Memorie şi cunoaştere locală - Contribuțiile utilizatorului [ro]

Pop, Traian

2026-01-13T06:45:09Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 10 mart. 1885, Șinca Veche, jud. Brașov – d. 12 noi. 1960, Cluj-Napoca). Jurist și om politic român, membru al Partidului Național Țărănesc, membru de onoare al Academiei Române.

Născut într-o familie de învățători, Traian Pop face studii liceale la Brașov, apoi urmează cursuri juridice la Universitatea „Franz Iosif” din Cluj, devenind câțiva ani mai târziu doctor în științe juridice al Universității din Viena. După înființarea Universității „Daciei Superioare” din Cluj, în 1919, Traian Pop este numit profesor în cadrul Facultății de Drept, predând cursuri de drept penal, procedură penală și criminalistică. În anii 1925-1926 și 1931-1932, ocupă funcția de decan, iar în anii 1926-1927 de prodecan al facultății. După unirea Transilvaniei cu România, la 1918, face parte din comisiile de unificare legislativă, necesară integrării Transilvaniei în cadrul regatului român.

Teoriile și cercetările juridice le pune în practică în calitatea sa de avocat, membru al Baroului Cluj. Face și politică, ca membru al PNȚ, fiind deputat și senator în Parlamentul României interbelice. Ca specialist în drept penal și criminalistică, a făcut parte din grupul de redactare a proiectului Codului Penal din 1933. În timpul dictaturii regale, a fost ministru însărcinat cu inventarul avuțiilor publice (1939).

Cprofesor, Traian Pop a fost un veritabil jurist, numărându-se printre primii adepți ai comparatismului juridic în România și chiar la nivel european. În accepțiunea lui, criminalitatea este un fenomen social complex influențat de mai mulți factori conjuncturali, precum cei biologici, sociali, fizici și juridici. A fost autor de manuale, lucrări și cursuri universitare de mare ținută academică. Pentru calitățile sale academice, a fost ales membru al Asociației Internaționale de Drept Penal de la Paris, membru de onoare al Academiei Române în 1948, reconfirmat în 1994.

==Publicații==

''Dicționar juridic român-maghiar și maghiar-român'', 1921

''Dreptul penal comparat'', în 3 vol. (1921-1924)

''Curs de criminologie'', 1928

''Codul penal Carol al II-lea'', adnotat, 3 vol., 1937

''Drept procesual penal'', 4 vol., 1946-1948

==Premii==
Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor

„Răsplata muncii pentru învățământ”, cls I.

„Steaua României în grad de Ofițer”

==Bibliografie==
#Mirel Ionescu, Greta-Monica Miron, ''Istoria Baroului Cluj'', Cluj-Napoca, Argonaut: Mega, 2012, p. 82; 126.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 482.
#Lucian Predescu, ''Enciclopedia României: Material românesc: oameni și înfăptuiri''. Ediție anastatică. București, Editura Saeculum: Editura Vestala, 1999, p. 672.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Pop, Traian

2026-01-13T06:44:03Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 10 mart. 1885, Șinca Veche, jud. Brașov – d. 12 noi. 1960, Cluj-Napoca). Jurist și om politic român, membru al Partidului Național Țărănesc, membru de onoare al Academiei Române. Născut într-o familie de învățători, Traian Pop face studii liceale la Brașov, apoi urmează cursuri juridice la Universitatea „Franz Iosif” din Cluj, devenind câțiva ani mai târziu doctor în științe juridice al Universității din Viena. D...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 10 mart. 1885, Șinca Veche, jud. Brașov – d. 12 noi. 1960, Cluj-Napoca). Jurist și om politic român, membru al Partidului Național Țărănesc, membru de onoare al Academiei Române.

