina de ceață''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1982.

· ''Urgența de a trăi''. – Iași: Junimea, 1985.

· ''Soclul de umbră''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1986.

· ''Poeme''. – București: Eminescu, 1987.

· ''Poezii''. - Cluj-Napoca: Octavian Goga, 1992.

· ''Concert pentru vioară și singurătate''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998.

· ''Koncert for violin og ensomhed'' (traducere de Nicolae Matei). - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''La vie malgré tout/Concerto pour violon et solitude. 50 poèmes'' (traducere de Tatiana Paraschiv-Benchea și Albert Py). - Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Concerto for violin and loneliness. Poems'' (traducere de Radu Doru Cosmin și Jo Anne Growney). Norcross: Criterion Publishing, 2002.

· ''Poeme/Poesie'' (traducere în italiană de Cristiana Francone și Gianni Franco). - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

'''Prezent în antologii'''

· ''Flori lîngă izvoare''. – București: Albatros, 1985.

· ''Poeți clujeni contemporani''. - Cluj-Napoca: Ana și Casa de Editură Romana, 1997.

· ''Visători prin Orașul Surîsului''. - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Antologia poeților ardeleni contemporani''. - Târgu-Mureș: Ardealul, 2003.

· Ion Pop, ''Antologia poeților revistei Echinox'' ''(1968–2003)'', vol. I. - Cluj-Napoca: Dacia, 2004.

· ''Antologia bilingvă (română-maghiară) a poeților contemporani clujeni „Un pahar cu lumină”''. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''Voices of Contemporary Romanian Poets'', Selection and English Version by Dan Brudașcu. - Cluj-Napoca: Sedan, 2007.

· ''Antologie de poeți români contemporani''. - Suvon Coreea de Sud: [s.n.], 2008.

· Dumitru Cerna, ''Poeții''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008.

· Irina Petraș, ''Clujul din cuvinte''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· Irina Petraș, ''Cartea mea fermecată (povești)''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· ''Voci ale poeților români contemporani''. - Suvon, Coreea de Sud: [s.n.], 2009.

· ''Caietele de poezie „Lucian Blaga”''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2010.

· ''Poeți clujeni la cumpănă de milenii''. - Cluj-Napoca: Sedan, 2012.

· ''Clujul poeților,'' antologie de Horia Bădescu. - Cluj-Napoca: Eikon, 2013.

· ''Lumina din cuvinte,'' antologie de Irina Petraș. - Cluj-Napoca: Eikon, 2015.

· ''Polifonii pe luciu de oglindă,'' antologie de Remus Octavian Câmpean. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2019.

· Irina Petraș, ''Poemele Transilvaniei,'' antologie. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2025.

'''Alte volume'''

· ''Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga''. – București: Minerva, 1989.

· ''Limba română''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1981 (în colaborare cu Rozalinda Borcilă).

· ''Dicționar morfologic de verbe românești''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1990 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Cultura și civilizația poporului român''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1991.

· ''Originalitatea spiritualității românești''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1994.

· ''Verbe românești''. - Cluj-Napoca, Echinox, 1995; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 2007 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Gramatica limbii române''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· ''Limba română. Fonetică și fonologie. Lexicologie. Stilistică''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2006.

· ''Grammaire roumaine''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997 (în colectiv).

· ''Limba română. Teste pentru admiterea în licee și facultăți''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000.

· ''Limba română. Ghid de analiză morfosintactică'', ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001.

· ''Cultura și civilizația poporului român. Sinteze''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1999.

· ''Précis de littérature roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000.

· ''Introduction à la langue roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000; ediția a II-a, 2001.

· ''La Roumanie et les Roumains''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2001.

· ''Culegere de texte literare din Ion Agârbiceanu. Analize gramaticale cu referiri stilistice''. - Cluj-Napoca: Hiparion, 2000 (în colaborare cu Lucian Bogdan).

· ''Octavian Goga – geografie intimă''. - Cluj-Napoca: Limes, 2001, vol. I, ''Rășinari. Crăciunelul de Sus''; vol. II, ''Mesianismul lui Octavian Goga; Ciucea''.

· ''Une île de latinité''. – Paris: Presses de l’Université Paris-Sorbonne, 2004; ediția a II-a 2006; ediția a III-a 2010.

· ''I-am cunoscut. Interviuri''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004.

· ''Apprenons le roumain''. – București: Niculescu, 2006; ediția a II-a, 2008.

· ''Gramatica limbii române''. – București: Niculescu, 2007; ediția a II-a, 2008.

· ''Veturia Goga, „Privighetoarea lui Hitler”''. – București: RAO, 2007.

· ''Les Roumains, énigme et miracle.'' – Cluj-Napoca: Studia, 2007.

· ''La Roumanie – culture et civilisation''. – Paris: Presses de l’Université de Paris-Sorbonne, 2007.

· ''Mesianismul lui Octavian Goga''. – București: Niculescu, 2008.

· ''Octavian Goga – Golgota. –'' București: RAO, 2010.

· ''Insectar''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

· ''Sub patrafirul Timpului''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2013, ediția a II-a, 2015.

· ''Zbor'' (roman). – București: RAO, 2022.

· ''Fulgurații. -'' București: RAO, 2023.

· ''Cu zarurile în aruncare''. – București: RAO, 2025.

'''Editor și prefațator'''

· Aurel Ciupe, ''Născut odată cu secolul. Memorii''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998 (îngrijire de ediție, postfață, note, referințe critice și repere cronologice).

· Nicolae Matei, ''Generația pierdută'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 1999 (prefață).

· Nicolae Matei, ''Tîrîș spre… vest'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· Olesia Lăcătuș, ''Anamnesis''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· ''Visători prin Orașul Surîsului'', antologie de poezie românească, îngrijire de ediție, cu note biobibliografice și cuvânt înainte. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Tor Age Bringsvoerd, Odin zeul chior''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (îngrijire de ediție și prefață).

· Aurel Cleja, ''Corole de vremelnicii''. - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2002 (prefață).

· Traian Moceanu, ''Hrana care vindecă''. - Cluj-Napoca: Minimax, 2002 (prefață).

· ''Actele Simpozionului Național „Probleme actuale ale predării limbii române ca limbă străină. 9–10 mai 2003''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2003 (coordonare și prefață).

· Laurențiu Hodorog, ''Casa de Cultură a Studenților. 1957–2007''. - Cluj-Napoca: Ardealul, 2007 (prefață).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și un capitol).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană'' - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și îngrijire de ediție).

· Tudorel Ene și Laurențiu Buzenchi, ''A.R.P.I.A., Căpitan aviator Alexandru Papană, celebru pe două continente''. - Cluj-Napoca: MegaPrint S.R.L., 2024 (prefața și îngrijire de ediție).

'''Literatură pentru copii:'''

· ''Poveste de Crăciun/Conte de Noël'', ediție bilingvă (română-franceză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Crăciun/Christmas Tale'' (traducere de Octavian More), ediție bilingvă (română-engleză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Paște/Conte de Pâques/Easter Tale'' (traducere de Oltea Simescu și Eric Williams), ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Povestea Brădulețului Norocel/Le Conte du Petit Veinard/The Litle Lucky’s Tale,'' ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Poveste de iarnă/Téli mese/Conte d’hiver/Winter Taleí,'' ediție tetra-lingvă (română-maghiară-franceză-engleză), versiunea maghiară Kolozsi Katalin. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2004.

· ''Tărâmul magic/Csodák földje/Wunderland,'' ediție trilingvă (română-maghiară-germană), versiunea maghiară Kolozsi Katalin; versiunea germană Kiraly Emőke. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''9 Histoires de Noël''. – Versailles: Via Romana, 2008.

· ''Lily''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009, ed. a II-a, 2011.

· ''Lily''. – Versailles: Via Romana, 2010.

· ''Lily et Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Zece povești pentru copiii năstrușnici''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2018. '' ''

· ''Poveștile bunicului''. – București: Niculescu, 2023.

'''Traduceri'''

· Gabriel Stănescu, ''Lorsque chez nous n’est plus chez nous''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Haïkus pour un jeune millénaire''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2001 (colab.).

· ''L’enfer c’est les autres? 51 versions d’un poème d’amour de Nizâr Qabbânî''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2002 (colab.).

· Bacchylide de Céos, ''69 versions d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2003.

· Trad. din franceză în română a corespondenței primite de către Octavian Goga: ''Octavian Goga, Corespondență primită. 1919–1932,'' vol. II și ''1932–1938'', vol. III, ediții îngrijite de către Gheorghe I. Bodea. - Cluj-Napoca, Limes, 2004.

· Miguel de Cervantes, ''105 versions et 16 illustrations d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2004 (colab.).

· Alain Kerjean, ''Călătorie în România''. - București, RAO, 2008.

precum și poezii de Anna de Noailles, Pierre Reverdy, Philippe Soupault, Albert Py ș.a.

'''Traduceri în colaborare cu Yvonne Goga''':

· Jean Rouaud, ''Cîmpurile de onoare''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1993.

· Jean Rouaud, ''Oameni iluștri''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· Georges Perec, ''O colecție de amator''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996.

· Sempé-Goscinny, ''Micul Nicolas''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Pluies. Neiges. Divers''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Folie, cirque, scandal''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2002.

· Henri Vermorel – Madeleine Vermorel, ''Sigmund Freud și Romain Rolland în corespondență. 1923-1936''. - U.S.A., Binghampton, New York: Sigmund Freud Publishing.

· Vasile Igna, ''La Province de l’érudit''. - Cluj-Napoca: Limes, 2013.

==Bibliografie==

· ''Catalogul experților''. – București: Societatea Academică din România, 1997.

· Teodor Tanco, ''Dicționar literar. 1639-1997''. - Cluj-Napoca: Virtus Romana Rediviva, 1997.

· Petru Poantă, ''Dicționar de poeți''. - Cluj-Napoca: Fundația culturală „Forum”, 1998; ed. a II-a, Cluj-Napoca. - Clusium, 1999.

· ''Personalități clujene ale secolului 20''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2000.

· ''Who’s Who''. – București: Pegasus Press, 2002.

· Academia Română, ''Dicționarul general al literaturii române,'' vol. III, literele E-K. – București: Univers Enciclopedic, 2005.

· Irina Petraș, ''Dicționarul ilustrat „Clujul literar. 1900-2005”''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2005.

· Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române''. – București: Paralela 45, 2006.

· Irina Petraș, ''Cuvinte. Almanahul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2006.

· Petre Gheorghe Bârlea (coord.), ''Dicționar de locuri imaginare în literatura română pentru copii'' (''DLI''). – București: Muzeul Literaturii Române, 2006.

· Petre Gheorghe Bârlea (coord.), ''De la local la universal. Spații imaginare și identități în literatura română pentru copii''. – București: Muzeul Literaturii Române, 2006.

· Dan Fornade, ''Personalități clujene. 1800-2007''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007.

· Dumitru Munteanu, ''Scriitori români – la frontiera mileniului III, dicționar critic,'' vol. I. – Bistrița: Ed. George Coșbuc, 2009.

· Boris Crăciun, ''1500 de scriitori români clasici și contemporani''. – Iași: Porțile Orientului, 2010.

· Boris și Daniela Crăciun, ''Dicționarul scriitorilor români de azi''. – Iași: Ed. Porțile Orientului, 2011.

· ONG Eco-Europa, Romanian Biographic Institute, ''Dicționarul personalităților din România''. - București: Ed. Anima, 2012, 2017.

· Irina Petraș, ''Dicționarul critic ilustrat: scriitori ai Transilvaniei''. - Cluj-Napoca: Eikon, 2014. ''Dictionnaire Académique''. - Paris, 2022. 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Goga, Mircea

2026-02-24T06:45:09Z

Ghizela: /* Bibliografie */

Goga, Mircea

2026-02-24T06:43:33Z

Ghizela: /* Opera */

__TOC__

==Date biografice==

Scriitor, eseist, lingvist, istoric literar, traducător, născut la 23 iulie 1948, în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. Fiu al scriitorului Ioan Goga și al Emiliei Ilie-Goga, cea mai tânără femeie-pilot din lume, strănepot al poetului național Octavian Goga, Mircea Goga a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, promoția 1971. Doctor în filologie din 1981, cu teza ''Lexicul poeziei lui Octavian Goga'', condusă de către profesorul Romulus Todoran. A mai făcut studii de drept și de regie de teatru.

A predat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 1998 la Universitatea din Paris, Sorbonne Paris IV, precum și ca profesor invitat la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris III și la Universitatea Provence-Aix Marseille I.

A debutat absolut în revista „Echinox” din Cluj-Napoca în 1969 (anul I, nr. 3, p. 3.) Debutul editorial a avut loc în anul 1977 cu vol. ''Alb pelerin''.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în majoritatea revistelor literare din România și în reviste din Grecia, Ungaria, Elveția, Belgia, Danemarca, Franța, S.U.A. și Vietnam. Este autorul sau coautorul a 13 manuale universitare.

A participat la numeroase conferințe în Grecia (la Institutul Francez din Atena, 1992), în Elveția (la Institutul Genevez, 1992; la Institutul de Studii Europene și la Universitatea din Geneva, 1995), în Belgia (Arthis-Bruxelles, 1997, 1998 și 2001), în Franța (la Universitatea din Paris – Sorbonne – Paris IV, 1999–2001, la Universitatea din Paris – Sorbonne Nouvelle – Paris III, 2000–2001, la Universitatea Permanentă din Nantes, 2001, la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale – INALCO – Paris, 2003 și 2004, la Societatea de Geografie din Paris, 2007, la Asociația Pyrhenée-Carpates, Academia din Béarn, Universitatea din Pau, 2005, la Institutul Cultural Român din Paris, 2006; la Maison du Patrimoine, Troyes, 2007; la Foyer des Jeunes et d’Education Populaire, Gap, 2008, Librairie Voyageurs du Monde – Lille, 2009; Festival des langues – Printemps roumain, Lille, 2010); Villeneuve-Loubet-Nice, 2018, precum și în țară, la Cluj-Napoca, Bistrița și București.

A luat parte la colocviile internaționale: „Zece scriitori europeni”, Institutul Francez din Atena, 1992 (alături de Jean Rouaud și Alessandro Baricco); „Pirandello și Ionesco”, Sorbonna – Ambasada României la Paris, Paris, 5 mai 2006; „Roumanie – histoire et modernité”, Universitatea din Provence Aix-Marseille I, 3–7 dec. 2007; „Jurnalismul românesc din exil și diasporă”, Cluj-Napoca, 23–24 octombrie 2009.

A fost prezent la saloane de carte naționale: Cluj-Napoca (1976–2003 anual), Dej (1977-1980), Craiova (1977), Timișoara (1977), Pitești (1979, 1980, 1981) și București (1981, 1985, „Bookfest”, iunie 2007, iunie 2022, iunie 2023; „Gaudeamus ” 2023) și internaționale (Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, mai 2004; Salon International „Expolangues”, Paris, 19–21 ianuarie 2006; Salon International du Livre, Paris, februarie 2006 și 2007; Salon International de l’Education, Paris, Porte de Versailles, 22–25 noiembrie 2007; Salon „Expolangues”, Porte de Versailles, 6–9 februarie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, martie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, 2013).

A fost membru al asociațiilor profesionale: Uniunea Scriitorilor din România; Asociația Oamenilor de Știință din România, membru fondator (1988–1995); Societatea Academică din România (1996-2005); Societatea de Științe Filologice; Grupul Român de Lingvistică Aplicată; Societatea Română de Lingvistică Aplicată; Asociația Sindicală a Scriitorilor din Cluj-Napoca (membru fondator); Societatea Literară „Lucian Blaga”, membru fondator ; Societatea Națională de Geografie din Paris (din 2007); membru de onoare al „Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii – Smaranda Brăescu” (din 2017).

A fost membru în: Colegiul de redacție al revistei „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, series Philologia (1996-1999); Comitetul științific și literar al albumului Alain Kerjean, ''La Roumanie/România'', Paris, Glénat, 2007 și București, RAO, 2008; Comitetul de onoare al Expoziției ''Arta neolitică în România'', Olten, Elveția, 2008.

În 1992, a fondat Editura „Octavian Goga”. A fost coordonator al colecției „Paradigme” (cartea universitară) la Editura ''Limes'' (2000-2002).

A fost distins cu premii și medalii: Premiul II, în 1983, pentru volumul ''Limuzina de ceață''; premiul Asociației internaționale a scriitorilor și oamenilor de artă „Literart XXI” și al revistei „Origini/Roots” pe anii 2000 și 2001; Medalia Jubiliară „I.L. Caragiale” în Anul „Caragiale” 2002.

''' '''

==Opera==

· ''Alb pelerin''. – București: Litera, 1977.

· ''Efebul de lumină''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1979.

· ''Limuzina de ceață''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1982.

· ''Urgența de a trăi''. – Iași: Junimea, 1985.

· ''Soclul de umbră''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1986.

· ''Poeme''. – București: Eminescu, 1987.

· ''Poezii''. - Cluj-Napoca: Octavian Goga, 1992.

· ''Concert pentru vioară și singurătate''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998.

· ''Koncert for violin og ensomhed'' (traducere de Nicolae Matei). - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''La vie malgré tout/Concerto pour violon et solitude. 50 poèmes'' (traducere de Tatiana Paraschiv-Benchea și Albert Py). - Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Concerto for violin and loneliness. Poems'' (traducere de Radu Doru Cosmin și Jo Anne Growney). Norcross: Criterion Publishing, 2002.

· ''Poeme/Poesie'' (traducere în italiană de Cristiana Francone și Gianni Franco). - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

'''Prezent în antologii'''

· ''Flori lîngă izvoare''. – București: Albatros, 1985.

· ''Poeți clujeni contemporani''. - Cluj-Napoca: Ana și Casa de Editură Romana, 1997.

· ''Visători prin Orașul Surîsului''. - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Antologia poeților ardeleni contemporani''. - Târgu-Mureș: Ardealul, 2003.

· Ion Pop, ''Antologia poeților revistei Echinox'' ''(1968–2003)'', vol. I. - Cluj-Napoca: Dacia, 2004.

· ''Antologia bilingvă (română-maghiară) a poeților contemporani clujeni „Un pahar cu lumină”''. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''Voices of Contemporary Romanian Poets'', Selection and English Version by Dan Brudașcu. - Cluj-Napoca: Sedan, 2007.