Născut într-o familie de învățători, Traian Pop face studii liceale la Brașov, apoi urmează cursuri juridice la Universitatea „Franz Iosif” din Cluj, devenind câțiva ani mai târziu doctor în științe juridice al Universității din Viena. După înființarea Universității „Daciei Superioare” din Cluj, în 1919, Traian Pop este numit profesor în cadrul Facultății de Drept, predând cursuri de drept penal, procedură penală și criminalistică. În anii 1925-1926 și 1931-1932, ocupă funcția de decan, iar în anii 1926-1927 de prodecan al facultății. După unirea Transilvaniei cu România, la 1918, face parte din comisiile de unificare legislativă, necesară integrării Transilvaniei în cadrul regatului român.

Teoriile și cercetările juridice le pune în practică în calitatea sa de avocat, membru al Baroului Cluj. Face și politică, ca membru al PNȚ, fiind deputat și senator în Parlamentul României interbelice. Ca specialist în drept penal și criminalistică, a făcut parte din grupul de redactare a proiectului Codului Penal din 1933. În timpul dictaturii regale, a fost ministru însărcinat cu inventarul avuțiilor publice (1939).

Cprofesor, Traian Pop a fost un veritabil jurist, numărându-se printre primii adepți ai comparatismului juridic în România și chiar la nivel european. În accepțiunea lui, criminalitatea este un fenomen social complex influențat de mai mulți factori conjuncturali, precum cei biologici, sociali, fizici și juridici. A fost autor de manuale, lucrări și cursuri universitare de mare ținută academică. Pentru calitățile sale academice, a fost ales membru al Asociației Internaționale de Drept Penal de la Paris, membru de onoare al Academiei Române în 1948, reconfirmat în 1994.

==Publicații==

Dicționar juridic român-maghiar și maghiar-român, 1921
Dreptul penal comparat, în 3 vol. (1921-1924)
Curs de criminologie, 1928
Codul penal Carol al II-lea, adnotat, 3 vol., 1937
Drept procesual penal, 4 vol., 1946-1948

==Premii==
Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor
„Răsplata muncii pentru învățământ”, cls I.
„Steaua României în grad de Ofițer”

==Bibliografie==
#Mirel Ionescu, Greta-Monica Miron, ''Istoria Baroului Cluj'', Cluj-Napoca, Argonaut: Mega, 2012, p. 82; 126.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 482.
#Lucian Predescu, ''Enciclopedia României: Material românesc: oameni și înfăptuiri''. Ediție anastatică. București, Editura Saeculum: Editura Vestala, 1999, p. 672.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-13T06:41:04Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
*[[Petean, Mircea]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petreu, Marta]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
*[[Poantă, Petru]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
*[[Pop, Traian]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
*[[Ruha, Ștefan]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Ruha, Ștefan

2026-01-13T06:39:03Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 17 iul. 1931, Carei – d. 28 sept. 2004, Cluj-Napoca). Violonist, profesor.

Născut în familia unui tânăr lăutar, Ștefan Ruha demonstrează calități muzicale extraordinare încă de la o vârstă foarte fragedă, motiv pentru care tatăl său îi cumpără o vioară la vârsta de patru ani, dându-i și primele lecții în domeniul muzical. La șapte ani, obține primul său premiu, cântând peste 100 de melodii lăutărești, stârnind uimirea audienței și mai ales a preoților piariști din Carei, care-l sprijină să ajungă la Cluj, unde devine violonist al Operei Maghiare și student la Conservator.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pleacă la Cluj, unde absolvă Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj. Pe lângă profesorul Balogh Ferenc, un mare rol în formarea sa ca muzician și instrumentist virtuos l-a avut dirijorul și directorul Filarmonicii de Stat „Transilvania”, Antonin Ciolan. În 1959, Ștefan Ruha a fost numit solist al Filarmonicii clujene, participând la numeroase concursuri și festivaluri muzicale în țară și străinătate. Obține rapid consacrarea și recunoașterea oficialităților române, fiind distins cu titlul de „Artist Emerit al Republicii Populare Române” (1962), iar în 1973 înregistrează coloana sonoră pentru filmul Ciprian Porumbescu.

În același timp, fondează Cvartetul de coarde „Napoca” (1964), fiind membru al cvartetului „Transilvania” (1962-1988). În 1963, este numit profesor la Conservatorul de Muzică din Cluj (1963-2003), înființând un an mai târziu Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca. Cu un repertoriu bogat, cuprinzând concerte pentru vioară de Vivaldi, Mozart, Beethoven, Sarasate, Ceaikovski, Mendelshon-Bartholdy, Lalo, Bartok, Ștefan Ruha este invitat la cursuri de măiestrie în țară și străinătate. A înregistrat mai multe discuri și emisiuni la radio și televiziune. Cu o tehnică sclipitoare și cu o mare varietate de tonuri instrumentale, violonistul clujean este un mare violonist român al secolului trecut, și nu numai. Pentru întreaga sa măiestrie și activitate muzicală, în 1997 primește titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.

În semn de omagiu, în zilele de 16-19 august 2021, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea maestrului viorii, autoritățile din Carei și Satu Mare au organizat „Zilele Ștefan Ruha”, iar la Cluj-Napoca o stradă îi poartă numele.

==Premii==
1958 - Locul III la Concursul Ceaikovski de la Moscova

1958 - Locul I la Concursul Enescu de la București

1959 - Locul II la Concursul Jacques Thibaud - Marguerite Long din Paris

1964 - titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”

1968 - Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”

1968 - Medalia I. Cuza 1994 - Cetățean de Onoare al orașului Cluj Napoca

1997 - Cetățean de Onoare al orașului Carei

2001 - Premiul de Artist Meritoriu al Ungariei

==Bibliografie==
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 534-535.
#Mirela Capătă, ''Ștefan Ruha, un ultim reprezentant al violonisticii romantice de talie internațională'', în https://leviathan.ro/stefan-ruha-un-ultim-reprezentant-al-violonisticii-romantice-de-talie-internat%CC%A6ionala%CC%86-de-mirela-capata/ consultat la 29 dec. 2025.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Ruha, Ștefan

2026-01-13T06:38:13Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 17 iul. 1931, Carei – d. 28 sept. 2004, Cluj-Napoca). Violonist, profesor. Născut în familia unui tânăr lăutar, Ștefan Ruha demonstrează calități muzicale extraordinare încă de la o vârstă foarte fragedă, motiv pentru care tatăl său îi cumpără o vioară la vârsta de patru ani, dându-i și primele lecții în domeniul muzical. La șapte ani, obține primul său premiu, cântând peste 100 de melodii lăutărești, stârn...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 17 iul. 1931, Carei – d. 28 sept. 2004, Cluj-Napoca). Violonist, profesor.

Născut în familia unui tânăr lăutar, Ștefan Ruha demonstrează calități muzicale extraordinare încă de la o vârstă foarte fragedă, motiv pentru care tatăl său îi cumpără o vioară la vârsta de patru ani, dându-i și primele lecții în domeniul muzical. La șapte ani, obține primul său premiu, cântând peste 100 de melodii lăutărești, stârnind uimirea audienței și mai ales a preoților piariști din Carei, care-l sprijină să ajungă la Cluj, unde devine violonist al Operei Maghiare și student la Conservatorul.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pleacă la Cluj, unde absolvă Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj. Pe lângă profesorul Balogh Ferenc, un mare rol în formarea sa ca muzician și instrumentist virtuos l-a avut dirijorul și directorul Filarmonicii de Stat „Transilvania”, Antonin Ciolan. În 1959, Ștefan Ruha a fost numit solist al Filarmonicii clujene, participând la numeroase concursuri și festivaluri muzicale în țară și străinătate. Obține rapid consacrarea și recunoașterea oficialităților române, fiind distins cu titlul de „Artist Emerit al Republicii Populare Române” (1962), iar în 1973 înregistrează coloana sonoră pentru filmul Ciprian Porumbescu.