· ''Antologie de poeți români contemporani''. - Suvon Coreea de Sud: [s.n.], 2008.

· Dumitru Cerna, ''Poeții''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008.

· Irina Petraș, ''Clujul din cuvinte''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· Irina Petraș, ''Cartea mea fermecată (povești)''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· ''Voci ale poeților români contemporani''. - Suvon, Coreea de Sud: [s.n.], 2009.

· ''Caietele de poezie „Lucian Blaga”''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2010.

· ''Poeți clujeni la cumpănă de milenii''. - Cluj-Napoca: Sedan, 2012.

· ''Clujul poeților,'' antologie de Horia Bădescu. - Cluj-Napoca: Eikon, 2013.

· ''Lumina din cuvinte,'' antologie de Irina Petraș. - Cluj-Napoca: Eikon, 2015.

· ''Polifonii pe luciu de oglindă,'' antologie de Remus Octavian Câmpean. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2019.

· Irina Petraș, ''Poemele Transilvaniei,'' antologie. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2025.

'''Alte volume'''

· ''Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga''. – București: Minerva, 1989.

· ''Limba română''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1981 (în colaborare cu Rozalinda Borcilă).

· ''Dicționar morfologic de verbe românești''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1990 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Cultura și civilizația poporului român''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1991.

· ''Originalitatea spiritualității românești''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1994.

· ''Verbe românești''. - Cluj-Napoca, Echinox, 1995; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 2007 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Gramatica limbii române''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· ''Limba română. Fonetică și fonologie. Lexicologie. Stilistică''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2006.

· ''Grammaire roumaine''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997 (în colectiv).

· ''Limba română. Teste pentru admiterea în licee și facultăți''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000.

· ''Limba română. Ghid de analiză morfosintactică'', ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001.

· ''Cultura și civilizația poporului român. Sinteze''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1999.

· ''Précis de littérature roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000.

· ''Introduction à la langue roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000; ediția a II-a, 2001.

· ''La Roumanie et les Roumains''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2001.

· ''Culegere de texte literare din Ion Agârbiceanu. Analize gramaticale cu referiri stilistice''. - Cluj-Napoca: Hiparion, 2000 (în colaborare cu Lucian Bogdan).

· ''Octavian Goga – geografie intimă''. - Cluj-Napoca: Limes, 2001, vol. I, ''Rășinari. Crăciunelul de Sus''; vol. II, ''Mesianismul lui Octavian Goga; Ciucea''.

· ''Une île de latinité''. – Paris: Presses de l’Université Paris-Sorbonne, 2004; ediția a II-a 2006; ediția a III-a 2010.

· ''I-am cunoscut. Interviuri''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004.

· ''Apprenons le roumain''. – București: Niculescu, 2006; ediția a II-a, 2008.

· ''Gramatica limbii române''. – București: Niculescu, 2007; ediția a II-a, 2008.

· ''Veturia Goga, „Privighetoarea lui Hitler”''. – București: RAO, 2007.

· ''Les Roumains, énigme et miracle.'' – Cluj-Napoca: Studia, 2007.

· ''La Roumanie – culture et civilisation''. – Paris: Presses de l’Université de Paris-Sorbonne, 2007.

· ''Mesianismul lui Octavian Goga''. – București: Niculescu, 2008.

· ''Octavian Goga – Golgota. –'' București: RAO, 2010.

· ''Insectar''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

· ''Sub patrafirul Timpului''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2013, ediția a II-a, 2015.

· ''Zbor'' (roman). – București: RAO, 2022.

· ''Fulgurații. -'' București: RAO, 2023.

· ''Cu zarurile în aruncare''. – București: RAO, 2025.

'''Editor și prefațator'''

· Aurel Ciupe, ''Născut odată cu secolul. Memorii''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998 (îngrijire de ediție, postfață, note, referințe critice și repere cronologice).

· Nicolae Matei, ''Generația pierdută'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 1999 (prefață).

· Nicolae Matei, ''Tîrîș spre… vest'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· Olesia Lăcătuș, ''Anamnesis''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· ''Visători prin Orașul Surîsului'', antologie de poezie românească, îngrijire de ediție, cu note biobibliografice și cuvânt înainte. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Tor Age Bringsvoerd, Odin zeul chior''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (îngrijire de ediție și prefață).

· Aurel Cleja, ''Corole de vremelnicii''. - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2002 (prefață).

· Traian Moceanu, ''Hrana care vindecă''. - Cluj-Napoca: Minimax, 2002 (prefață).

· ''Actele Simpozionului Național „Probleme actuale ale predării limbii române ca limbă străină. 9–10 mai 2003''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2003 (coordonare și prefață).

· Laurențiu Hodorog, ''Casa de Cultură a Studenților. 1957–2007''. - Cluj-Napoca: Ardealul, 2007 (prefață).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și un capitol).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană'' - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și îngrijire de ediție).

· Tudorel Ene și Laurențiu Buzenchi, ''A.R.P.I.A., Căpitan aviator Alexandru Papană, celebru pe două continente''. - Cluj-Napoca: MegaPrint S.R.L., 2024 (prefața și îngrijire de ediție).

'''Literatură pentru copii:'''

· ''Poveste de Crăciun/Conte de Noël'', ediție bilingvă (română-franceză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Crăciun/Christmas Tale'' (traducere de Octavian More), ediție bilingvă (română-engleză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Paște/Conte de Pâques/Easter Tale'' (traducere de Oltea Simescu și Eric Williams), ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Povestea Brădulețului Norocel/Le Conte du Petit Veinard/The Litle Lucky’s Tale,'' ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Poveste de iarnă/Téli mese/Conte d’hiver/Winter Taleí,'' ediție tetra-lingvă (română-maghiară-franceză-engleză), versiunea maghiară Kolozsi Katalin. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2004.

· ''Tărâmul magic/Csodák földje/Wunderland,'' ediție trilingvă (română-maghiară-germană), versiunea maghiară Kolozsi Katalin; versiunea germană Kiraly Emőke. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''9 Histoires de Noël''. – Versailles: Via Romana, 2008.

· ''Lily''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009, ed. a II-a, 2011.

· ''Lily''. – Versailles: Via Romana, 2010.

· ''Lily et Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Zece povești pentru copiii năstrușnici''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2018. '' ''

· ''Poveștile bunicului''. – București: Niculescu, 2023.

'''Traduceri'''

· Gabriel Stănescu, ''Lorsque chez nous n’est plus chez nous''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Haïkus pour un jeune millénaire''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2001 (colab.).

· ''L’enfer c’est les autres? 51 versions d’un poème d’amour de Nizâr Qabbânî''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2002 (colab.).

· Bacchylide de Céos, ''69 versions d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2003.

· Trad. din franceză în română a corespondenței primite de către Octavian Goga: ''Octavian Goga, Corespondență primită. 1919–1932,'' vol. II și ''1932–1938'', vol. III, ediții îngrijite de către Gheorghe I. Bodea. - Cluj-Napoca, Limes, 2004.

· Miguel de Cervantes, ''105 versions et 16 illustrations d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2004 (colab.).

· Alain Kerjean, ''Călătorie în România''. - București, RAO, 2008.

precum și poezii de Anna de Noailles, Pierre Reverdy, Philippe Soupault, Albert Py ș.a.

'''Traduceri în colaborare cu Yvonne Goga''':

· Jean Rouaud, ''Cîmpurile de onoare''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1993.

· Jean Rouaud, ''Oameni iluștri''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· Georges Perec, ''O colecție de amator''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996.

· Sempé-Goscinny, ''Micul Nicolas''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Pluies. Neiges. Divers''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Folie, cirque, scandal''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2002.

· Henri Vermorel – Madeleine Vermorel, ''Sigmund Freud și Romain Rolland în corespondență. 1923-1936''. - U.S.A., Binghampton, New York: Sigmund Freud Publishing.

· Vasile Igna, ''La Province de l’érudit''. - Cluj-Napoca: Limes, 2013.

==Bibliografie==

#''Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial''. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.133, ISBN 973-686-102-3.
#''Dicționarul general al literaturii române'', vol.3. - București: Editura Univers Enciclopedic, 2005, p.368-369. ISBN 973-637-070-4.
#Fornade, Dan. ''Personalități clujene. Dicționar ilustrat (1800-2007)''. – Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.232. ISBN 978-973-133-101-0.
#Sasu, Aurel. ''Dicționar biografic al literaturii române A-L'', vol. 1. – București: Editura Paralela 45, 2006, p. 666-667. ISBN 978-973-697-758-9.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Goga, Mircea

2026-02-24T06:42:35Z

Ghizela: /* Date biografice */

__TOC__

==Date biografice==

Scriitor, eseist, lingvist, istoric literar, traducător, născut la 23 iulie 1948, în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. Fiu al scriitorului Ioan Goga și al Emiliei Ilie-Goga, cea mai tânără femeie-pilot din lume, strănepot al poetului național Octavian Goga, Mircea Goga a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, promoția 1971. Doctor în filologie din 1981, cu teza ''Lexicul poeziei lui Octavian Goga'', condusă de către profesorul Romulus Todoran. A mai făcut studii de drept și de regie de teatru.

A predat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 1998 la Universitatea din Paris, Sorbonne Paris IV, precum și ca profesor invitat la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris III și la Universitatea Provence-Aix Marseille I.

A debutat absolut în revista „Echinox” din Cluj-Napoca în 1969 (anul I, nr. 3, p. 3.) Debutul editorial a avut loc în anul 1977 cu vol. ''Alb pelerin''.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în majoritatea revistelor literare din România și în reviste din Grecia, Ungaria, Elveția, Belgia, Danemarca, Franța, S.U.A. și Vietnam. Este autorul sau coautorul a 13 manuale universitare.

A participat la numeroase conferințe în Grecia (la Institutul Francez din Atena, 1992), în Elveția (la Institutul Genevez, 1992; la Institutul de Studii Europene și la Universitatea din Geneva, 1995), în Belgia (Arthis-Bruxelles, 1997, 1998 și 2001), în Franța (la Universitatea din Paris – Sorbonne – Paris IV, 1999–2001, la Universitatea din Paris – Sorbonne Nouvelle – Paris III, 2000–2001, la Universitatea Permanentă din Nantes, 2001, la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale – INALCO – Paris, 2003 și 2004, la Societatea de Geografie din Paris, 2007, la Asociația Pyrhenée-Carpates, Academia din Béarn, Universitatea din Pau, 2005, la Institutul Cultural Român din Paris, 2006; la Maison du Patrimoine, Troyes, 2007; la Foyer des Jeunes et d’Education Populaire, Gap, 2008, Librairie Voyageurs du Monde – Lille, 2009; Festival des langues – Printemps roumain, Lille, 2010); Villeneuve-Loubet-Nice, 2018, precum și în țară, la Cluj-Napoca, Bistrița și București.

A luat parte la colocviile internaționale: „Zece scriitori europeni”, Institutul Francez din Atena, 1992 (alături de Jean Rouaud și Alessandro Baricco); „Pirandello și Ionesco”, Sorbonna – Ambasada României la Paris, Paris, 5 mai 2006; „Roumanie – histoire et modernité”, Universitatea din Provence Aix-Marseille I, 3–7 dec. 2007; „Jurnalismul românesc din exil și diasporă”, Cluj-Napoca, 23–24 octombrie 2009.

A fost prezent la saloane de carte naționale: Cluj-Napoca (1976–2003 anual), Dej (1977-1980), Craiova (1977), Timișoara (1977), Pitești (1979, 1980, 1981) și București (1981, 1985, „Bookfest”, iunie 2007, iunie 2022, iunie 2023; „Gaudeamus ” 2023) și internaționale (Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, mai 2004; Salon International „Expolangues”, Paris, 19–21 ianuarie 2006; Salon International du Livre, Paris, februarie 2006 și 2007; Salon International de l’Education, Paris, Porte de Versailles, 22–25 noiembrie 2007; Salon „Expolangues”, Porte de Versailles, 6–9 februarie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, martie 2008; Salon International du Livre, Paris, Porte de Versailles, 2013).

A fost membru al asociațiilor profesionale: Uniunea Scriitorilor din România; Asociația Oamenilor de Știință din România, membru fondator (1988–1995); Societatea Academică din România (1996-2005); Societatea de Științe Filologice; Grupul Român de Lingvistică Aplicată; Societatea Română de Lingvistică Aplicată; Asociația Sindicală a Scriitorilor din Cluj-Napoca (membru fondator); Societatea Literară „Lucian Blaga”, membru fondator ; Societatea Națională de Geografie din Paris (din 2007); membru de onoare al „Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii – Smaranda Brăescu” (din 2017).

A fost membru în: Colegiul de redacție al revistei „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, series Philologia (1996-1999); Comitetul științific și literar al albumului Alain Kerjean, ''La Roumanie/România'', Paris, Glénat, 2007 și București, RAO, 2008; Comitetul de onoare al Expoziției ''Arta neolitică în România'', Olten, Elveția, 2008.

În 1992, a fondat Editura „Octavian Goga”. A fost coordonator al colecției „Paradigme” (cartea universitară) la Editura ''Limes'' (2000-2002).

A fost distins cu premii și medalii: Premiul II, în 1983, pentru volumul ''Limuzina de ceață''; premiul Asociației internaționale a scriitorilor și oamenilor de artă „Literart XXI” și al revistei „Origini/Roots” pe anii 2000 și 2001; Medalia Jubiliară „I.L. Caragiale” în Anul „Caragiale” 2002.

''' '''

==Opera==

• ''Alb pelerin : [versuri]''. - Bucureşti: Editura Litera, 1977.

''Efebul de lumină''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1979.

· ''Limuzina de ceață''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1982.

· ''Urgența de a trăi''. – Iași: Junimea, 1985.

· ''Soclul de umbră''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1986.

· ''Poeme''. – București: Eminescu, 1987.

· ''Poezii''. - Cluj-Napoca: Octavian Goga, 1992.

· ''Concert pentru vioară și singurătate''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998.

· ''Koncert for violin og ensomhed'' (traducere de Nicolae Matei). - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''La vie malgré tout/Concerto pour violon et solitude. 50 poèmes'' (traducere de Tatiana Paraschiv-Benchea și Albert Py). - Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Concerto for violin and loneliness. Poems'' (traducere de Radu Doru Cosmin și Jo Anne Growney). Norcross: Criterion Publishing, 2002.

· ''Poeme/Poesie'' (traducere în italiană de Cristiana Francone și Gianni Franco). - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

'''Prezent în antologii'''

· ''Flori lîngă izvoare''. – București: Albatros, 1985.

· ''Poeți clujeni contemporani''. - Cluj-Napoca: Ana și Casa de Editură Romana, 1997.

· ''Visători prin Orașul Surîsului''. - Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Antologia poeților ardeleni contemporani''. - Târgu-Mureș: Ardealul, 2003.

· Ion Pop, ''Antologia poeților revistei Echinox'' ''(1968–2003)'', vol. I. - Cluj-Napoca: Dacia, 2004.

· ''Antologia bilingvă (română-maghiară) a poeților contemporani clujeni „Un pahar cu lumină”''. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''Voices of Contemporary Romanian Poets'', Selection and English Version by Dan Brudașcu. - Cluj-Napoca: Sedan, 2007.

· ''Antologie de poeți români contemporani''. - Suvon Coreea de Sud: [s.n.], 2008.

· Dumitru Cerna, ''Poeții''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008.

· Irina Petraș, ''Clujul din cuvinte''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· Irina Petraș, ''Cartea mea fermecată (povești)''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009.

· ''Voci ale poeților români contemporani''. - Suvon, Coreea de Sud: [s.n.], 2009.

· ''Caietele de poezie „Lucian Blaga”''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2010.

· ''Poeți clujeni la cumpănă de milenii''. - Cluj-Napoca: Sedan, 2012.

· ''Clujul poeților,'' antologie de Horia Bădescu. - Cluj-Napoca: Eikon, 2013.

· ''Lumina din cuvinte,'' antologie de Irina Petraș. - Cluj-Napoca: Eikon, 2015.

· ''Polifonii pe luciu de oglindă,'' antologie de Remus Octavian Câmpean. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2019.

· Irina Petraș, ''Poemele Transilvaniei,'' antologie. - Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2025.

'''Alte volume'''

· ''Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga''. – București: Minerva, 1989.

· ''Limba română''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1981 (în colaborare cu Rozalinda Borcilă).

· ''Dicționar morfologic de verbe românești''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1990 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Cultura și civilizația poporului român''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1991.

· ''Originalitatea spiritualității românești''. - Cluj-Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1994.

· ''Verbe românești''. - Cluj-Napoca, Echinox, 1995; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 2007 (în colaborare cu Lucia Uricaru).

· ''Gramatica limbii române''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· ''Limba română. Fonetică și fonologie. Lexicologie. Stilistică''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2006.

· ''Grammaire roumaine''. - Cluj-Napoca: Echinox, 1997 (în colectiv).

· ''Limba română. Teste pentru admiterea în licee și facultăți''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998; ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000.

· ''Limba română. Ghid de analiză morfosintactică'', ediția a II-a. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998; ediția a III-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2000; ediția a IV-a. - Cluj-Napoca: Limes, 2001.

· ''Cultura și civilizația poporului român. Sinteze''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1999.

· ''Précis de littérature roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000.

· ''Introduction à la langue roumaine''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2000; ediția a II-a, 2001.

· ''La Roumanie et les Roumains''. - France, Paris: Limes-Université de Paris – Sorbonne – Paris IV, 2001.

· ''Culegere de texte literare din Ion Agârbiceanu. Analize gramaticale cu referiri stilistice''. - Cluj-Napoca: Hiparion, 2000 (în colaborare cu Lucian Bogdan).

· ''Octavian Goga – geografie intimă''. - Cluj-Napoca: Limes, 2001, vol. I, ''Rășinari. Crăciunelul de Sus''; vol. II, ''Mesianismul lui Octavian Goga; Ciucea''.

· ''Une île de latinité''. – Paris: Presses de l’Université Paris-Sorbonne, 2004; ediția a II-a 2006; ediția a III-a 2010.

· ''I-am cunoscut. Interviuri''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004.

· ''Apprenons le roumain''. – București: Niculescu, 2006; ediția a II-a, 2008.

· ''Gramatica limbii române''. – București: Niculescu, 2007; ediția a II-a, 2008.