În același timp, fondează Cvartetul de coarde „Napoca” (1964), fiind membru al cvartetului „Transilvania” (1962-1988). În 1963, este numit profesor la Conservatorul de Muzică din Cluj (1963-2003), înființând un an mai târziu Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca. Cu un repertoriu bogat, cuprinzând concerte pentru vioară de Vivaldi, Mozart, Beethoven, Sarasate, Ceaikovski, Mendelshon-Bartholdy, Lalo, Bartok, Ștefan Ruha este invitat la cursuri de măiestrie în țară și străinătate. A înregistrat mai multe discuri și emisiuni la radio și televiziune. Cu o tehnică sclipitoare și cu o mare varietate de tonuri instrumentale, violonistul clujean este un mare violonist român al secolului trecut, și nu numai. Pentru întreaga sa măiestrie și activitate muzicală, în 1997 primește titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.

În semn de omagiu, în zilele de 16-19 august 2021, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea maestrului viorii, autoritățile din Carei și Satu Mare au organizat „Zilele Ștefan Ruha”, iar la Cluj-Napoca o stradă îi poartă numele.

==Premii==
1958 - Locul III la Concursul Ceaikovski de la Moscova

1958 - Locul I la Concursul Enescu de la București

1959 - Locul II la Concursul Jacques Thibaud - Marguerite Long din Paris

1964 - titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”

1968 - Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”

1968 - Medalia I. Cuza 1994 - Cetățean de Onoare al orașului Cluj Napoca

1997 - Cetățean de Onoare al orașului Carei

2001 - Premiul de Artist Meritoriu al Ungariei

==Bibliografie==
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 534-535.
#Mirela Capătă, ''Ștefan Ruha, un ultim reprezentant al violonisticii romantice de talie internațională'', în https://leviathan.ro/stefan-ruha-un-ultim-reprezentant-al-violonisticii-romantice-de-talie-internat%CC%A6ionala%CC%86-de-mirela-capata/ consultat la 29 dec. 2025.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-13T06:35:22Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
*[[Petean, Mircea]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petreu, Marta]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
*[[Poantă, Petru]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
*[[Ruha, Ștefan]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Țuculescu, Radu

2026-01-13T06:32:25Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 1 ian. 1949, Târgu Mureș – d. 25 mart. 2025, Sighetu Marmației). Prozator, dramaturg și traducător român contemporan.

Copilărește în Reghin, unde urmează clasele I-VII de studiu, terminând clasa a VIII-a la La Liceul de Muzică din Târgu Mureș, secția maghiară. Continuă tot cu studii muzicale, dar la Liceul de Muzică din Cluj, între 1964-1968. Continuare firească la Conservatorul de Muzică din Cluj, secția vioară (1968-1972). Încă din liceu, înființează și conduce Cercul de teatru și pantomimă Atelier (1967-1974), cu piese clasice și contemporane, inclusiv câteva creații proprii. Cu această trupă formată în jurul Cercului, participă la numeroase festivaluri de teatru din străinătate (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Olanda, Canada; Maroc, etc).

Timp de peste un deceniu, este redactor la Radio Cluj (1972-1985), perioadă urmată de una mai scurtă, de instrumentist, la vioară, în cadrul Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca (1985-1989), după care se întoarce la munca de redactor și realizator, dar de data aceasta în cadrul TVR Cluj.

Pe plan literar, R.Țuculescu debutează cu poezie în 1966, în revista clujeană „Steaua”, iar publicistic în revista „Amfiteatru” (1967), cu articolul Despre teatrul studențesc. Urmează o lungă listă de colaborări literare și publicistice, în revistele „Viața Studențească”, „Amfiteatru”, Echinox”, „Napoca”, „Vatra, „Tribuna” și altele. Ca prozator, este tradus în Franța, Ungaria, Rusia, Austria, Italia și Cehia. Beneficiază de mai multe burse de specializare la Paris, Basel, Viena și Berna, oportunități prin care intră în contact mai strâns cu literatura occidendală, dar mai ales elvețiană, căreia îi dedică o colecție în revista orădeană „Familia”, despre Scriitori elvețieni de expresie germană. Alături de cele zece volume de versuri și proză din colecție, a realizat totodată prima antologie de proză scurtă contemporană elvețieană de expresie germană din România (1997). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

==Opera (selectiv)==
Portocale și cascadori, proză scurtă, 1978

Grădina suspendată, povestiri, 1981

Vînzătorul de aripi, roman, 1982

Ora păianjenului, roman, 1984

Proză satirică românească, 1984

Degetele lui Marsias, roman, 1985

Portrete în mișcare, proză scurtă, 1986

Umbra penei de gâscă, roman, 1991

Cuptorul cu microunde, proză scurtă, 1995

Uscătoria de partid, proză scurtă, 1997

Aventuri în anticameră, jurnal de călătorie, 2001

Teatrul transilvan la începutul mileniului III, cronici, 2004

Povestirile mamei bătrâne, roman, 2006

Antologia Dilingo (zece prozatori români contemporani), 2008

Bravul nostru Micsa - trei piese de teatru, 2010

Femeile insomniacului, roman, 2012

Mere-vieille racontait, 2012

Stalin con la zappa in spalla - Aracne editrice, 2013

Mierla neagra, roman, 2015

Antologie de literatura elvetiana de expresie germana, 2 volume, 2015

Măcelăria Kennedy, roman, 2017

Ina și ariciul Pit. Aventuri în aparatul de fotografiat al bunicului (2 vol., 2017, 2018

Crima de pe podul Garibaldi, roman, 2022

Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia, 2022

Crima de pe podul Garibaldi, 2022

Luna gheboasă, 2023
==Premii. Distincții==
Premiul special pentru pantomimă și dramaturgie (1972)

Premiul Asociației Scriitorilor Cluj (1984, 1995, 2005)

Premiul Saeculum pentru roman (1982, premiu acordat de Nicolae Steinhardt)

Premiul special pentru filmul de televiziune Transilvania în... Spania (Ungaia, 1994)

Premiul Cartea anului (1995)

Premiul special de proză (Salonul internațional de carte Oradea, 1996)

Premiul pentru traducere (Saloanele Liviu Rebreanu, 1996)

Premiul ,,Radu Enescu” (2003)

Premiul Cartea Anului pentru romanul "Stalin, cu sapa-nainte" (2009)

==Bibliografie==

#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 758-759.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 612-613.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Țuculescu, Radu

2026-01-13T06:27:47Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 1 ian. 1949, Târgu Mureș – d. 25 mart. 2025, Sighetu Marmației). Prozator, dramaturg și traducător român contemporan. Copilărește în Reghin, unde urmează clasele I-VII de studiu, terminând clasa a VIII-a la La Liceul de Muzică din Târgu Mureș, secția maghiară. Continuă tot cu studii muzicale, dar la Liceul de Muzică din Cluj, între 1964-1968. Continuare firească la Conservatorul de Muzică din Cluj, secția vioară (1968-...

T-U

2026-01-13T06:26:45Z

IoanT:

*[[Taloș, Ion]] 
* [[Tătaru, Coriolan]] 
* [[Tâlvan, Magda]] 
* [[Teodor, Pompiliu]] 
* [[Toduță, Sigismund]] 
* [[Tompa Gabor]] 
* [[Torma Zsófia]] 
*[[Țăranu, Cornel]] 
* [[Țârlea Iuliana]] 
* [[Țigănaș, Șerban]] 
* [[Ţoca, Mircea]] 
*[[Țuculescu, Radu]] 
*[[Udrea, Cornel]] 
* [[Urechia, Constantin]] 
*[[Ursu, Ioan]] 
* [[Ursu, Melania]] 
* [[Utalea, Octavian]] 
* [[Ürmösi Gizella]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Poantă, Petru

2026-01-12T11:19:57Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==

(N. 7 apr. 1947, Cerișor, jud. Hunedoara – d. 7 sept. 2013, Cluj-Napoca).
Critic literar, eseist român.