· ''Veturia Goga, „Privighetoarea lui Hitler”''. – București: RAO, 2007.

· ''Les Roumains, énigme et miracle.'' – Cluj-Napoca: Studia, 2007.

· ''La Roumanie – culture et civilisation''. – Paris: Presses de l’Université de Paris-Sorbonne, 2007.

· ''Mesianismul lui Octavian Goga''. – București: Niculescu, 2008.

· ''Octavian Goga – Golgota. –'' București: RAO, 2010.

· ''Insectar''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011.

· ''Sub patrafirul Timpului''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2013, ediția a II-a, 2015.

· ''Zbor'' (roman). – București: RAO, 2022.

· ''Fulgurații. -'' București: RAO, 2023.

· ''Cu zarurile în aruncare''. – București: RAO, 2025.

'''Editor și prefațator'''

· Aurel Ciupe, ''Născut odată cu secolul. Memorii''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1998 (îngrijire de ediție, postfață, note, referințe critice și repere cronologice).

· Nicolae Matei, ''Generația pierdută'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 1999 (prefață).

· Nicolae Matei, ''Tîrîș spre… vest'', roman. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· Olesia Lăcătuș, ''Anamnesis''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (prefață).

· ''Visători prin Orașul Surîsului'', antologie de poezie românească, îngrijire de ediție, cu note biobibliografice și cuvânt înainte. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000.

· ''Tor Age Bringsvoerd, Odin zeul chior''. - Danmark, Copenhague-Aarhus: Eksperimental Forlag, 2000 (îngrijire de ediție și prefață).

· Aurel Cleja, ''Corole de vremelnicii''. - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2002 (prefață).

· Traian Moceanu, ''Hrana care vindecă''. - Cluj-Napoca: Minimax, 2002 (prefață).

· ''Actele Simpozionului Național „Probleme actuale ale predării limbii române ca limbă străină. 9–10 mai 2003''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2003 (coordonare și prefață).

· Laurențiu Hodorog, ''Casa de Cultură a Studenților. 1957–2007''. - Cluj-Napoca: Ardealul, 2007 (prefață).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și un capitol).

· ''A.R.P.I.A., Aviația clujeană'' - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019 (prefața și îngrijire de ediție).

· Tudorel Ene și Laurențiu Buzenchi, ''A.R.P.I.A., Căpitan aviator Alexandru Papană, celebru pe două continente''. - Cluj-Napoca: MegaPrint S.R.L., 2024 (prefața și îngrijire de ediție).

'''Literatură pentru copii:'''

· ''Poveste de Crăciun/Conte de Noël'', ediție bilingvă (română-franceză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Crăciun/Christmas Tale'' (traducere de Octavian More), ediție bilingvă (română-engleză). - Cluj-Napoca: Hiparion, 2002.

· ''Poveste de Paște/Conte de Pâques/Easter Tale'' (traducere de Oltea Simescu și Eric Williams), ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Povestea Brădulețului Norocel/Le Conte du Petit Veinard/The Litle Lucky’s Tale,'' ediție trilingvă (română-franceză-engleză). - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2003.

· ''Poveste de iarnă/Téli mese/Conte d’hiver/Winter Taleí,'' ediție tetra-lingvă (română-maghiară-franceză-engleză), versiunea maghiară Kolozsi Katalin. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2004.

· ''Tărâmul magic/Csodák földje/Wunderland,'' ediție trilingvă (română-maghiară-germană), versiunea maghiară Kolozsi Katalin; versiunea germană Kiraly Emőke. - Cluj-Napoca: Tinivár, 2005.

· ''9 Histoires de Noël''. – Versailles: Via Romana, 2008.

· ''Lily''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2009, ed. a II-a, 2011.

· ''Lily''. – Versailles: Via Romana, 2010.

· ''Lily et Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Zece povești pentru copiii năstrușnici''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2015.

· ''Matthieu''. - Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2018. '' ''

· ''Poveștile bunicului''. – București: Niculescu, 2023.

'''Traduceri'''

· Gabriel Stănescu, ''Lorsque chez nous n’est plus chez nous''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2001.

· ''Haïkus pour un jeune millénaire''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2001 (colab.).

· ''L’enfer c’est les autres? 51 versions d’un poème d’amour de Nizâr Qabbânî''. - Suisse, Genève: El Dragon de Gales, Genève, Noël, 2002 (colab.).

· Bacchylide de Céos, ''69 versions d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2003.

· Trad. din franceză în română a corespondenței primite de către Octavian Goga: ''Octavian Goga, Corespondență primită. 1919–1932,'' vol. II și ''1932–1938'', vol. III, ediții îngrijite de către Gheorghe I. Bodea. - Cluj-Napoca, Limes, 2004.

· Miguel de Cervantes, ''105 versions et 16 illustrations d’un fragment''. - Suisse, Genève: El Dragón de Gales, Genève, Noël, 2004 (colab.).

· Alain Kerjean, ''Călătorie în România''. - București, RAO, 2008.

precum și poezii de Anna de Noailles, Pierre Reverdy, Philippe Soupault, Albert Py ș.a.

'''Traduceri în colaborare cu Yvonne Goga''':

· Jean Rouaud, ''Cîmpurile de onoare''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1993.

· Jean Rouaud, ''Oameni iluștri''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

· Georges Perec, ''O colecție de amator''. - Cluj-Napoca: Dacia, 1996.

· Sempé-Goscinny, ''Micul Nicolas''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Pluies. Neiges. Divers''. - Cluj-Napoca: Cartimpex, 1998.

· Mircea Petean, ''Folie, cirque, scandal''. - Belgique, Bruxelles: Limes-Arthis Bruxelles, 2002.

· Henri Vermorel – Madeleine Vermorel, ''Sigmund Freud și Romain Rolland în corespondență. 1923-1936''. - U.S.A., Binghampton, New York: Sigmund Freud Publishing.

· Vasile Igna, ''La Province de l’érudit''. - Cluj-Napoca: Limes, 2013.

==Bibliografie==

#''Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial''. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.133, ISBN 973-686-102-3.
#''Dicționarul general al literaturii române'', vol.3. - București: Editura Univers Enciclopedic, 2005, p.368-369. ISBN 973-637-070-4.
#Fornade, Dan. ''Personalități clujene. Dicționar ilustrat (1800-2007)''. – Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.232. ISBN 978-973-133-101-0.
#Sasu, Aurel. ''Dicționar biografic al literaturii române A-L'', vol. 1. – București: Editura Paralela 45, 2006, p. 666-667. ISBN 978-973-697-758-9.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

24 mai - Torma Zsófia, prima femeie arheolog din Transilvania, întâia doamnă Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Decernarea titlului

2026-02-19T08:46:56Z

Ghizela:

__TOC__
==Date biografice==
Torma Zsófia s-a născut la 27 septembrie 1832 la Cristeștii Ciceului (Bistrița Năsăud), într-o familie care i-a insuflat pasiunea pentru arheologie. Tatăl, Torma József, a efectuat cercetări la Ilisua, iar fratele mai mare, Torma Károly, a fost profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, întemeietorul muzeului antichităților dacice de la Aquincum.

==Activitate științifică==
După studiile pe care le-a urmat la Universitatea din Cluj, în toamna anului 1875, Torma Zsófia a început cercetări arheologice la Turdaș. Aici a scos la iveală locuințe neolitice și a găsit multe obiecte ceramice, unelte, piese de cult și podoabe, care au fost distribuite mai multor muzee. Fiind membră a Asociației Muzeului Ardelean, a ținut primele prezentări ale sale în cadrul acesteia, publicând de mai multe ori în anuarele societății. Asociația Muzeului Ardelean a cumpărat de la Torma Zsófia în schimbul unei rente viagere colecția vastă de obiecte din epoca preistorică (1891), care se găsesc astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Descoperirile ei au apărut în importante publicații internaționale. A participat, în 1876, la Congresul de Arheologie de la Budapesta, iar apoi, la Congresul de la Berlin (1888), unde s-a întâlnit cu arheologul Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei, care a fost impresionat de rezultatele cercetării Zsófiei de la Turdaș. A corespondat cu arheologi renumiți din Stuttgart, Paris, Praga, Mainz, Budapesta, Hamburg, Berlin, București, Sibiu, cu care a purtat discuții despre descoperirile sale. Apoi, în 1879, i s-a publicat prima cercetare, Hunyadvármegye Neolith (Kőkorszakbeli) telepei. Cea mai cunoscută lucrare de specialitate a sa este Ethnographische Analogien, apărută în anul 1894, la Jena. În 1880, a devenit membră fondatoare a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara.

==Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj==
Ca o încununare și un gest de recunoaștere a valorii activității sale științifice, în 24 mai 1899, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității clujene, fiind prima femeie onorată cu această distincție academică oferită de această instituție de învățământ superior.

Zsófia își trăia deja ultimele luni de viață, cu diverse nemulțumiri și pe fondul unui declin financiar personal. Așa că, atunci când la 25 mai 1899 Schneller István, decan al Universității Francisc Iosif, o anunța că instituția i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa și că astfel ea devenea prima femeie beneficiară a acestui titlu universitar clujean, ea a redactat inițial un răspuns care avea ca motto zicala: „Potcoavă pentru cal mort”. Îmbătrânită și tristă, simțea că după numeroase umilințe îndurate, distincția oferită nu mai însemna nimic cu adevărat. Dar, această ciornă nu a fost trimisă și scrisoarea oficială a redactat-o pe alt ton. Astfel, deja în august decanul îi trimitea cu o nouă scrisoare diploma și, în răspunsul la aceasta, Torma Zsófia mărturisea că în pofida reținerilor sale inițiale, în cele din urmă se bucura cu adevărat pentru titlu.

Vestea obținerii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității clujene de către Torma Zsófia s-a răspândit cu repeziciune și, deja înainte ca aceasta să intre în posesia diplomei, au început să curgă felicitările venite din țară și străinătate. Gestul Universității din Cluj a făcut posibil ca Torma Zsófia, care s-a dedicat cu trup și suflet arheologiei transilvănene, să trăiască în ultimele sale săptămâni de viață sentimentul că efortul ei nu a fost zadarnic. La 14 noiembrie 1899 a decedat, probabil în urma unui infarct.

==Bibliografie==
#Varga Máté, ''Sofia Szászsebesről többször ír, kár, hogy nem férfi!'', la https://444.hu/tldr/2018/11/18/sofia-szaszsebesrol-tobbszor-ir-kar-hogy-nem-ferfi
#Molnár Csilla, ''Torma Zsófia, az első magyar régésznő'', în ''Fejezetek a neveléstudomány és a nőtörténet köréből'', serk. Kéri Katalin, Soproni Egyetem Kiadó, Sopron, 2023, p. 153-162.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

24 mai - Torma Zsófia, prima femeie arheolog din Transilvania, întâia doamnă Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Decernarea titlului

2026-02-19T08:46:04Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== Torma Zsófia s-a născut la 27 septembrie 1832 la Cristeștii Ciceului (Bistrița Năsăud), într-o familie care i-a insuflat pasiunea pentru arheologie. Tatăl, Torma József, a efectuat cercetări la Ilisua, iar fratele mai mare, Torma Károly, a fost profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, întemeietorul muzeului antichităților dacice de la Aquincum. ==Activitate științifică== După studiile pe care le-a urmat la Univers...

Momente din istoria Clujului

2026-02-19T08:44:12Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
**[[2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj]] 
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1899
**[[24 mai - Torma Zsófia, prima femeie arheolog din Transilvania, întâia doamnă Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Decernarea titlului]]
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj]] 
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor]] 
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Momente din istoria Clujului

2026-02-19T08:43:42Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
**[[2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj]] 
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1899
*[[24 mai - Torma Zsófia, prima femeie arheolog din Transilvania, întâia doamnă Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Decernarea titlului]]
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj]] 
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor]] 
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:27:29Z

Ghizela: /* Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmite doar direct, prin contactul cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică, prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, aceasta a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și o casă din strada Kül-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie) a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:26:59Z

Ghizela: /* Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmite doar direct, prin contactul cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică, prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, aceasta a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și o casă din strada Kül-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie) a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:26:00Z

Ghizela: /* Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmite doar direct, prin contactul cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică, prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, aceasta a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi în perimetrul bulevardului 21 Decembrie), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:21:25Z

Ghizela: /* Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832 */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmite doar direct, prin contactul cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică, prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, aceasta a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:20:06Z

Ghizela: /* Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832 */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmite doar direct, prin contactul cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică, prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:13:15Z

Ghizela:

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmitea doar pe cale direct, a contactului cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:12:17Z

Ghizela: /* Bibliografie */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmitea doar pe cale direct, a contactului cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, ''Fejezetek Erdély járványtörténetéből'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, ''Aspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-lea'', accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:11:20Z

Ghizela: /* Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”. Aspecte ale patologiei, propagarea epidemiei în anii 1831-1832 */

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră” - aspecte ale patologiei. Epidemia din anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmitea doar pe cale direct, a contactului cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, țțFejezetek Erdély járványtörténetébőlțț, accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, țțAspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-leațț, accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj

2026-01-22T09:10:15Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”. Aspecte ale patologiei, propagarea epidemiei în anii 1831-1832== După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord. Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acest...

__TOC__

==Holera, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”. Aspecte ale patologiei, propagarea epidemiei în anii 1831-1832==
După epidemiile de ciumă, cele de holeră sunt legate cronologic de secolul al XIX-lea. Pornită din India, focar epidemic principal, această nouă epidemie a afectat Europa pentru prima data în anul 1831, dar și Africa de Nord, trecând Atlanticul, până la malul estic al Americii de Nord.

Omenirea se dovedea neputincioasă în fața acestei noi boli, a cărei etiologie era încă necunoscută, până în 1881 când Koch a descoperit vaccinul antiholeric. Boală exotică, gravă, dureroasă, holera se propaga rapid cu manifestări gastro-intestinale, scăderea temperaturii corpului, puls insensibil, ducând în cele din urmă la colaps. Bacilul care provoacă patologia, produce o toxină care, resorbită, paralizează nervii organelor circulatorii, de unde aspectul albăstrui, vânăt al corpului bolnavului. Spre deosebire de ciumă care se transmitea doar pe cale direct, a contactului cu bolnavul, holera se transmite și pe cale hidrică prin consumarea apei de suprafață contaminate, bacilul conservându-și vitalitatea mai mult timp în apă.

Prin modul de răspândire, holera stă în legătură cu un stil de viață neigienic. Ca urmare, a apărut și s-a răspândit în medii de viață precare. Cum la momentul epidemiei din 1831-1832 holera era o boală complet necunoscută, atât ca și cauze, modalitate de răspândire și tratament, au apărut diverse interpretări, precum faptul că epidemia era o pedeapsă pentru săraci.

În 1831, după ce a făcut ravagii în Asia și Rusia europeană, boala s-a răspândit în Țările Române, Austria și Ungaria, teroarea Bengalului sau „femeia neagră”, cum o numea Mikszáth într-una din scrierile sale, amenințând și Transilvania. Aflate în stare de alertă, autoritățile au promovat o serie de măsuri preventive: furnizând medicilor formulare informative despre boală, limitând circulația, introducând carantinarea noilor veniți în regiune, limitând organizarea târgurilor, solicitând curățarea străzilor și locuințelor. Acestea nu au oprit însă propagarea epidemiei și, la mijlocul lunii iulie, a atins mai multe localități din Transilvania. Venirea toamnei a mai domolit ferocitatea epidemiei, încetinindu-i progresul, Clujul neintrând încă în aria de manifestare a acesteia.

==Măsuri sanitare, de prevenție, limitare și control al răspândirii epidemiei, la Cluj==
Încă din iulie autoritățile clujene au introdus măsuri de limitare și control a intrărilor în oraș care se putea face doar cu permis, preoții au fost solicitați să informeze oamenii despre boală și să îi îndemne ca în caz de îmbolnăvire să nu o ascundă, să raporteze imediat situația și să aibă încredere în medici. Se căutau case potrivite pentru amenajarea de spitale la nevoie, s-au desemnat locuri speciale pentru târgurile săptămânale și zilnice, cerșetorii și vagabonzii erau expulzați din oraș și trimiși la locul de baștină, cetățenii erau îndemnați să-și curețe locuințele și străzile.

==Izbucnirea epidemiei la Cluj în decembrie 1831, apogeul și stingerea ei==
Cu toate măsurile de prevenție adoptate și în contextual în care epidemia părea să se fi încheiat în zonele înconjurătoare, la 2 decembrie 1831 s-a înregistrat primul caz de holeră la Cluj, în strada Belső-Közép (azi). Acestuia i-au urmat alte cazuri cu final nefericit și epidemia, din ce în ce mai periculoasă, s-a extins rapid și în alte părți ale orașului. Era necesară amenajarea de noi spitale și, o casă din strada Kül-Magyar (azi), a fost amenajată în acest sens, alți pacienți fiind cazați în spațiul închisorii militare. Medicul Dániel Pataki, a fost chemat de la Viena - unde tocmai își terminase studiile – fiind numit medic șef al spitalelor. Apoi, chirurgii Domokos Szabó și György Csoma au fost desemnați cu gestionarea cazurilor de holeră.

La Cluj, epidemia a cunoscut o exacerbare timp de trei săptămâni, după care numărul infectărilor a început să scadă. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au înregistrat în zilele de 17 -22 decembrie, când numărul cazurilor zilnice nou înregistrate a fost de 30, iar al deceselor de aproximativ 10 pe zi. Apogeul epidemiei a fost atins în 24 decembrie, după care virulența acesteia s-a calmat. Ca în majoritatea locurilor, ea a durat șase săptămâni, în care, la Cluj s-au înregistrat 509 cazuri, un număr respectabil raportat la cei 20.000 de locuitori ai orașului. Au decedat 92 de persoane (57 bărbați și 35 femei), 417 recuperându-se în urma bolii (236 bărbați și 273 femei). La 16 ianuarie, medicul Barra raporta stingerea epidemiei. S-a considerat că, faptul că populația Clujului a trecut relativ ușor și în scurt timp peste acest val epidemic s-a datorat măsurilor de prevenție inteligente adoptate de autorități și înțelepciunii oamenilor de rând, care au acceptat ordinele și au apelat cu încredere la ajutor medical.

==Alte valuri epidemice ulterioare, la Cluj==
Deși în acei ani epidemia a migrat în continuare spre statele din vestul Europei, în anii următori, până la sfârșitul secolului, această boală a revenit și orașul a fost nevoit să mai facă față și altor valuri epidemice. Următoarea epidemie majoră s-a manifestat în toamna anului 1848 (77 morți) și apoi alta în vara anului 1849 (241 morți). Cea mai devastatoare a fost cea din vara anului 1873 (1081 de cazuri cu 537 decese). Ultima epidemie s-a manifestat la Cluj în 1883, dar cu mai puține decese (97).

==Bibliografie==
#Pataki Jenő, țțFejezetek Erdély járványtörténetébőlțț, accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mek.oszk.hu/05400/05413/pdf/pataki_jarvanyok.pdf
#Ioan Bolovan, țțAspecte privind impactul demografic şi mental al epidemiilor în spaţiul ardelean în secolul al XIX-leațț, accesibil la chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/14_mora.pdf

Momente din istoria Clujului

2026-01-22T08:54:19Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
**[[2 dec. - Prima epidemie de holeră la Cluj]] 
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj]] 
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor]] 
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj

2026-01-22T08:51:21Z

Ghizela: /* Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat */

__TOC__

==Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat==
La 19 ianuarie 1921, a avut loc Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat. A fost adoptat statutul elaborat în prealabil de Ion Dragu și Leonard Paukerow și s-a ales comitetul și primul președinte, în persoana lui Ion Agârbiceanu. La calitatea de membru putea accede orice ziarist, care plătea o taxă de înscriere de 50 de lei și o cotizație lunară de 15 lei. Cu sediul la Cluj, Sindicatul a avut filiale la Oradea, Arad, Timișoara, Brașov, Târgu Mureș, Satu Mare și Sibiu. Baza materială a sindicatului s-a constituit mai ales din preluarea Fundației Ioan Mihu, înființată în 1910.

==Edificarea Casei Presei/Căminului Ziariștilor==
În 1926, Ion Clopoțel arăta că axa centrală a preocupărilor permanente ale sindicatului era edificarea unei Case a Presei, pentru a spori mijloacele de ajutorare ale membrilor, pentru cultivarea lor profesională și promovarea intereselor lor materiale. Acest vis al sindicatului s-a împlinit în 1931, prin utilizarea capitalului sindicatului, cu sprijinul financiar al Băncii Albina și ajutoare bănești de la Primăria Cluj și Ministerul Finanțelor. Casa Presei, cunoscută și sub numele de Căminul Ziariștilor, o frumoasă clădire cu numeroase dependințe situată în Cluj, pe strada Calea Victoriei la nr. 23, a fost inaugurată cu fast, în 25 octombrie 1931.

==Serbarea inaugurării==
La eveniment a participat întreaga presă clujeană, presa minoritară, primarul Clujului, profesori de la Universitate, reprezentanți ai diferitelor asociații de presă ale timpului, autorități locale și centrale. Inaugurării căminului i-au premers parastase solemne oficiate de ambele biserici românești în semn de recunoștință și pentru odihna binefăcătorilor acestui așezământ, în frunte cu principalul ctitor și mecena Ioan Mihu. A urmat evenimentul propriu-zis, cu impresionante cuvântări susținute de reprezentanții clerului, armatei, guvernului, universității, autorităților și presei. În cadrul acestora, Ioan Clopoțel a făcut un istoric al Sindicatului presei Române din Ardeal și Banat, din 1920 până la acea dată. A mai luat cuvântul Eugen Filotti, directorul general al Presei Române, care aducea salutul asociației, calificând munca ziariștilor de aici drept serioasă și rodnică, iar Casa Presei un adevărat templu al preocupărilor intelectuale. Alte saluturi au fost rostite de George Silviu, reprezentantul Asociației generale a Presei Române, de Romulus Dianu, reprezentantul Uniunii ziariștilor, lor alăturându-li-se cu saluturi reprezentanții Universității prin Sextil Pușcariu, Primăriei, Astrei prin Atanasiu Popa, al ziariștilor maghiari prin Sulyok István. După acest moment, secretarul Sindicatului, Corneliu Codarcea, a citit telegramele sosite. După amiază, ziariștii Teofil Bugnariu și Lupeanu-Melin au susținut două conferințe, una despre problemele sindicale ziaristice și alta dedicată lui Timotei Cipariu.

În ansamblul său, evenimentul a fost unul de răsunet în presa din Transilvania și România, o serbare a recunoștinței și a speranței în viitor.

==Bibliografie==
#Tiberiu Fărcaș, ''Casa Presei din Clujul interbelic'', în ''Povești despre Cluj'', vol. II, Tudor Sălăgean (coord.), Cluj-Napoca, 2016, p.127-136.
#Mircea Popa, ''Panoramic jurnalistic. Presa de ieri și de azi'', Cluj-Napoca, Eikon, 2011, p. 399-400.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj

2026-01-22T08:47:42Z

Ghizela: /* Edificarea Casei Presei/Căminului Ziariștilor */

25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj

2026-01-22T08:21:32Z

Ghizela:

__TOC__

==Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat==
La 19 ianuarie 1921, a avut loc Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat. A fost adoptat statutul elaborat în prealabil de Ion Dragu și Leonard Paukerow și s-a ales comitetul și primul președinte, în persoana lui Ion Agârbiceanu. La calitatea de membru putea accede orice ziarist, care plătea o taxă de înscriere de 50 de lei și o cotizație lunară de 15 lei. Cu sediul la Cluj, Sindicatul a avut filiale la Oradea, Arad, Timișoara, Brașov, Târgu Mureș, Satu Mare și Sibiu. Baza materială a sindicatului s-a constituit mai ales din preluarea Fundației Ioan Mihu, înființată în 1910.

==Edificarea Casei Presei/Căminului Ziariștilor==
În 1926, Ion Clopoțel arăta că axa centrală a preocupărilor permanente ale sindicatului era edificarea unei Case a Presei, pentru a spori mijloacele de ajutorare ale membrilor, pentru cultivarea lor profesională și promovarea intereselor lor materiale. Acest vis al sindicatului s-a împlinit în 1931, prin utilizarea capitalului sindicatului, cu sprijinul financiar al Băncii Albina și ajutoare bănești de la Primărie și Ministerul Finanțelor. Casa Presei, cunoscută și sub numele de Căminul Ziariștilor, o frumoasă clădire cu numeroase dependințe situată pe strada Calea Victoriei la nr. 23, a fost inaugurată cu fast, în 25 octombrie 1931.

==Serbarea inaugurării==
La eveniment a participat întreaga presă clujeană, presa minoritară, primarul Clujului, profesori de la Universitate, reprezentanți ai diferitelor asociații de presă ale timpului, autorități locale și centrale. Inaugurării căminului i-au premers parastase solemne oficiate de ambele biserici românești în semn de recunoștință și pentru odihna binefăcătorilor acestui așezământ, în frunte cu principalul ctitor și mecena Ioan Mihu. A urmat evenimentul propriu-zis, cu impresionante cuvântări susținute de reprezentanții clerului, armatei, guvernului, universității, autorităților și presei. În cadrul acestora, Ioan Clopoțel a făcut un istoric al Sindicatului presei Române din Ardeal și Banat, din 1920 până la acea dată. A mai luat cuvântul Eugen Filotti, directorul general al Presei Române, care aducea salutul asociației, calificând munca ziariștilor de aici drept serioasă și rodnică, iar Casa Presei un adevărat templu al preocupărilor intelectuale. Alte saluturi au fost rostite de George Silviu, reprezentantul Asociației generale a Presei Române, de Romulus Dianu, reprezentantul Uniunii ziariștilor, lor alăturându-li-se cu saluturi reprezentanții Universității prin Sextil Pușcariu, Primăriei, Astrei prin Atanasiu Popa, al ziariștilor maghiari prin Sulyok István. După acest moment, secretarul Sindicatului, Corneliu Codarcea, a citit telegramele sosite. După amiază, ziariștii Teofil Bugnariu și Lupeanu-Melin au susținut două conferințe, una despre problemele sindicale ziaristice și alta dedicată lui Timotei Cipariu.

În ansamblul său, evenimentul a fost unul de răsunet în presa din Transilvania și România, o serbare a recunoștinței și a speranței în viitor.

==Bibliografie==
#Tiberiu Fărcaș, ''Casa Presei din Clujul interbelic'', în ''Povești despre Cluj'', vol. II, Tudor Sălăgean (coord.), Cluj-Napoca, 2016, p.127-136.
#Mircea Popa, ''Panoramic jurnalistic. Presa de ieri și de azi'', Cluj-Napoca, Eikon, 2011, p. 399-400.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj

2026-01-22T08:20:39Z

Ghizela: /* Edificarea Casei a Presei/Căminului Ziariștilor */

__TOC__

==Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat==
La 19 ianuarie 1921, a avut loc Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat. A fost adoptat statutul elaborat în prealabil de Ion Dragu și Leonard Paukerow și s-a ales comitetul și primul președinte, în persoana lui Ion Agârbiceanu. La calitatea de membru putea accede orice ziarist, care plătea o taxă de înscriere de 50 de lei și o cotizație lunară de 15 lei. Cu sediul la Cluj, Sindicatul a avut filiale la Oradea, Arad, Timișoara, Brașov, Târgu Mureș, Satu Mare și Sibiu. Baza materială a sindicatului s-a constituit mai ales din preluarea Fundației Ioan Mihu, înființată în 1910.

==Edificarea Casei Presei/Căminului Ziariștilor==
În 1926, Ion Clopoțel arăta că axa centrală a preocupărilor permanente ale sindicatului era edificarea unei Case a Presei, pentru a spori mijloacele de ajutorare ale membrilor, pentru cultivarea lor profesională și promovarea intereselor lor materiale. Acest vis al sindicatului s-a împlinit în 1931, prin utilizarea capitalului sindicatului, cu sprijinul financiar al Băncii Albina și ajutoare bănești de la Primărie și Ministerul Finanțelor. Casa Presei, cunoscută și sub numele de Căminul Ziariștilor, o frumoasă clădire cu numeroase dependințe situată pe strada Calea Victoriei la nr. 23, a fost inaugurată cu fast, în 25 octombrie 1931.

==Serbarea inaugurării==
La eveniment a participat întreaga presă clujeană, presa minoritară, primarul Clujului, profesori de la Universitate, reprezentanți ai diferitelor asociații de presă ale timpului, autorități locale și centrale. Inaugurării căminului i-au premers parastase solemne oficiate de ambele biserici românești în semn de recunoștință și pentru odihna binefăcătorilor acestui așezământ, în frunte cu principalul ctitor și mecena Ioan Mihu. A urmat evenimentul propriu-zis, cu impresionante cuvântări susținute de reprezentanții clerului, armatei, guvernului, universității, autorităților și presei. În cadrul acestora, Ioan Clopoțel a făcut un istoric al Sindicatului presei Române din Ardeal și Banat, din 1920 până la acea dată. A mai luat cuvântul Eugen Filotti, directorul general al Presei Române, care aducea salutul asociației, calificând munca ziariștilor de aici drept serioasă și rodnică, iar Casa Presei un adevărat templu al preocupărilor intelectuale. Alte saluturi au fost rostite de George Silviu, reprezentantul Asociației generale a Presei Române, de Romulus Dianu, reprezentantul Uniunii ziariștilor, lor alăturându-li-se cu saluturi reprezentanții Universității prin Sextil Pușcariu, Primăriei, Astrei prin Atanasiu Popa, al ziariștilor maghiari prin Sulyok István. După acest moment, secretarul Sindicatului, Corneliu Codarcea, a citit telegramele sosite. După amiază, ziariștii Teofil Bugnariu și Lupeanu-Melin au susținut două conferințe, una despre problemele sindicale ziaristice și alta dedicată lui Timotei Cipariu.

În ansamblul său, evenimentul a fost unul de răsunet în presa din Transilvania și România, o serbare a recunoștinței și a speranței în viitor.

==Bibliografie==
#Tiberiu Fărcaș, ''Casa Presei din Clujul interbelic'', în ''Povești despre Cluj'', vol. II, Tudor Sălăgean (coord.), Cluj-Napoca, 2016, p.127-136.
#Mircea Popa, ''Panoramic jurnalistic. Presa de ieri și de azi'', Cluj-Napoca, Eikon, 2011, p. 399-400.

25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj

2026-01-22T08:20:19Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat== La 19 ianuarie 1921, a avut loc Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat. A fost adoptat statutul elaborat în prealabil de Ion Dragu și Leonard Paukerow și s-a ales comitetul și primul președinte, în persoana lui Ion Agârbiceanu. La calitatea de membru putea accede orice ziarist, care plătea o taxă de înscriere de 50 de lei și o cotizație lunară de 15 lei...

__TOC__

==Constituirea Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat==
La 19 ianuarie 1921, a avut loc Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat. A fost adoptat statutul elaborat în prealabil de Ion Dragu și Leonard Paukerow și s-a ales comitetul și primul președinte, în persoana lui Ion Agârbiceanu. La calitatea de membru putea accede orice ziarist, care plătea o taxă de înscriere de 50 de lei și o cotizație lunară de 15 lei. Cu sediul la Cluj, Sindicatul a avut filiale la Oradea, Arad, Timișoara, Brașov, Târgu Mureș, Satu Mare și Sibiu. Baza materială a sindicatului s-a constituit mai ales din preluarea Fundației Ioan Mihu, înființată în 1910.

==Edificarea Casei a Presei/Căminului Ziariștilor==
În 1926, Ion Clopoțel arăta că axa centrală a preocupărilor permanente ale sindicatului era edificarea unei Case a Presei, pentru a spori mijloacele de ajutorare ale membrilor, pentru cultivarea lor profesională și promovarea intereselor lor materiale. Acest vis al sindicatului s-a împlinit în 1931, prin utilizarea capitalului sindicatului, cu sprijinul financiar al Băncii Albina și ajutoare bănești de la Primărie și Ministerul Finanțelor. Casa Presei, cunoscută și sub numele de Căminul Ziariștilor, o frumoasă clădire cu numeroase dependințe situată pe strada Calea Victoriei la nr. 23, a fost inaugurată cu fast, în 25 octombrie 1931.

==Serbarea inaugurării==
La eveniment a participat întreaga presă clujeană, presa minoritară, primarul Clujului, profesori de la Universitate, reprezentanți ai diferitelor asociații de presă ale timpului, autorități locale și centrale. Inaugurării căminului i-au premers parastase solemne oficiate de ambele biserici românești în semn de recunoștință și pentru odihna binefăcătorilor acestui așezământ, în frunte cu principalul ctitor și mecena Ioan Mihu. A urmat evenimentul propriu-zis, cu impresionante cuvântări susținute de reprezentanții clerului, armatei, guvernului, universității, autorităților și presei. În cadrul acestora, Ioan Clopoțel a făcut un istoric al Sindicatului presei Române din Ardeal și Banat, din 1920 până la acea dată. A mai luat cuvântul Eugen Filotti, directorul general al Presei Române, care aducea salutul asociației, calificând munca ziariștilor de aici drept serioasă și rodnică, iar Casa Presei un adevărat templu al preocupărilor intelectuale. Alte saluturi au fost rostite de George Silviu, reprezentantul Asociației generale a Presei Române, de Romulus Dianu, reprezentantul Uniunii ziariștilor, lor alăturându-li-se cu saluturi reprezentanții Universității prin Sextil Pușcariu, Primăriei, Astrei prin Atanasiu Popa, al ziariștilor maghiari prin Sulyok István. După acest moment, secretarul Sindicatului, Corneliu Codarcea, a citit telegramele sosite. După amiază, ziariștii Teofil Bugnariu și Lupeanu-Melin au susținut două conferințe, una despre problemele sindicale ziaristice și alta dedicată lui Timotei Cipariu.

În ansamblul său, evenimentul a fost unul de răsunet în presa din Transilvania și România, o serbare a recunoștinței și a speranței în viitor.

==Bibliografie==
#Tiberiu Fărcaș, ''Casa Presei din Clujul interbelic'', în ''Povești despre Cluj'', vol. II, Tudor Sălăgean (coord.), Cluj-Napoca, 2016, p.127-136.
#Mircea Popa, ''Panoramic jurnalistic. Presa de ieri și de azi'', Cluj-Napoca, Eikon, 2011, p. 399-400.

Momente din istoria Clujului

2026-01-22T08:15:17Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[25 oct. - Inaugurarea Casei Presei din Cluj]] 
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor]] 
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor

2026-01-22T08:13:48Z

Ghizela:

__TOC__

==Mișcarea petiționară din 1956 pentru legalizarea Bisericii Române Unite==
Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 proclama formal desființarea Bisericii Române Unite și confiscarea patrimoniului acesteia. Acestea veneau după o serie de agresiuni și manevre care au culminat în luna octombrie 1948 cu așa-zisa revenire a uniților la Biserica Ortodoxă Română. Opinia oficială a tratat triumfal „unificarea religioasă”, lăsând impresia că procesul este ireversibil și că el s-a consumat în profunzime. Însă, în condiții de reprimare și supraveghere continue, uniatismul românesc a continuat să supraviețuiască. O evidentă probă a acestei supraviețuiri a reprezentat-o mișcarea din vara anului 1956, denumită în documentele oficiale drept „agitații”. În contextul internațional al unei destinderi și pe fondul enunțurilor privind destalinizarea, a unor măsuri firave de liberalizare, a debutat, în aprilie 1956, o mișcare ce urmărea legalizarea Bisericii Române Unite.

Eliberați în ianuarie 1955, după o scurtă perioadă de refacere la o clinică bucureșteană, episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan au fost transferați la Curtea de Argeș, unde regimul de supraveghere este destul de indulgent. Dorind să sondeze intențiile regimului, cu autoritatea morală intactă, episcopii au adresat câteva memorii autorităților, solicitând legalizarea bisericii lor și abrogarea legislației represive. Apoi, în campania îndreptată împotriva greco-catolicilor din 1948, autoritățile au colportat ideea după care masa uniților era împiedicată să revină la biserica ortodoxă de intransigența înalților ierarhi uniți. Pentru a anihila reactualizarea acestei acuzații, episcopatul a înțeles să mobilizeze voința populară, compatibilă cu valorile proclamate ale regimului. În exprimarea acesteia, un rol major a revenit clerului inferior greco-catolic, vectori ai mișcării petiționare din 1956, care a debutat efectiv în iulie și a atins punctul maxim în luna august. Conform unei statistici din 15 septembrie 1956, numărul total al petiționarilor a fost de 20.308. Unul din principalele centre ale mișcării petiționare din 1956 a fost orașul Cluj, unde s-au colectat în jur de 3.243 de semnături.