Face școala primară în satul natal, apoi studii secundare la Liceul Industrial nr. 1 din Hunedoara, pe care le absolvă în 1965 cu diplomă de bacalureat. Se înscrie și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj între 1965-1970. Încă de pe băncile facultății, s-a implicat în fundarea unor publicații literare care au făcut istorie în peisajul cultural-literar al Clujului și nu numai. Astfel, în anii 1968-1970 a fost membru fondator și redactor, apoi chiar redactor-șef al revistei „Echinox”, perioadă urmată de una mult mai lungă, între 1970 și 1990, când a ocupat funcția de redactor al revistei „Steaua”.

În paralel, colaborează și la alte reviste culturale și literare, precum „Luceafărul, „Tribuna”, „Convorbiri literare” sau „Orizont”. Debutează cu o traducere din poezia lui Georg Trakl în revista clujeană „Tribuna, 1966, și cu o cronică literară în „Echinox”, 1968. Debutul editorial și-l face în 1973 cu volumul Modalități lirice contemporane.

După Revoluția din Decembrie 1989, Petru Poantă a ocupat mai multe funcții de conducere în instituții culturale: redactor la Editura Didactică și Pedagogică din București (1997), referent, ulterior director al Centrului Creației Populare Cluj (1998-2000), iar din 2001 șef al Direcției Județene Cluj pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural.

A fost unul dintre cei mai buni specialiști în opera poetului George Coșbuc, realizând o ediție critică asupra operei acestuia, și publicată în 2004. A fost membru al Asociației Scriitorilor Români, Filiala Cluj, din partea căreia a primit mai multe premii: în 1973, 1978, 1994. După schimbarea numelui acesteia, în Uniunea Scriitorilor din România (USR), a primit alte câteva premii, în 1994, 2004 și 2006, precum și Premiul revistei „Poesis”, 1997. Din 1990, a fost membru al Societății Culturale „Lucian Blaga”, la manifestările căreia a participat constant.

==Opera (selectiv)==

Modalități lirice contemporane, 1973

Poezia lui George Coșbuc, 1976

Radiografii, vol. I,1978, vol. II, 1983

Scriitori contemporani. Radiografii, 1994

George Coșbuc, poetul, 1994

Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, 1997; 2006

Caietul cu poeți – o antologie, 1996

Caietul cu poeți. Poeți clujeni contemporani, 1997

Caietul cu poeți. Dicționarul de poeți, 1998

Dicționar de poeți. Clujul contemporan, 1999

Clujul meu. Oameni și locuri, 2006

Clujul meu. Anii șaptezeci, 2007

Clujul meu. Anatomia unui miracol, 2013

Efectul Echinox sau despre echilibru, 2013, ediție aniversară, 2018

Opera lui George Coșbuc, 2004, 2016

Radiografii. Scriitori contemporani, 2020

==Bibliografie==

#''Petru Poantă - Memoriale'', volum alcătuit de Irina Petraș, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2014, p. 10-24; 95-96.
#Irina Petraș, ''Panorama criticii literare românești''. 1950–2000, Cluj Napoca, 2001, p. 523-525.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 728.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 470.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Poantă, Petru

2026-01-12T11:19:16Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 7 apr. 1947, Cerișor, jud. Hunedoara – d. 7 sept. 2013, Cluj-Napoca). Critic literar, eseist român. Face școala primară în satul natal, apoi studii secundare la Liceul Industrial nr. 1 din Hunedoara, pe care le absolvă în 1965 cu diplomă de bacalureat. Se înscrie și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj între 1965-1970. Încă de pe băncile facultății, s-a implicat în fundarea u...