==Evenimentele de la Cluj din 12 august 1956==
Îngrijorarea autorităților clujene aveau să fie rapid confirmată de evenimentele spectaculoase care aveau să se deruleze în urbe și care aveau să provoace intervenția aproape instantanee a organelor de represiune. Victime ale iluziei liberalizării, greco-catolicii clujeni au crezut că organizarea unei liturghii în plin centrul orașului ar fi fost în măsură să învingă ultimele reticențe ale autorităților înainte de a decreta legalizarea Bisericii Române Unite. Ideea unei asemenea manifestații fusese respinsă de episcopatul greco-catolic care, între timp, la 14 iulie 1956, a fost obligat să părăsească Curtea de Argeș cu destinația mănăstirea Ciorogârla. Episcopii uniți, deși erau de acord cu mișcarea petiționară care relua principiile enunțate în memoriile lor, au văzut pericolul ca o astfel de manifestare să fie interpretată de autorități drept o provocare.

Cu toate acestea, preotul Vasile Chindriș, ajutat de un mare număr de credincioși, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956. S-au strâns peste 5.000 de persoane și, cu toate că părintele Chindriș, secondat de părintele Izidor Ghiurco, a propus credincioșilor să slujească Sfânta Liturghie în Cimitirul Central, masa acestora a cerut ca slujba să fie ținută pe scările Bisericii Piariștilor, ai cărei parohi, sub presiunea autorităților comuniste, n-au deschis-o pentru uniți, cum promiseseră în sâmbăta precedentă.

Înainte de a începe Liturghia, părintele Vasile Chindriș i-a întrebat pe credincioși de ce religie sunt. O pădure de brațe s-a înălțat la cer strigând: „Suntem români greco-catolici”. În continuare, părintele a arătat că scopul acelei Sfinte Liturghii era dovedirea existenței credincioșilor români uniți, la opt ani de la interzicerea practicării cultului greco-catolic, în scopul acordării libertății Bisericii Române Unite.

==Urmări==
Sfânta Liturghie s-a desfășurat sub supravegherea securiștilor civili, prezenți deja în număr mare. La sfârșit, credincioșii au semnat memoriul adresat guvernului pentru acordarea libertății Bisericii Române Unite. S-au înregistrat mii de semnături. Memoriul a fost dus la București, dar Ministerul Cultelor nu a acordat nicio importanță documentelor prezentate. De asemenea, după îndepărtarea de la locul Sfintei Liturghii, agenții Securității au trecut la arestarea unora dintre preoții și credincioșii organizatori ai acestei „manifestații reacționare”.

Regimul de la București nefiind dispus la concesii majore, campania petiționară a fost resimțită de acesta ca un act de rebeliune și au tratat-o, după un moment de ambiguitate premeditată, ca atare. Biserica Română Unită a cunoscut un nou val de teroare, care s-a prelungit până în 1959, perioadă în care s-au succedat procesele preoților implicați.

În 1957, Tribunalul militar de la Cluj a judecat așa-zisul lot Vasile Chindriș, în care a fost antrenat și mitropolitul Rusu, considerat autor moral al mișcării petiționare. Părintele Vasile Chindriș a fost condamnat la șapte ani de închisoare grea, iar episcopul Alexandru Rusu, acuzat de crimă de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare grea pe viață. În același timp, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat la Căldărușani, iar Ioan Bălan a rămas la mănăstirea Ciorogârla, unde a decedat în 1959.

Inevitabil, eșecul mișcării din 1956 a putut să producă decepții și descurajări în rândul greco-catolicilor, să conducă la unele defecțiuni și la un recul al rezistenței în rândul clerului și fidelilor, dar nicidecum la o dispariție a problematicii greco-catolice de pe agenda de lucru a autorităților.

==Bibliografie==
#Ovidiu Bozgan, ''Mișcarea petiționară greco-catolică din 1956'', în ''Studii de Istoria Bisericii'', Ovidiu Bozgan (red.), București, Editura Universității din București, 2000, p. 168-185.
#Ioan Bota, ''12 august 1956. O manifestare publică a Bisericii greco-catolice clandestine. Un document mărturie – 12 August 1956'', în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” Theologia Catholica. Series historia ecclesiastica”, Anul LII, nr. 1, 2007, p. 127-138.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor

2026-01-22T08:09:43Z

Ghizela: /* Mișcarea petiționară din 1956 pentru legalizarea Bisericii Române Unite */

12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor

2026-01-22T08:07:35Z

Ghizela: /* Desființarea Bisericii Române Unite și mișcarea anului 1956 */

__TOC__

==Mișcarea petiționară din 1956 pentru legalizarea Bisericii Române Unite==
Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 proclama formal desființarea Bisericii Române Unite și confiscarea patrimoniului acesteia. Acestea veneau după o serie de agresiuni și manevre care au culminat în luna octombrie 1948 cu așa-zisa revenire a uniților la Biserica Ortodoxă Română. Opinia oficială a tratat triumfal „unificarea religioasă”, lăsând impresia că procesul este ireversibil și că el s-a consumat în profunzime. Însă, în condiții de reprimare și supraveghere continue, uniatismul românesc a continuat să supraviețuiască. O evidentă probă a acestei supraviețuiri a reprezentat-o mișcarea din vara anului 1956, denumită în documentele oficiale drept „agitații”. În contextul internațional al unei destinderi și pe fondul enunțurilor privind destalinizarea, a unor măsuri firave de liberalizare, a debutat, în aprilie 1956, o mișcare ce urmărea legalizarea Bisericii Române Unite.

Eliberați în ianuarie 1955, după o scurtă perioadă de refacere la o clinică bucureșteană, episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan au fost transferați la Curtea de Argeș, unde regimul de supraveghere este destul de indulgent. Dorind să sondeze intențiile regimului, cu autoritatea morală intactă, episcopii au adresat câteva memorii autorităților, solicitând legalizarea bisericii lor și abrogarea legislației represive. Apoi, în campania îndreptată împotriva greco-catolicilor din 1948, autoritățile au colportat ideea după care masa uniților era împiedicată să revină la biserica ortodoxă de intransigența înalților ierarhi uniți. Pentru a anihila reactualizarea acestei acuzații, episcopatul a înțeles să mobilizeze voința populară, compatibilă cu valorile proclamate ale regimului. În exprimarea acesteia, un rol major a revenit clerului inferior greco-catolic, vectori ai mișcării petiționare din 1956, care a debutat efectiv în iulie și a atins punctul maxim în luna august. Conform unei statistici din 15 septembrie 1956, numărul total al petiționarilor a fost de 20.308. Unul din principalele centre ale mișcării petiționare din 1956 a fost orașul Cluj unde s-au colectat, în jur de 3.243 de semnături.

==Evenimentele de la Cluj din 12 august 1956==
Îngrijorarea autorităților clujene aveau să fie rapid confirmată de evenimentele spectaculoase care aveau să se deruleze în urbe și care aveau să provoace intervenția aproape instantanee a organelor de represiune. Victime ale iluziei liberalizării, greco-catolicii clujeni au crezut că organizarea unei liturghii în plin centrul orașului ar fi fost în măsură să învingă ultimele reticențe ale autorităților înainte de a decreta legalizarea Bisericii Române Unite. Ideea unei asemenea manifestații fusese respinsă de episcopatul greco-catolic care, între timp, la 14 iulie 1956, a fost obligat să părăsească Curtea de Argeș cu destinația mănăstirea Ciorogârla. Episcopii uniți, deși erau de acord cu mișcarea petiționară care relua principiile enunțate în memoriile lor, au văzut pericolul ca o astfel de manifestare să fie interpretată de autorități drept o provocare.

Cu toate acestea, preotul Vasile Chindriș, ajutat de un mare număr de credincioși, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956. S-au strâns peste 5.000 de persoane și, cu toate că părintele Chindriș, secondat de părintele Izidor Ghiurco, a propus credincioșilor să slujească Sfânta Liturghie în Cimitirul Central, masa acestora a cerut ca slujba să fie ținută pe scările Bisericii Piariștilor, ai cărei parohi, sub presiunea autorităților comuniste, n-au deschis-o pentru uniți, cum promiseseră în sâmbăta precedentă.

Înainte de a începe Liturghia, părintele Vasile Chindriș i-a întrebat pe credincioși de ce religie sunt. O pădure de brațe s-a înălțat la cer strigând: „Suntem români greco-catolici”. În continuare, părintele a arătat că scopul acelei Sfinte Liturghii era dovedirea existenței credincioșilor români uniți, la opt ani de la interzicerea practicării cultului greco-catolic, în scopul acordării libertății Bisericii Române Unite.

==Urmări==
Sfânta Liturghie s-a desfășurat sub supravegherea securiștilor civili, prezenți deja în număr mare. La sfârșit, credincioșii au semnat memoriul adresat guvernului pentru acordarea libertății Bisericii Române Unite. S-au înregistrat mii de semnături. Memoriul a fost dus la București, dar Ministerul Cultelor nu a acordat nicio importanță documentelor prezentate. De asemenea, după îndepărtarea de la locul Sfintei Liturghii, agenții Securității au trecut la arestarea unora dintre preoții și credincioșii organizatori ai acestei „manifestații reacționare”.

Regimul de la București nefiind dispus la concesii majore, campania petiționară a fost resimțită de acesta ca un act de rebeliune și au tratat-o, după un moment de ambiguitate premeditată, ca atare. Biserica Română Unită a cunoscut un nou val de teroare, care s-a prelungit până în 1959, perioadă în care s-au succedat procesele preoților implicați.

În 1957, Tribunalul militar de la Cluj a judecat așa-zisul lot Vasile Chindriș, în care a fost antrenat și mitropolitul Rusu, considerat autor moral al mișcării petiționare. Părintele Vasile Chindriș a fost condamnat la șapte ani de închisoare grea, iar episcopul Alexandru Rusu, acuzat de crimă de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare grea pe viață. În același timp, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat la Căldărușani, iar Ioan Bălan a rămas la mănăstirea Ciorogârla, unde a decedat în 1959.

Inevitabil, eșecul mișcării din 1956 a putut să producă decepții și descurajări în rândul greco-catolicilor, să conducă la unele defecțiuni și la un recul al rezistenței în rândul clerului și fidelilor, dar nicidecum la o dispariție a problematicii greco-catolice de pe agenda de lucru a autorităților.

==Bibliografie==
#Ovidiu Bozgan, ''Mișcarea petiționară greco-catolică din 1956'', în ''Studii de Istoria Bisericii'', Ovidiu Bozgan (red.), București, Editura Universității din București, 2000, p. 168-185.
#Ioan Bota, ''12 august 1956. O manifestare publică a Bisericii greco-catolice clandestine. Un document mărturie – 12 August 1956'', în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” Theologia Catholica. Series historia ecclesiastica”, Anul LII, nr. 1, 2007, p. 127-138.

12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor

2026-01-22T08:05:23Z

Ghizela: /* Desființarea Bisericii Române Unite și mișcarea anului 1956 pentru legalizarea ei */

__TOC__

==Desființarea Bisericii Române Unite și mișcarea anului 1956==
Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 proclama formal desființarea Bisericii Române Unite și confiscarea patrimoniului acesteia. Acestea veneau după o serie de agresiuni și manevre care au culminat în luna octombrie 1948 cu așa-zisa revenire a uniților la Biserica Ortodoxă Română. Opinia oficială a tratat triumfal „unificarea religioasă”, lăsând impresia că procesul este ireversibil și că el s-a consumat în profunzime. Însă, în condiții de reprimare și supraveghere continue, uniatismul românesc a continuat să supraviețuiască. O evidentă probă a acestei supraviețuiri a reprezentat-o mișcarea din vara anului 1956, denumită în documentele oficiale drept „agitații”. În contextul internațional al unei destinderi și pe fondul enunțurilor privind destalinizarea, a unor măsuri firave de liberalizare, a debutat, în aprilie 1956, o mișcare ce urmărea legalizarea Bisericii Române Unite.

Eliberați în ianuarie 1955, după o scurtă perioadă de refacere la o clinică bucureșteană, episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan au fost transferați la Curtea de Argeș, unde regimul de supraveghere este destul de indulgent. Dorind să sondeze intențiile regimului, cu autoritatea morală intactă, episcopii au adresat câteva memorii autorităților, solicitând legalizarea bisericii lor și abrogarea legislației represive. Apoi, în campania îndreptată împotriva greco-catolicilor din 1948, autoritățile au colportat ideea după care masa uniților era împiedicată să revină la biserica ortodoxă de intransigența înalților ierarhi uniți. Pentru a anihila reactualizarea acestei acuzații, episcopatul a înțeles să mobilizeze voința populară, compatibilă cu valorile proclamate ale regimului. În exprimarea acesteia, un rol major a revenit clerului inferior greco-catolic, vectori ai mișcării petiționare din 1956, care a debutat efectiv în iulie și a atins punctul maxim în luna august. Conform unei statistici din 15 septembrie 1956, numărul total al petiționarilor a fost de 20.308. Unul din principalele centre ale mișcării petiționare din 1956 a fost orașul Cluj unde s-au colectat, în jur de 3.243 de semnături.

==Evenimentele de la Cluj din 12 august 1956==
Îngrijorarea autorităților clujene aveau să fie rapid confirmată de evenimentele spectaculoase care aveau să se deruleze în urbe și care aveau să provoace intervenția aproape instantanee a organelor de represiune. Victime ale iluziei liberalizării, greco-catolicii clujeni au crezut că organizarea unei liturghii în plin centrul orașului ar fi fost în măsură să învingă ultimele reticențe ale autorităților înainte de a decreta legalizarea Bisericii Române Unite. Ideea unei asemenea manifestații fusese respinsă de episcopatul greco-catolic care, între timp, la 14 iulie 1956, a fost obligat să părăsească Curtea de Argeș cu destinația mănăstirea Ciorogârla. Episcopii uniți, deși erau de acord cu mișcarea petiționară care relua principiile enunțate în memoriile lor, au văzut pericolul ca o astfel de manifestare să fie interpretată de autorități drept o provocare.

Cu toate acestea, preotul Vasile Chindriș, ajutat de un mare număr de credincioși, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956. S-au strâns peste 5.000 de persoane și, cu toate că părintele Chindriș, secondat de părintele Izidor Ghiurco, a propus credincioșilor să slujească Sfânta Liturghie în Cimitirul Central, masa acestora a cerut ca slujba să fie ținută pe scările Bisericii Piariștilor, ai cărei parohi, sub presiunea autorităților comuniste, n-au deschis-o pentru uniți, cum promiseseră în sâmbăta precedentă.

Înainte de a începe Liturghia, părintele Vasile Chindriș i-a întrebat pe credincioși de ce religie sunt. O pădure de brațe s-a înălțat la cer strigând: „Suntem români greco-catolici”. În continuare, părintele a arătat că scopul acelei Sfinte Liturghii era dovedirea existenței credincioșilor români uniți, la opt ani de la interzicerea practicării cultului greco-catolic, în scopul acordării libertății Bisericii Române Unite.

==Urmări==
Sfânta Liturghie s-a desfășurat sub supravegherea securiștilor civili, prezenți deja în număr mare. La sfârșit, credincioșii au semnat memoriul adresat guvernului pentru acordarea libertății Bisericii Române Unite. S-au înregistrat mii de semnături. Memoriul a fost dus la București, dar Ministerul Cultelor nu a acordat nicio importanță documentelor prezentate. De asemenea, după îndepărtarea de la locul Sfintei Liturghii, agenții Securității au trecut la arestarea unora dintre preoții și credincioșii organizatori ai acestei „manifestații reacționare”.

Regimul de la București nefiind dispus la concesii majore, campania petiționară a fost resimțită de acesta ca un act de rebeliune și au tratat-o, după un moment de ambiguitate premeditată, ca atare. Biserica Română Unită a cunoscut un nou val de teroare, care s-a prelungit până în 1959, perioadă în care s-au succedat procesele preoților implicați.

În 1957, Tribunalul militar de la Cluj a judecat așa-zisul lot Vasile Chindriș, în care a fost antrenat și mitropolitul Rusu, considerat autor moral al mișcării petiționare. Părintele Vasile Chindriș a fost condamnat la șapte ani de închisoare grea, iar episcopul Alexandru Rusu, acuzat de crimă de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare grea pe viață. În același timp, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat la Căldărușani, iar Ioan Bălan a rămas la mănăstirea Ciorogârla, unde a decedat în 1959.

Inevitabil, eșecul mișcării din 1956 a putut să producă decepții și descurajări în rândul greco-catolicilor, să conducă la unele defecțiuni și la un recul al rezistenței în rândul clerului și fidelilor, dar nicidecum la o dispariție a problematicii greco-catolice de pe agenda de lucru a autorităților.

==Bibliografie==
#Ovidiu Bozgan, ''Mișcarea petiționară greco-catolică din 1956'', în ''Studii de Istoria Bisericii'', Ovidiu Bozgan (red.), București, Editura Universității din București, 2000, p. 168-185.
#Ioan Bota, ''12 august 1956. O manifestare publică a Bisericii greco-catolice clandestine. Un document mărturie – 12 August 1956'', în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” Theologia Catholica. Series historia ecclesiastica”, Anul LII, nr. 1, 2007, p. 127-138.

12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor

2026-01-22T08:04:56Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Desființarea Bisericii Române Unite și mișcarea anului 1956 pentru legalizarea ei== Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 proclama formal desființarea Bisericii Române Unite și confiscarea patrimoniului acesteia. Acestea veneau după o serie de agresiuni și manevre care au culminat în luna octombrie 1948 cu așa-zisa revenire a uniților la Biserica Ortodoxă Română. Opinia oficială a tratat triumfal „unificarea religioasă”, lăsând impresia că p...

__TOC__

==Desființarea Bisericii Române Unite și mișcarea anului 1956 pentru legalizarea ei==
Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 proclama formal desființarea Bisericii Române Unite și confiscarea patrimoniului acesteia. Acestea veneau după o serie de agresiuni și manevre care au culminat în luna octombrie 1948 cu așa-zisa revenire a uniților la Biserica Ortodoxă Română. Opinia oficială a tratat triumfal „unificarea religioasă”, lăsând impresia că procesul este ireversibil și că el s-a consumat în profunzime. Însă, în condiții de reprimare și supraveghere continue, uniatismul românesc a continuat să supraviețuiască. O evidentă probă a acestei supraviețuiri a reprezentat-o mișcarea din vara anului 1956, denumită în documentele oficiale drept „agitații”. În contextul internațional al unei destinderi și pe fondul enunțurilor privind destalinizarea, a unor măsuri firave de liberalizare, a debutat, în aprilie 1956, o mișcare ce urmărea legalizarea Bisericii Române Unite.

Eliberați în ianuarie 1955, după o scurtă perioadă de refacere la o clinică bucureșteană, episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan au fost transferați la Curtea de Argeș, unde regimul de supraveghere este destul de indulgent. Dorind să sondeze intențiile regimului, cu autoritatea morală intactă, episcopii au adresat câteva memorii autorităților, solicitând legalizarea bisericii lor și abrogarea legislației represive. Apoi, în campania îndreptată împotriva greco-catolicilor din 1948, autoritățile au colportat ideea după care masa uniților era împiedicată să revină la biserica ortodoxă de intransigența înalților ierarhi uniți. Pentru a anihila reactualizarea acestei acuzații, episcopatul a înțeles să mobilizeze voința populară, compatibilă cu valorile proclamate ale regimului. În exprimarea acesteia, un rol major a revenit clerului inferior greco-catolic, vectori ai mișcării petiționare din 1956, care a debutat efectiv în iulie și a atins punctul maxim în luna august. Conform unei statistici din 15 septembrie 1956, numărul total al petiționarilor a fost de 20.308. Unul din principalele centre ale mișcării petiționare din 1956 a fost orașul Cluj unde s-au colectat, în jur de 3.243 de semnături.

==Evenimentele de la Cluj din 12 august 1956==
Îngrijorarea autorităților clujene aveau să fie rapid confirmată de evenimentele spectaculoase care aveau să se deruleze în urbe și care aveau să provoace intervenția aproape instantanee a organelor de represiune. Victime ale iluziei liberalizării, greco-catolicii clujeni au crezut că organizarea unei liturghii în plin centrul orașului ar fi fost în măsură să învingă ultimele reticențe ale autorităților înainte de a decreta legalizarea Bisericii Române Unite. Ideea unei asemenea manifestații fusese respinsă de episcopatul greco-catolic care, între timp, la 14 iulie 1956, a fost obligat să părăsească Curtea de Argeș cu destinația mănăstirea Ciorogârla. Episcopii uniți, deși erau de acord cu mișcarea petiționară care relua principiile enunțate în memoriile lor, au văzut pericolul ca o astfel de manifestare să fie interpretată de autorități drept o provocare.

Cu toate acestea, preotul Vasile Chindriș, ajutat de un mare număr de credincioși, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956. S-au strâns peste 5.000 de persoane și, cu toate că părintele Chindriș, secondat de părintele Izidor Ghiurco, a propus credincioșilor să slujească Sfânta Liturghie în Cimitirul Central, masa acestora a cerut ca slujba să fie ținută pe scările Bisericii Piariștilor, ai cărei parohi, sub presiunea autorităților comuniste, n-au deschis-o pentru uniți, cum promiseseră în sâmbăta precedentă.

Înainte de a începe Liturghia, părintele Vasile Chindriș i-a întrebat pe credincioși de ce religie sunt. O pădure de brațe s-a înălțat la cer strigând: „Suntem români greco-catolici”. În continuare, părintele a arătat că scopul acelei Sfinte Liturghii era dovedirea existenței credincioșilor români uniți, la opt ani de la interzicerea practicării cultului greco-catolic, în scopul acordării libertății Bisericii Române Unite.

==Urmări==
Sfânta Liturghie s-a desfășurat sub supravegherea securiștilor civili, prezenți deja în număr mare. La sfârșit, credincioșii au semnat memoriul adresat guvernului pentru acordarea libertății Bisericii Române Unite. S-au înregistrat mii de semnături. Memoriul a fost dus la București, dar Ministerul Cultelor nu a acordat nicio importanță documentelor prezentate. De asemenea, după îndepărtarea de la locul Sfintei Liturghii, agenții Securității au trecut la arestarea unora dintre preoții și credincioșii organizatori ai acestei „manifestații reacționare”.

Regimul de la București nefiind dispus la concesii majore, campania petiționară a fost resimțită de acesta ca un act de rebeliune și au tratat-o, după un moment de ambiguitate premeditată, ca atare. Biserica Română Unită a cunoscut un nou val de teroare, care s-a prelungit până în 1959, perioadă în care s-au succedat procesele preoților implicați.

În 1957, Tribunalul militar de la Cluj a judecat așa-zisul lot Vasile Chindriș, în care a fost antrenat și mitropolitul Rusu, considerat autor moral al mișcării petiționare. Părintele Vasile Chindriș a fost condamnat la șapte ani de închisoare grea, iar episcopul Alexandru Rusu, acuzat de crimă de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare grea pe viață. În același timp, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat la Căldărușani, iar Ioan Bălan a rămas la mănăstirea Ciorogârla, unde a decedat în 1959.

Inevitabil, eșecul mișcării din 1956 a putut să producă decepții și descurajări în rândul greco-catolicilor, să conducă la unele defecțiuni și la un recul al rezistenței în rândul clerului și fidelilor, dar nicidecum la o dispariție a problematicii greco-catolice de pe agenda de lucru a autorităților.

==Bibliografie==
#Ovidiu Bozgan, ''Mișcarea petiționară greco-catolică din 1956'', în ''Studii de Istoria Bisericii'', Ovidiu Bozgan (red.), București, Editura Universității din București, 2000, p. 168-185.
#Ioan Bota, ''12 august 1956. O manifestare publică a Bisericii greco-catolice clandestine. Un document mărturie – 12 August 1956'', în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” Theologia Catholica. Series historia ecclesiastica”, Anul LII, nr. 1, 2007, p. 127-138.

Momente din istoria Clujului

2026-01-22T07:57:32Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[12 aug. – 5.000 de credincioși greco-catolici participă la Sf. Liturghie în fața bisericii Piariștilor]] 
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-22T07:52:40Z

Ghizela: /* Educație academică și începuturile carierei universitare */

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromság din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru al mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examen în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei de până la ea din universitățile maghiare, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universitatea din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-22T07:52:03Z

Ghizela: /* Educație academică și începuturile carierei universitare */

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromság din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru al mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examen în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei de până la ea, din universitățile maghiare, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universitatea din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-22T07:51:11Z

Ghizela: /* Educație academică și începuturile carierei universitare */

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromság din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru al mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examen în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei de până la ea, din universitățile maghiare, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-22T07:47:47Z

Ghizela: /* Origini */

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromság din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru al mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examen în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei din universități maghiare de până la ea, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-21T12:56:53Z

Ghizela: /* Educație preuniversitară */

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromsághoz din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop și o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru a mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examen în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei din universități maghiare de până la ea, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-21T11:25:06Z

Ghizela:

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromsághoz din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop și o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru a mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examenul în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei din universități maghiare de până la ea, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj

2026-01-21T11:23:38Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Origini== Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromsághoz din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop și o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru a mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Știi...

__TOC__

==Origini==
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromsághoz din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop și o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru a mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.

==Educație preuniversitară==
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examenul în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.

==Educație academică și începuturile carierei universitare==
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.

Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.

De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei din universități maghiare de până la ea, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.

Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.

==Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial==
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.

==Pensionarea și decesul Elvirei Valentini==
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.

==Bibliografie==
#Pifkó Dániel, ''„és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája'', la https://www.opkm.hu/hir/625
#Hulej Emese, ''A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története'', în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
#Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

Momente din istoria Clujului

2026-01-21T11:20:58Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj]]
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj

2026-01-20T09:56:59Z

Ghizela: /* Carieră ulterioară */

__TOC__
==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj==
Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, avea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie care a urmat această specializare academică la Universitatea din orașul de pe Someș.

==Susținerea doctoratului==
La 6 iunie 1903, Novák Rózsa și-a susținut doctoratul cu teza despre Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei între anii 1629-1630, devenind prima femeie care a obținut acest titlu la Universitatea din Cluj. Lucrarea de doctorat a lui Novák Rózsa, însumând 114 pagini, a fost tipărită în anul 1903 la tipografia lui Gombos Ferenc. Două exemplare se găsesc în colecții Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj.

La ceremonia de decernare a titlului a asistat un public numeros. Alături de universitari, decanii facultăților și rectorul Universității, a fost prezent și primarul Szvacsina Géza. Despre eveniment a relatat și ziarul „Pesti Napló”, subliniind că fata unui hornar a devenit prima femeie cu doctorat la Universitatea din Cluj.

==Carieră ulterioară==
După susținerea doctoratului, Novák Rózsa a fost învățătoare la Școala civilă de stat pentru fete din Békéscsaba, iar între 1909 și 1937 a fost profesoară la Gimnaziul de stat pentru fete din Győr, unde a predat istoria, geografia și religia.
Și-a continuat și activitatea științifică publicând, în 1908, despre orașele miniere din Ungaria, în Anuarul școlii de fete din Békéscsaba. Anul următor a conferențiat despre didactica istoriei și geografiei.

==Bibliografie==
# Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj

2026-01-20T09:56:06Z

Ghizela: /* Carieră ulterioară */

__TOC__
==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj==
Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, avea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie care a urmat această specializare academică la Universitatea din orașul de pe Someș.

==Susținerea doctoratului==
La 6 iunie 1903, Novák Rózsa și-a susținut doctoratul cu teza despre Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei între anii 1629-1630, devenind prima femeie care a obținut acest titlu la Universitatea din Cluj. Lucrarea de doctorat a lui Novák Rózsa, însumând 114 pagini, a fost tipărită în anul 1903 la tipografia lui Gombos Ferenc. Două exemplare se găsesc în colecții Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj.

La ceremonia de decernare a titlului a asistat un public numeros. Alături de universitari, decanii facultăților și rectorul Universității, a fost prezent și primarul Szvacsina Géza. Despre eveniment a relatat și ziarul „Pesti Napló”, subliniind că fata unui hornar a devenit prima femeie cu doctorat la Universitatea din Cluj.

==Carieră ulterioară==
După susținerea doctoratului, Novák Rózsa a fost învățătoare la Școala civilă de stat pentru fete din Békéscsaba, iar între 1909 și 1937 a fost profesoară la Gimnaziul de stat pentru fete din Győr, unde a predat istoria, geografia și religia.
Și-a continuat și activitatea științifică publicând, în 1908, despre orașele miniere din Ungaria, în Anuarul școlii de fete din Békéscsaba, iar anul următor a conferențiat despre didactica istoriei și geografiei.

==Bibliografie==
# Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj

2026-01-20T09:54:31Z

Ghizela: /* Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj */

__TOC__
==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj==
Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, avea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie care a urmat această specializare academică la Universitatea din orașul de pe Someș.

==Susținerea doctoratului==
La 6 iunie 1903, Novák Rózsa și-a susținut doctoratul cu teza despre Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei între anii 1629-1630, devenind prima femeie care a obținut acest titlu la Universitatea din Cluj. Lucrarea de doctorat a lui Novák Rózsa, însumând 114 pagini, a fost tipărită în anul 1903 la tipografia lui Gombos Ferenc. Două exemplare se găsesc în colecții Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj.

La ceremonia de decernare a titlului a asistat un public numeros. Alături de universitari, decanii facultăților și rectorul Universității, a fost prezent și primarul Szvacsina Géza. Despre eveniment a relatat și ziarul „Pesti Napló”, subliniind că fata unui hornar a devenit prima femeie cu doctorat la Universitatea din Cluj.

==Carieră ulterioară==
După susținerea doctoratului, a fost învățătoare la Școala civilă de stat pentru fete din Békéscsaba, iar între 1909 și 1937 a fost profesoară la Gimnaziul de stat pentru fete din Győr, unde a predat istoria, geografia și religia.
Și-a continuat și activitatea științifică publicând, în 1908, despre orașele miniere din Ungaria, în Anuarul școlii de fete din Békéscsaba, iar anul următor a conferențiat despre didactica istoriei și geografiei.

==Bibliografie==
# Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj

2026-01-20T09:48:49Z

Ghizela:

__TOC__
==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj==
Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, vea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie în orașul de pe Someș care a urmat această specializare academică.

==Susținerea doctoratului==
La 6 iunie 1903, Novák Rózsa și-a susținut doctoratul cu teza despre Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei între anii 1629-1630, devenind prima femeie care a obținut acest titlu la Universitatea din Cluj. Lucrarea de doctorat a lui Novák Rózsa, însumând 114 pagini, a fost tipărită în anul 1903 la tipografia lui Gombos Ferenc. Două exemplare se găsesc în colecții Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj.

La ceremonia de decernare a titlului a asistat un public numeros. Alături de universitari, decanii facultăților și rectorul Universității, a fost prezent și primarul Szvacsina Géza. Despre eveniment a relatat și ziarul „Pesti Napló”, subliniind că fata unui hornar a devenit prima femeie cu doctorat la Universitatea din Cluj.

==Carieră ulterioară==
După susținerea doctoratului, a fost învățătoare la Școala civilă de stat pentru fete din Békéscsaba, iar între 1909 și 1937 a fost profesoară la Gimnaziul de stat pentru fete din Győr, unde a predat istoria, geografia și religia.
Și-a continuat și activitatea științifică publicând, în 1908, despre orașele miniere din Ungaria, în Anuarul școlii de fete din Békéscsaba, iar anul următor a conferențiat despre didactica istoriei și geografiei.

==Bibliografie==
# Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj

2026-01-20T09:47:44Z

Ghizela: Pagină nouă: __TOC__ ==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj== Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, vea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie în orașul de pe S...

__TOC__
==Prima femeie înscrisă la istorie-geografie la Universitatea din Cluj==
Novák Rózsa a fost fiica unui hornar din Cluj. A studiat la Școala superioară de fete cunoscută și ca De Gerando, unde a urmat timp de opt luni, în 1896, și un curs de comerț. Peste doi ani, vea să susțină examenul de bacalaureat la Gimnaziul superior catolic. În toamna anului 1898 s-a înscris la Universitatea din Cluj, la istorie-geografie, fiind prima femeie în orașul de pe Someș care a urmat această specializare academică.

==Susținerea doctoratului==
La 6 iunie 1903, Novák Rózsa și-a susținut doctoratul cu teza despre Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei între anii 1629-1630, devenind prima femeie care a obținut acest titlu la Universitatea din Cluj. Lucrarea de doctorat a lui Novák Rózsa, însumând 114 pagini, a fost tipărită în anul 1903 la tipografia lui Gombos Ferenc. Două exemplare se găsesc în colecții Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj.

La ceremonia de decernare a titlului a asistat un public numeros. Alături de universitari, decanii facultăților și rectorul Universității, a fost prezent și primarul Szvacsina Géza. Despre eveniment a relatat și ziarul „Pesti Napló”, subliniind că fata unui hornar a devenit prima femeie cu doctorat la Universitatea din Cluj.

==Carieră ulterioară==
După susținerea doctoratului, a fost învățătoare la Școala civilă de stat pentru fete din Békéscsaba, iar între 1909 și 1937 a fost profesoară la Gimnaziul de stat pentru fete din Győr, unde a predat istoria, geografia și religia.
Și-a continuat și activitatea științifică publicând, în 1908, despre orașele miniere din Ungaria, în Anuarul școlii de fete din Békéscsaba, iar anul următor a conferențiat despre didactica istoriei și geografiei.

==Bibliografie==
# Győrfi Dénes, ''„De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai'', în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.

Momente din istoria Clujului

2026-01-20T09:46:12Z

Ghizela:

Baza de date este în construcţie!