__TOC__
==Date biografice==

(N. 7 apr. 1947, Cerișor, jud. Hunedoara – d. 7 sept. 2013, Cluj-Napoca).
Critic literar, eseist român.
Face școala primară în satul natal, apoi studii secundare la Liceul Industrial nr. 1 din Hunedoara, pe care le absolvă în 1965 cu diplomă de bacalureat. Se înscrie și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj între 1965-1970. Încă de pe băncile facultății, s-a implicat în fundarea unor publicații literare care au făcut istorie în peisajul cultural-literar al Clujului și nu numai. Astfel, în anii 1968-1970 a fost membru fondator și redactor, apoi chiar redactor-șef al revistei „Echinox”, perioadă urmată de una mult mai lungă, între 1970 și 1990, când a ocupat funcția de redactor al revistei „Steaua”. În paralel, colaborează și la alte reviste culturale și literare, precum „Luceafărul, „Tribuna”, „Convorbiri literare” sau „Orizont”. Debutează cu o traducere din poezia lui Georg Trakl în revista clujeană „Tribuna, 1966, și cu o cronică literară în „Echinox”, 1968. Debutul editorial și-l face în 1973 cu volumul Modalități lirice contemporane.
După Revoluția din Decembrie 1989, Petru Poantă a ocupat mai multe funcții de conducere în instituții culturale: redactor la Editura Didactică și Pedagogică din București (1997), referent, ulterior director al Centrului Creației Populare Cluj (1998-2000), iar din 2001 șef al Direcției Județene Cluj pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural.
A fost unul dintre cei mai buni specialiști în opera poetului George Coșbuc, realizând o ediție critică asupra operei acestuia, și publicată în 2004. A fost membru al Asociației Scriitorilor Români, Filiala Cluj, din partea căreia a primit mai multe premii: în 1973, 1978, 1994. După schimbarea numelui acesteia, în Uniunea Scriitorilor din România (USR), a primit alte câteva premii, în 1994, 2004 și 2006, precum și Premiul revistei „Poesis”, 1997. Din 1990, a fost membru al Societății Culturale „Lucian Blaga”, la manifestările căreia a participat constant.

==Opera (selectiv)==

Modalități lirice contemporane, 1973

Poezia lui George Coșbuc, 1976

Radiografii, vol. I,1978, vol. II, 1983

Scriitori contemporani. Radiografii, 1994

George Coșbuc, poetul, 1994

Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, 1997; 2006

Caietul cu poeți – o antologie, 1996

Caietul cu poeți. Poeți clujeni contemporani, 1997

Caietul cu poeți. Dicționarul de poeți, 1998

Dicționar de poeți. Clujul contemporan, 1999

Clujul meu. Oameni și locuri, 2006

Clujul meu. Anii șaptezeci, 2007

Clujul meu. Anatomia unui miracol, 2013

Efectul Echinox sau despre echilibru, 2013, ediție aniversară, 2018

Opera lui George Coșbuc, 2004, 2016

Radiografii. Scriitori contemporani, 2020

==Bibliografie==

#''Petru Poantă - Memoriale'', volum alcătuit de Irina Petraș, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2014, p. 10-24; 95-96.
#Irina Petraș, ''Panorama criticii literare românești''. 1950–2000, Cluj Napoca, 2001, p. 523-525.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 728.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 470.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-12T11:02:58Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
*[[Petean, Mircea]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petreu, Marta]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
*[[Poantă, Petru]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Ghilezan, Nicolae

2026-01-12T10:57:55Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 1 iul. 1938, Cluj). Medic oncolog, profesor al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și membru al Academiei Române. În 1954, Nicolae Ghilezan absolvă Liceul de băieți nr. 3 din Cluj (actualul Colegiu Național „Emil Racoviță”), înscriindu-se la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj (1954-1960). Urmează o specializare în radiologie (1964-19...

__TOC__
==Date biografice==

(N. 1 iul. 1938, Cluj). Medic oncolog, profesor al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și membru al Academiei Române.