*1377
**[[27 april. - Atestarea documentară a primului spital din Cluj, spitalul Sfânta Elisabeta]]
*1443
**[[23 febr. - Nașterea la Cluj a lui Matia Corvin, Regele Ungariei]]
*1561
**[[11 febr. - Consiliului celor o sută al orașului Cluj a decis construcția unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail]]
*1565
**[[7 feb. - Ultimul act al primului proces documentat de vrăjitoare, încheiat cu arderea pe rug a lui Kőmíves Prisca]]
*1585
**[[11 mai - Deschiderea unui nou cimitir al oraşului Cluj, Cimitirul Házsongárd, Cimitirul Central de azi]] 
*1655
**[[3 april. - Incendiu devastator care a mistuit trei sferturi din clădirile orașului]] 
*1718
**[[mart. - 305 ani de la așezarea pietrei de temelie a Bisericii Piariștilor din Cluj]]
*1727
**[[17 mart. - Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite]]
*1744
**[[15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj]]
*1766
**[[1766 (1759?) - Înființarea primului Observator Astronomic la Cluj]] 
*1817
**[[18 aug. - Începe vizita împăratului Francisc I și a soției sale Carolina Augusta la Cluj, prima vizită a unui împărat din familia Habsburg]]
*1820
**[[17 nov. - Spitalul public de stat din Cluj și-a luat numele împărătesei, Carolina]]
*1821
**[[12 mart. - Inaugurarea primei clădiri de teatru din Cluj]]
*1825
**[[30 iun. 1825 - Înființarea Gondoskodó Társaság (Provisionalis Társaság) la Cluj, prima bancă de economii din Ardeal]] 
*1831
**[[ 4 oct. - Dezvelirea Obeliscului Karolina]]
*1846
**[[24 nov. - 8 dec. - Prima vizită a lui Franz Liszt la Cluj]]
*1847
**[[iarna - Johann Strauss fiul a concertat la Cluj]]
*1851
**[[iul. - Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj]]
*1852
**[[3-5 aug. - Prima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1857
**[[19-21 sept. - Vizita la Cluj a istoricului german Theodor Mommsen]]
*1859
**[[23 nov. - Înființarea Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum - Egyesület)]]
*1860
**[[15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean]]
*1861
**[[22 mart. – Înființarea Casinei Române din Cluj]]
*1869
**[[14 febr. - Haller Károly propune înființarea poligonului de tir la Cluj]]
**[[13 dec. - Incendiul ce a mistuit băile Diana]]
*1870
**[[24 iun. - Înființarea Despărțământului Cluj al ASTREI]]
**[[7 sept. - Inaugurarea gării din Cluj]]
*1871
**[[9 oct. – S-a deschis Școala Normală de Băieți din Cluj]]
*1872
**[[10 nov. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Universității Regale Maghiare]]
*1873
**[[23 iun. - Înființarea primei grădinițe orășenești la Cluj - Institutul Fröbel]]
*1874
**[[26 oct. – Deschiderea farmaciei lui Szeki Miklós, ''Hunyadi Mátyás'']] 
*1876
**[[24 mai – Aprobarea statutelor și începerea activității oficiale a Societății de lectură „Iulia”]] 
**[[9 nov. – Înființarea Clubului de Conversație în Limba Engleză la Cluj, pentru învățarea și promovarea limbii engleze]] 
*1879
**[[10 -15 mar. - A doua și ultima vizită la Cluj a lui Franz Liszt]]
**[[23 sept. - Johannes Brahms și Joachim József la Cluj]]
*1880
**[[3 oct. - Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando]]
*1886
**[[8 apr. – Înființarea Băncii „Economul”, prima bancă românească din Cluj]] 
*1887
**[[7 sept. - Inaugurarea, la Cluj, a Sinagogii neologe („Templul Deportaților”) de către rabinul de Arad, Sándor Rosenberg]]
**[[22-24 sept. - A doua vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
*1888
**[[3 sept. - Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)]]
*1889
**[[5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker]] 
*1890
**[[4 mai - Prima prezentare la Cluj a fonografului, un strămoș al gramofonului]] 
**[[12 iun. - Înființarea Societății Cicliștilor Clujeni (Kolozsvári Kerékpáros Egylet)]]
*1892
**[[27 ian. - Și-a început activitatea medicală Societatea Voluntară de Salvare Cluj (Kolozsvári Önkéntes Mentő-Egyesület)]]
**[[28 nov. – Inaugurarea primei centrale telefonice la Cluj]] 
*1893
**[[28 aug. -Introducerea tramvaielor cu aburi la Cluj]] 
*1894
**[[25 mai - Încheierea Procesului Memorandiștilor de la Cluj]]
*1895
**[[1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul]] 
**[[22 sept. - Ultima vizită a împăratului Francisc Iosif I la Cluj]]
**[[8 oct. - Prima căsătorie civilă încheiată la Cluj]] 
**[[1 dec. - Înființarea Societății de Binefacere a Femeilor Izraelite din Cluj]]
**[[22 dec. - Deschiderea Hotelului New York (Continetal)]]
*1897
**[[2 ian. - Prima proiecție cinematografică la Cluj]]
**[[26 aug. – Aprobarea înscrierii la Universitatea din Cluj a primei studente, Weisz Margit]] 
*1898
**[[17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj]] 
*1900
**[[5 apr. – Apariția primului automobil pe străzile Clujului]]
**[[29-30 oct. - Walter Crane la Cluj]]
*1902
**[[12 oct. - Dezvelirea Grupului Statuar Matia Corvin, monument emblematic al orașului, opera sculptorului Fadrusz Janos]]
*1903
**[[4 apr. - Apariția publicației „Răvașul”' sub redacția lui Elie Dăianu]]
**[[6 iun. - Prima femeie, Novák Rózsa, obține titlul de doctor la Universitatea din Cluj ]]
*1904
**[[28 sept. - Dezvelirea statuii Sfântului Gheorghe]]
*1905
**[[Nașterea unui brand clujean în domeniul industriei alimentare: Vlad et Comp. S.A. strămoșul Napolactului]]
*1906
**[[6 april. - Inaugurarea cinematografului Apollo, primul cinematograf din Cluj]]
*1908
**[[21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra]]
*1911
**[[1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj]]
**[[16-17 sept. – Inaugurarea primului stadion clujean]]
**[[10 dec. - Inaugurarea Institutului Romano-Catolic Marianum]]
*1912
**[[17 iul.- Două aristocrate, primele șoferițe din Cluj și Transilvania]]
*1913
**[[27 aug. - Sosirea, la Cluj, a echipei de filmări de la celebra Companie de producție Pathé în vederea realizării primul film realizat în orașul de pe Someș]]
**[[30 oct. - Inaugurarea cinematografului Egyetem/Arta]]
*1914
**[[22 mart. - Sfințirea Bisericii reformate (cu Cocoș) de pe strada Moților]]
*1916
**[[30 apr. – Trecerea pentru prima dată la „ora de vară”, la Cluj]] 
**[[28 oct. - 3 nov. - Vizita la Cluj a Arhiducelui Carol și a prințesei Zita]]
*1917
**[[1 oct. – Și-a început activitatea fabrica de dulciuri Melissa din Cluj]] 
*1918
**[[sept. - Izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă la Cluj]]
**[[1 dec. - Clujul și unirea Transilvaniei cu România]]
*1919
**[[19 ian. - Instalarea primului primar român al Clujului, Iulian Pop]]
**[[9 apr. - Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca]]
**[[27 mai - Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României]]
**[[27 aug. - Adoptarea hotărârii Consiliului Dirigent pentru înființarea Muzeului Limbii Române]]
**[[3 nov. - Deschiderea oficială a cursurilor Universității Daciei Superioare]]
**[[19 nov. - Înființarea Centrului Studențesc „Petru Maior”]]
**[[1 dec. - Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj]]
**[[31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj]]
*1920
**[[31 ian. – 2 febr. - Vizita familiei regale a României la Cluj, cu prilejul serbărilor inaugurale ale Universității]]
**[[1 febr. - Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj]]
**[[14 mart. - Adoptarea hotărârii de înființare a Arhivelor Statului din Transilvania]]
**[[22 mart. - Înființarea Clubului Haggibor]]
**[[26 april. - Înființarea primului Institut de Speologie din lume, la Cluj]]
**[[16 aug. - Înființarea Institutului de literatură și tipografie Minerva din Cluj (Minerva irodalmi és nyomdai műintézet)]]
**[[3 nov. – S-a stins din viață Johann Renner, fondator de brand local. De la Renner la Dermata, Herbák și Clujana]] 
**[[14 nov. - Ceremonia de deschidere a instituției de învățământ românesc, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj]] 
*1921
**[[3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu]] 
**[[23 febr. - Vernisajul expoziției Collegium Artificum Transylvanicorum]]
**[[iun. - Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj]]
**[[15 iul. – Inaugurarea primului târg de mostre la Cluj]] 
**[[28 sept. - Festivitățile de dezvelire a statuii Lupa Capitolina ]]
*1922
**[[11 febr. - Înființarea fabricii de porțelan Iris]]
**[[22 iun. - Primul concurs automobilistic de pe dealul Feleacului ]]
**[[8 dec. - Decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Clujului lui Gheorghe Sion]]
*1923
**[[28 ian. - Deschiderea Universității Populare]] 
**[[20 febr. - Înființarea sanatoriului Parc al medicului Mátyás Mátyás]]
**[[10 iun. - Inaugurarea Dispensarului Societății Principele Mircea pentru Protecția Copiilor în România, din cartierul Mănăștur]]
*1924
**[[2 sept. - Suveranii României la Cluj, cu prilejul serbărilor dedicate lui Avram Iancu, la 100 de ani de la naștere. Sfințirea fundamentului Statuii lui Avram Iancu]]
*1925
**[[26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX]] 
*1926
**[[17 ian. - Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)]]
*1927
**[[14 mai -Primul spectacol susținut la Cluj de Pietro Mascagni]]
**[[6 dec. - Înființarea societății pe acțiuni „Ursus” Fabrica de Bere. Construcția fostului brand local Ursus]]
*1928
**[[sept. - Vizita la Cluj a mareșalului Józef Klemens Piłsudski]]
**[[10 nov. - Primul Congres al reuniunilor femeilor maghiare de la Cluj]]
**[[24 dec. – Bradul de Crăciun „al tuturor”, Bradul de Crăciun „al săracilor” sau Bradul de Crăciun „al iubirii”. Acțiune a Misiunii Sociale Catolice la Cluj]] 
*1929
**[[1 iun. - Înființarea primului muzeu în aer liber din România, la Cluj]]
**[[11 iul. - Deschiderea Sanatoriului Charité al medicului Steiner Pál]]
*1930
**[[26 mai - Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj]]
**[[26 iun. - Virgil Cioflec donează Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj colecția sa de tablouri ]]
**[[20-21 oct. - Vizita Regelui Carol al II-lea și a Reginei Maria la Cluj, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității, la un deceniu de activitate]]
*1931
**[[6 sept. - Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)]]
**[[21 nov. – Începuturile cinematografului ASTRA, VICTORIA de azi]]
**[[17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu]]
*1932
**[[1 apr. – Înființarea Aeroportului Civil Cluj]] 
**[[23 oct. - Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai la Cluj, la inaugurarea noii clădiri a Academiei de Agricultură]]
*1933
**[[1 mai - Apariția primului număr al revistei „Gând Românesc”]]
**[[1 mai - 90 de ani de la deschiderea liniei aeriene București – Cluj]]
**[[5 nov. - Sfințirea Catedralei Ortodoxe]]
**[[1 dec. - Înființarea Societății Sportive U.E.C. (Uzinele Electrice)]]
*1934
**[[5 iun. - Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a propus Episcopului Nicolae Ivan înființarea Institutului surorilor de caritate de la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj]]
*1936
**[[21 mai - Ridicarea troiței de lângă Bastionul Croitorilor, închinată lui Baba Novac]]
**[[6 iun. - Eduard Beneș, președintele Cehoslovaciei, în trecere prin Cluj]]
*1937
**[[15 febr. - Katharine Marjory Stewart-Murray, ducesă de Atholl, la Cluj]]
**[[15 mai – Inaugurarea restaurantului Cetatea Bufniței]] 
**[[13 iun. - Festivitățile de inaugurare, la Cluj, a Colegiului Academic, în prezența regelui Carol al II-lea]]
**[[iul. - Deschiderea sanatoriului Lengyel]]
*1938
**[[12 dec. - Inaugurarea magazinului SORA]] 
*1939
**[[12 febr. - Consacrarea lui Márton Áron ca episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia]]
*1944
**[[25 mai - Primele deportări ale evreilor din ghetoul din Cluj spre Auschwitz]]
**[[11.oct. - Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice]]
*1947
**[[31 aug. - Reconstrucția și reinaugurarea Sinagogii Neologe din Cluj]] 
*1948
**[[17 dec. - Înființarea Operei Maghiare de Stat]]
*1952
**[[21 aug. - Primul vernisaj de la Muzeul de Artă din Cluj, înființat în 19 martie 1951]]
*1954
**[[15 mart. - Difuzarea primei emisiuni a Studioului de Radio Cluj]]
*1955
**[[1 sept. - Înființarea Filarmonicii de Stat Cluj („Transilvania”)]] 
*1956
**[[24 oct. – Începutul mișcărilor studențești ale anului 1956, la Cluj]] 
*1957
**[[10 febr. - Inaugurarea activității Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca]]
**[[10 febr. - Apariția revistei „TRIBUNA”]] 
*1959
**[[23 nov. - Introducerea troleibuzelor în transportul public al orașului]] 
*1960
**[[20 aug. - Inaugurarea Sălii Sporturilor]] 
*1963
**[[1 ian. - Înființarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei]]
*1965
**[[7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni]] 
*1967
**[[29 dec. - Inaugurarea Casei Radio din Cluj]]
*1969
**[[22 oct. - Deschiderea restaurantului Intim]] 
*1971
**[[1 dec. – Distribuirea primelor apartamente în nou „cartier dormitor” al Clujului, Mănăștur]] 
*1973
**[[30 iun. - Dezvelirea grupului statuar Școala Ardeleană]]
*1974
**[[3 aug. -Dezvelirea grupului statuar Horea, Cloșca și Crișan]] 
**[[16 oct. - Adunarea populară aniversară de la Cluj, desfășurată cu participarea lui Nicolae Ceaușescu]]
*1977
**[[29 iul. – Deschiderea magazinului Central]] 
*1987
**[[1 oct. - Inaugurarea transportului cu tramvaie electrice în Cluj]] 

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

17 sept. - Moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) deplânsă la Cluj

2025-09-18T12:17:33Z

Ghizela: /* Clujul în doliu */

__TOC__

==Asasinarea împărătesei Elisabeta (Sissi)==
Ducesa bavareză Elisabeta de Wittelsbach a devenit împărăteasă a Austriei în anul 1854, în urma căsătoriei sale cu împăratul Franz Joseph I. Și-a impresionat contemporanii prin frumusețe, destinul tragic, dar și convingerile sale politice, liberale. A fost considerată o personalitate de factură romantică, nonconformistă, cel puțin în raport cu statutul ei excepțional. A fost una dintre cele mai frumoase și celebre femei din Europa secolului al XIX-lea.

În timp ce călătorea la Geneva în 1898, Elisabeta a fost înjunghiată mortal în inimă de un anarhist pe nume Luigi Lucheni. Inițial, acesta intenționa să-l ucidă pe Ducele de Orleans, pretendent la tronul Franței, care trebuia să se afle la Geneva în acea perioadă. A citit însă într-un ziar că împărăteasa Sissi s-ar afla în oraș, cazată la Beau-Rivage, și a decis că ea era o țintă mult mai bună. Oricum, în concepția lui, toți aristocrații erau la fel și meritau să moară; însă o împărăteasă era o țintă mult mai bună decât un simplu duce. Asasinarea Elisabetei a șocat întreaga Europă și a marcat sfârșitul unei ere.

Cetățenii au primit șocați vestea asasinării împărătesei, i-au deplâns sfârșitul, fiind profund impresionați și de noua mare lovitură suferită de împărat după moartea fratelui său, în 1867, a primei sale fiice, Sophie, și sinuciderea fiului său Rudolf, în 1889. În acest șir de evenimente zguduitoare, pierderea soției a fost percepută ca cea mai dramatică.

==Clujul în doliu==
Moartea tragică a împărătesei a aruncat în doliu întreaga monarhie. Ca pretutindeni, și Clujul a deplâns dispariția împărătesei, ziua de 17 septembrie, ziua înmormântării acesteia, fiind marcată de întreaga comunitate.

De dimineață, pe clădirile publice ale orașului erau arborate steaguri negre. Deja după ora 9, cu puține excepții, lumea de pe stradă era îmbrăcată în haine cernite. Femeile purtau rochii de doliu, bărbații aveau prinse la pălărie panglici de doliu.

Când ceasul a bătut ora 9.00, magazinele s-au închis, fără excepție, și în toate părțile pieței centrale s-a prefigurat imaginea unei zi triste, lumea pregătindu-se de rugăciune pentru odihna decedatei. Peste tot lucrul a fost întrerupt și la rândul lor, muncitorii, meșteșugarii, în haine de sărbătoare, s-au adunat în liniște, pentru ca nimeni să nu lipsească de la această înmormântare, tot poporul fiind în doliu.

Înainte de ora zece au început să bată clopotele bisericii Sf. Mihail, anunțând slujbele care erau gata să înceapă. Prima s-a derulat în acest așezământ. Biserica a fost luminată și aranjată pentru ceremonie. A fost instalat un sicriu înconjurat de draperii negre și patru rânduri de lumânări, iar în fața lui a fost așezat bustul din marmură albă al împărătesei Elisabeta. Pe sicriu a fost așezat simbolul coroanei, îndoliat. Au fost prezente aici oficialitățile, biserica fiind umplută de clujeni, până la refuz. Alte ceremonii s-au desfășurat la gimnaziul superior romano-catolic, sinagoga neologă, iar la Redută s-au adunat studenții și profesorii universitari.

Evenimentul funebru a continuat cu un marș tăcut al clujenilor purtând steaguri negre. La ora 16.00, au început să bată clopotele bisericilor ce anunțau începerea înmormântării împărătesei. Coloana clujenilor îndoliați s-a format încet, de pe strada Memorandumului de azi, trecând prin Piața Centrală, apoi pe strada 21 Decembrie 1989 de azi, piața Avram Iancu, continuându-și marșul spre Cimitirul Central, în sunetul clopotelor, care au bătut în toate bisericile. Coloana a ajuns la Cimitir la 16.30, unde a avut loc o altă ceremonie funerară.

De asemenea, la ora 16.00, începuse o slujbă la Biserica Reformată din strada Kogălniceanu de azi, o alta s-a ținut la Biserica Luterană de la ora 17.00.

De la Cluj, s-au expediat numeroase telegrame de condoleanțe, iar ziarul clujean „Magyar Polgár” a publicat un număr special.

==Amintirea împărătesei, la Cluj==
Împărăteasă a Austriei și regină a Ungariei și Boemiei, Elisabeta a lăsat o amprentă importantă și asupra Clujului, oraș pe care îl vizitase în anul 1887.

În semn de prețuire, oficialitățile clujene de la cumpăna secolelor XIX-XX, precum și Societatea de Înfrumusețare a Orașului și-au propus să realizeze un „Complex Elisabeta", pe latura dinspre Parcul Central a Cetățuii Clujului. Acesta urma să cuprindă o zonă de promenadă, o alee șerpuitoare pe latura amintită a Cetățuii , un pod peste Someș, care să poarte numele Elisabetei, precum și o statuie a reginei defuncte. „Aleea Elisabeta", cu o lungime de 420 m, a fost dată în folosință în toamna anului 1900. Ulterior, în data de 16 iunie 1901, pe alee a fost inaugurat un bust din bronz al reginei Elisabeta, realizat de sculptorul maghiar Alajos Stróbl. Acesta a fost amplasat pe un soclu din marmură, executat de Pakey Lajos, arhitectul-șef al orașului Cluj din primele decenii ale secolului al XX-lea. La poalele Cetățuii se afla și o stradă care purta numele reginei (astăzi, Emil Racoviţă).

Printre modalitățile prin care clujenii au cinstit memoria Elisabetei mai putem aminti plantarea unor arbori memoriali în zona Cetățuii, inscripționarea unei fântâni din Pădurea Făget cu numele reginei. Apoi, steagul Elisabeta urma să fie primul steag oficial al Societății Carpatine, iar în vederea confecționării sale membrii comitetului au cerut permisiunea împăratului Franz Joseph. A fost vorba de un steag realizat în anul 1900, o adevărată capodoperă tehnică și artistică, decorat cu o broderie de mari dimensiuni, înfățișând imaginea împărătesei austriece.

Figura acesteia rămâne una dintre cele mai cunoscute și fascinante din istoria monarhiei, iar moștenirea ei continuă să fie admirată și studiată.

==Bibliografie==
# „Magyar Polgár”, Anul XXI, nr. 143, 18 septembrie 1898.
# Mitu Melinda, ''Cultul împărătesei Elisabeta la maghiarii din Cluj în perioada dualistă'', în „Acta Musei Napocensis”, 48, II, 2011, p. 111-120.
# Andreea Lupșor, ''Asasinarea lui Sissi'', în „Historia”, la https://historia.ro/
# Ancuța Lăcrimioara Chiș, ''Împărăteasa Sisi și locurile speciale din Cluj care-i poartă numele'', la https://clujwebstory.ro/imparateasa-sisi-si-locurile-speciale-din-cluj-care-i-poarta-numele/.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj

2025-09-08T09:55:47Z

Ghizela: /* Bibliografie */

__TOC__
==Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului==

[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_466.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata]]
Coloana Mariei Immaculata din Cluj este unul din principalele monumente ale sculpturii baroce din Tansilvania și primul monument public al orașului. Este unul din cele mai răspândite tipuri de monumente publice ale contrareformei catolice, ca formă, cu originea în coloanele triumfale, memoriale și votive antice. Prima coloană a Mariei, expresie a unui vast fenomen devoțional, este cea din München, datată în 1637, iar întâia coloană a Mariei din epoca barocă a fost înălțată de papa Paul al V-lea, în fața bisericii Santa Maria Maggiore.

Aceste coloane votive au fost ridicate în amintirea epidemiilor, războaielor, dar sunt şi cazuri în care au fost inspirate de evenimente din viaţa patronului (nunta, naşterea unui copil, etc.). O altă caracteristică a răspândirii acestui tip de monument o constituie lărgirea ariei de provenienţă a patronilor. Dacă în secolul al XVII-lea a fost un gen specific ambianţelor aulice sau aristocratice, în secolul următor patronii unor astfel de monumente au devenit diferite comunităţi locale (bresle, mănăstiri, corporaţii laice) sau membri ai acestora. În ceea ce priveşte amploarea fenomenului de a marca unele spaţii publice prin monumente dedicate Fecioarei, este concludent exemplul Cehiei şi Moraviei unde, în perioada 1650-1780, s-au ridicat 162 de coloane ale Mariei.

==Patronul monumentului și motivația ridicării sale==
Patronul monumentului dedicat Mariei Immaculata din Cluj, Kornis Antal, a studiat dreptul în străinătate, iar cariera sa politică a început la 1735, prin numirea lui în funcția de comite suprem al comitatului Huneadoara. În 1742, a devenit comisarul suprem al Transilvaniei și membru al Consiliului Gubernial. În viața familiei sale, cultul Maicii Domnului a jucat un rol deosebit, manifestat și prin donații cu caracter votiv oferite Maicii Domnului cu ocazia unor evenimente fericite din viaţa familiei, ori pelerinaje în centre ale cultului marian din Europa Centrală. Un alt exemplu al importanţei cultului marian, dar şi un caz caracteristic al mecenaturii lui Kornis Antal, îl reprezintă capela Loreto, alipită faţadei bisericii franciscane din Cluj, unde a depus și o copie a statuii binefăcătoare a Maicii Domnului din Loreto. Ridicarea unei coloane dedicată Maicii Domnului se înscrie în acest cult al Maicii Domnului, prezent în viaţa familiei lui Antal Kornis. De asemenea, s-a răspândit ideea că monumentul din Cluj a fost ridicat ca un ex voto în amintirea marii epidemii de ciumă din anii 1738–1740. Deși nu există mărturii scrise în acest sens, se știe că în anii 1741-1744, Kornis a pierdut trei membri ai familiei: tatăl, o fiică și soția.

==Descrierea monumentului și amplasamente==
[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_469.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata în piațeta din fața Universității]]
Coloana Mariei Immaculata a fost prima operă de anvergură a lui Anton Schuchbauer, realizată între 1744-1746. Trunchiul monumentului este așezat pe un postament înalt, înconjurat de figuri de îngeri și nori, iar deasupra este o statuie dinamică a Mariei, cu chip tânăr și trupul acoperit cu un văl încrețit. Mâna sa dreaptă e petrecută deasupra inimii, iar cea stângă așezată pe capul unui heruvim. Gestul prin care calcă șarpele care se încolăcește în jurul globului pământesc, se referă la înfrângerea răului.

Plasată inițial în piațeta din fața Universității, coloana a fost demontată în 1959 și, în 1961, a fost amplasată în spatele bisericii Sf. Petru și Pavel. În 2022, statuia a fost demontată din nou, restaurată și reașezată, în 2023, în piața de la intersecția străzilor Universității și Kogălniceanu. Din cauza degradării unor părți ale statuii originale, care se păstrează în continuare în condiții de muzeu, pe soclul original s-a așezat o copie fidelă a statuii.

==Bibliografie==
#Kovács Zsolt, ''Coloana Mariei Immaculata din Cluj. Un tip de monument central-european în Transilvania barocă'', în „Studia UBB Historia Artium”, 1/2010, p. 7-24.
#Gaal György, ''Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural'', Baraolt - Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvár Társaság, 2014, p. 271.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj

2025-09-08T09:54:16Z

Ghizela: /* Patronul monumentului și motivația ridicării sale */

__TOC__
==Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului==

[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_466.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata]]
Coloana Mariei Immaculata din Cluj este unul din principalele monumente ale sculpturii baroce din Tansilvania și primul monument public al orașului. Este unul din cele mai răspândite tipuri de monumente publice ale contrareformei catolice, ca formă, cu originea în coloanele triumfale, memoriale și votive antice. Prima coloană a Mariei, expresie a unui vast fenomen devoțional, este cea din München, datată în 1637, iar întâia coloană a Mariei din epoca barocă a fost înălțată de papa Paul al V-lea, în fața bisericii Santa Maria Maggiore.

Aceste coloane votive au fost ridicate în amintirea epidemiilor, războaielor, dar sunt şi cazuri în care au fost inspirate de evenimente din viaţa patronului (nunta, naşterea unui copil, etc.). O altă caracteristică a răspândirii acestui tip de monument o constituie lărgirea ariei de provenienţă a patronilor. Dacă în secolul al XVII-lea a fost un gen specific ambianţelor aulice sau aristocratice, în secolul următor patronii unor astfel de monumente au devenit diferite comunităţi locale (bresle, mănăstiri, corporaţii laice) sau membri ai acestora. În ceea ce priveşte amploarea fenomenului de a marca unele spaţii publice prin monumente dedicate Fecioarei, este concludent exemplul Cehiei şi Moraviei unde, în perioada 1650-1780, s-au ridicat 162 de coloane ale Mariei.

==Patronul monumentului și motivația ridicării sale==
Patronul monumentului dedicat Mariei Immaculata din Cluj, Kornis Antal, a studiat dreptul în străinătate, iar cariera sa politică a început la 1735, prin numirea lui în funcția de comite suprem al comitatului Huneadoara. În 1742, a devenit comisarul suprem al Transilvaniei și membru al Consiliului Gubernial. În viața familiei sale, cultul Maicii Domnului a jucat un rol deosebit, manifestat și prin donații cu caracter votiv oferite Maicii Domnului cu ocazia unor evenimente fericite din viaţa familiei, ori pelerinaje în centre ale cultului marian din Europa Centrală. Un alt exemplu al importanţei cultului marian, dar şi un caz caracteristic al mecenaturii lui Kornis Antal, îl reprezintă capela Loreto, alipită faţadei bisericii franciscane din Cluj, unde a depus și o copie a statuii binefăcătoare a Maicii Domnului din Loreto. Ridicarea unei coloane dedicată Maicii Domnului se înscrie în acest cult al Maicii Domnului, prezent în viaţa familiei lui Antal Kornis. De asemenea, s-a răspândit ideea că monumentul din Cluj a fost ridicat ca un ex voto în amintirea marii epidemii de ciumă din anii 1738–1740. Deși nu există mărturii scrise în acest sens, se știe că în anii 1741-1744, Kornis a pierdut trei membri ai familiei: tatăl, o fiică și soția.

==Descrierea monumentului și amplasamente==
[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_469.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata în piațeta din fața Universității]]
Coloana Mariei Immaculata a fost prima operă de anvergură a lui Anton Schuchbauer, realizată între 1744-1746. Trunchiul monumentului este așezat pe un postament înalt, înconjurat de figuri de îngeri și nori, iar deasupra este o statuie dinamică a Mariei, cu chip tânăr și trupul acoperit cu un văl încrețit. Mâna sa dreaptă e petrecută deasupra inimii, iar cea stângă așezată pe capul unui heruvim. Gestul prin care calcă șarpele care se încolăcește în jurul globului pământesc, se referă la înfrângerea răului.

Plasată inițial în piațeta din fața Universității, coloana a fost demontată în 1959 și, în 1961, a fost amplasată în spatele bisericii Sf. Petru și Pavel. În 2022, statuia a fost demontată din nou, restaurată și reașezată, în 2023, în piața de la intersecția străzilor Universității și Kogălniceanu. Din cauza degradării unor părți ale statuii originale, care se păstrează în continuare în condiții de muzeu, pe soclul original s-a așezat o copie fidelă a statuii.

==Bibliografie==
#Kovács Zsolt, ''Coloana Mariei Immaculata din Cluj. Un tip de monument central-european în Transilvania barocă'', în „Studia UBB Historia Artium”, 1/2010, p.7-24.
#Gaal György, ''Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural'', Baraolt - Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvár Társaság, 2014, p.271.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj

2025-09-08T09:53:54Z

Ghizela: /* Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului */

__TOC__
==Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului==

[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_466.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata]]
Coloana Mariei Immaculata din Cluj este unul din principalele monumente ale sculpturii baroce din Tansilvania și primul monument public al orașului. Este unul din cele mai răspândite tipuri de monumente publice ale contrareformei catolice, ca formă, cu originea în coloanele triumfale, memoriale și votive antice. Prima coloană a Mariei, expresie a unui vast fenomen devoțional, este cea din München, datată în 1637, iar întâia coloană a Mariei din epoca barocă a fost înălțată de papa Paul al V-lea, în fața bisericii Santa Maria Maggiore.

Aceste coloane votive au fost ridicate în amintirea epidemiilor, războaielor, dar sunt şi cazuri în care au fost inspirate de evenimente din viaţa patronului (nunta, naşterea unui copil, etc.). O altă caracteristică a răspândirii acestui tip de monument o constituie lărgirea ariei de provenienţă a patronilor. Dacă în secolul al XVII-lea a fost un gen specific ambianţelor aulice sau aristocratice, în secolul următor patronii unor astfel de monumente au devenit diferite comunităţi locale (bresle, mănăstiri, corporaţii laice) sau membri ai acestora. În ceea ce priveşte amploarea fenomenului de a marca unele spaţii publice prin monumente dedicate Fecioarei, este concludent exemplul Cehiei şi Moraviei unde, în perioada 1650-1780, s-au ridicat 162 de coloane ale Mariei.

==Patronul monumentului și motivația ridicării sale==
Patronul monumentului dedicat Mariei Immaculata din Cluj, Kornis Antal a studiat dreptul în străinătate, iar cariera sa politică a început la 1735, prin numirea lui în funcția de comite suprem al comitatului Huneadoara. În 1742, a devenit comisarul suprem al Transilvaniei și membru al Consiliului Gubernial. În viața familiei sale, cultul Maicii Domnului a jucat un rol deosebit, manifestat și prin donații cu caracter votiv oferite Maicii Domnului cu ocazia unor evenimente fericite din viaţa familiei, ori pelerinaje în centre ale cultului marian din Europa Centrală. Un alt exemplu al importanţei cultului marian, dar şi un caz caracteristic al mecenaturii lui Kornis Antal, îl reprezintă capela Loreto, alipită faţadei bisericii franciscane din Cluj, unde a depus și o copie a statuii binefăcătoare a Maicii Domnului din Loreto. Ridicarea unei coloane dedicată Maicii Domnului se înscrie în acest cult al Maicii Domnului, prezent în viaţa familiei lui Antal Kornis. De asemenea, s-a răspândit ideea că monumentul din Cluj a fost ridicat ca un ex voto în amintirea marii epidemii de ciumă din anii 1738–1740. Deși nu există mărturii scrise în acest sens, se știe că în anii 1741-1744, Kornis a pierdut trei membri ai familiei: tatăl, o fiică și soția.

==Descrierea monumentului și amplasamente==
[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_469.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata în piațeta din fața Universității]]
Coloana Mariei Immaculata a fost prima operă de anvergură a lui Anton Schuchbauer, realizată între 1744-1746. Trunchiul monumentului este așezat pe un postament înalt, înconjurat de figuri de îngeri și nori, iar deasupra este o statuie dinamică a Mariei, cu chip tânăr și trupul acoperit cu un văl încrețit. Mâna sa dreaptă e petrecută deasupra inimii, iar cea stângă așezată pe capul unui heruvim. Gestul prin care calcă șarpele care se încolăcește în jurul globului pământesc, se referă la înfrângerea răului.

Plasată inițial în piațeta din fața Universității, coloana a fost demontată în 1959 și, în 1961, a fost amplasată în spatele bisericii Sf. Petru și Pavel. În 2022, statuia a fost demontată din nou, restaurată și reașezată, în 2023, în piața de la intersecția străzilor Universității și Kogălniceanu. Din cauza degradării unor părți ale statuii originale, care se păstrează în continuare în condiții de muzeu, pe soclul original s-a așezat o copie fidelă a statuii.

==Bibliografie==
#Kovács Zsolt, ''Coloana Mariei Immaculata din Cluj. Un tip de monument central-european în Transilvania barocă'', în „Studia UBB Historia Artium”, 1/2010, p.7-24.
#Gaal György, ''Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural'', Baraolt - Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvár Társaság, 2014, p.271.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]

15 sept. - Încheierea contractului pentru realizarea Coloanei Mariei Immaculata din Cluj

2025-09-08T09:52:18Z

Ghizela: /* Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului */

__TOC__
==Coloana Mariei Immaculata din Cluj primul monument public al orașului==

[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_466.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata]]
Coloana Mariei Immaculata din Cluj este unul din principalele monumente ale sculpturii baroce din Tansilvania și primul monument public al orașului. Este unul din cele mai răspândite tipuri de monumente publice ale contrareformei catolice, ca formă, cu originea în coloanele triumfale, memoriale și votive antice. Prima coloană a Mariei, expresie a unui vast fenomen devoțional, este cea din München, datată în 1637, iar întâia coloană a Mariei din epoca barocă a fost înălțată de papa Paul al V-lea, în fața bisericii Santa Maria Maggiore. Aceste coloane votive au fost ridicate în amintirea epidemiilor, războaielor, dar sunt şi cazuri în care au fost inspirate de evenimente din viaţa patronului (nunta, naşterea unui copil, etc.). O altă caracteristică a răspândirii acestui tip de monument o constituie lărgirea ariei de provenienţă a patronilor. Dacă în secolul al XVII-lea a fost un gen specific ambianţelor aulice sau aristocratice, în secolul următor patronii unor astfel de monumente au devenit diferite comunităţi locale (bresle, mănăstiri, corporaţii laice) sau membrii ai acestora. În ceea ce priveşte amploarea fenomenului de a marca unele spaţii publice prin monumente dedicate Fecioarei, este concludent exemplul Cehiei şi Moraviei unde, în perioada 1650-1780, s-au ridicat 162 de coloane ale Mariei.

==Patronul monumentului și motivația ridicării sale==
Patronul monumentului dedicat Mariei Immaculata din Cluj, Kornis Antal a studiat dreptul în străinătate, iar cariera sa politică a început la 1735, prin numirea lui în funcția de comite suprem al comitatului Huneadoara. În 1742, a devenit comisarul suprem al Transilvaniei și membru al Consiliului Gubernial. În viața familiei sale, cultul Maicii Domnului a jucat un rol deosebit, manifestat și prin donații cu caracter votiv oferite Maicii Domnului cu ocazia unor evenimente fericite din viaţa familiei, ori pelerinaje în centre ale cultului marian din Europa Centrală. Un alt exemplu al importanţei cultului marian, dar şi un caz caracteristic al mecenaturii lui Kornis Antal, îl reprezintă capela Loreto, alipită faţadei bisericii franciscane din Cluj, unde a depus și o copie a statuii binefăcătoare a Maicii Domnului din Loreto. Ridicarea unei coloane dedicată Maicii Domnului se înscrie în acest cult al Maicii Domnului, prezent în viaţa familiei lui Antal Kornis. De asemenea, s-a răspândit ideea că monumentul din Cluj a fost ridicat ca un ex voto în amintirea marii epidemii de ciumă din anii 1738–1740. Deși nu există mărturii scrise în acest sens, se știe că în anii 1741-1744, Kornis a pierdut trei membri ai familiei: tatăl, o fiică și soția.

==Descrierea monumentului și amplasamente==
[[Imagine:bjc_cv_cs_foto_469.jpg|thumb|100px|left|Coloana Mariei Immaculata în piațeta din fața Universității]]
Coloana Mariei Immaculata a fost prima operă de anvergură a lui Anton Schuchbauer, realizată între 1744-1746. Trunchiul monumentului este așezat pe un postament înalt, înconjurat de figuri de îngeri și nori, iar deasupra este o statuie dinamică a Mariei, cu chip tânăr și trupul acoperit cu un văl încrețit. Mâna sa dreaptă e petrecută deasupra inimii, iar cea stângă așezată pe capul unui heruvim. Gestul prin care calcă șarpele care se încolăcește în jurul globului pământesc, se referă la înfrângerea răului.

Plasată inițial în piațeta din fața Universității, coloana a fost demontată în 1959 și, în 1961, a fost amplasată în spatele bisericii Sf. Petru și Pavel. În 2022, statuia a fost demontată din nou, restaurată și reașezată, în 2023, în piața de la intersecția străzilor Universității și Kogălniceanu. Din cauza degradării unor părți ale statuii originale, care se păstrează în continuare în condiții de muzeu, pe soclul original s-a așezat o copie fidelă a statuii.

==Bibliografie==
#Kovács Zsolt, ''Coloana Mariei Immaculata din Cluj. Un tip de monument central-european în Transilvania barocă'', în „Studia UBB Historia Artium”, 1/2010, p.7-24.
#Gaal György, ''Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural'', Baraolt - Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvár Társaság, 2014, p.271.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]