În 1954, Nicolae Ghilezan absolvă Liceul de băieți nr. 3 din Cluj (actualul Colegiu Național „Emil Racoviță”), înscriindu-se la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj (1954-1960). Urmează o specializare în radiologie (1964-1966) și oncologie (1965) la Institutul de Medicină și Farmacie din București și o alta în radioterapie oncologică la Institutul „G. Roussy” din Paris (1967). În 1972 își susține teza de doctorat la Cluj cu o teză despre radioterapia în cancerul laringian.

Ca practician, reputatul medic a lucrat încă din timpul studiilor universitare, mai întâi ca extern (1958), apoi ca intern (1959-1962) în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj, medic de circumscripție rurală (1962-1963), cercetător la Institutul Oncologic din Cluj (1964-1975). A urcat toate treptele universitare, de la șef de lucrări, la conferențiar și profesor universitar, deținând mai multe funcții de conducere: șef al secției cobalt la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca (1976-1980), prorector științific al Universității de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (1990-1992), director al Institutului de Oncologie Cluj (1997-2001).

Domeniul său de cercetare a fost cu predilecție cel oncologic, prin abordarea multidisciplinară a cancerului, mai ales în asociere cu radioterapia. Pe lângă tema principală de studiu, N.Ghilezan a abordat și tematica legată de informatica medicală, dar și evaluarea calității actului medical în serviciile de oncologie și radioterapie. În același timp, a reușit introducerea unor tehnici moderne de radioterapie. Ca specialist de frunte, a făcut parte din echipa programelor Tempus, de la începutul anilor ’90, obținând în 1999 o finanțare internațională pentru crearea unui Centru de Cercetări de Radioterapie Oncologică (CCRO), pe care l-a și condus până în 2008, la pensionare. În 1992, a înființat revista „Radioterapie și Oncologie Medicală”.

Pentru prestigioasa activitate medicală și de cercetare științifică în domeniul oncologiei clinice, Nicolae Ghilezan a fost distins de-a lungul timpului cu mai multe onoruri: Premiul „Gh. Marinescu” al Academiei Române în 1986, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer (2000), titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Cluj-Napoca (2001), iar în 2004 a primit distincția „Doctor Honoris Causa” al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad.

==Opera (selectiv)==

A publicat aproape 150 de studii și articole în țară, peste 60 în străinătate, 3 monografii, ca singur autor, 36, în colaborare și încă 3 lucrări în colaborare, în străinătate.
Între cărțile publicate, menționăm câteva:

1982 – Limfoame maligne

1983 – Cobaltoterapia

1992 – Oncologie generală

1999 – Ion Chiricuță, 1929-1999: 70 de ani

==Afilieri==
Membru al Academiei Române (2016)

Membru al Academiei de Științe Medicale din România (1991)

Membru al Societății Române de Radioterapie Oncologică (1992)

Membru al Societății Române de Oncologie (1992)

Membru al Societății de Radioterapie Oncologică din Franța (1992)

Membru al Societății de Oncologie Clinică din SUA (1996)

Președinte al Comisiei de Oncologie a Colegiului Medicilor din România (1998-2005)

Membru al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior– CNCSIS, 1998-2003

Membru în Consiliul Național de Atestare a titlurilor științifice al Ministerului Educației Naționale, 1994-2007

Membru de onoare al Asociației Fizicienilor Medicali din România

==Bibliografie==

#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p.186.
#''Nicolae Ghilezan – medic'', pe https://acad.ro/acad_membri/membri/Ghilezan_Nicolae.html/ consultat la 4 noi. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

G-I

2026-01-12T10:55:03Z

IoanT:

* [[Gaal György Elemér|Gaál György Elemér]] 
* [[Gane, Titu]] 
* [[Gavrilă, Ion]] 
*[[Gerando, Antonina De]] 
* [[Géber Ede]] 
* [[Ghibu, Onisifor]] 
*[[Ghițulescu, Mircea]] 
*[[Giuglea, George]] 
* [[Giurgiu, Ioan]] 
*[[Givulescu, Răzvan]] 
*[[Ghilezan, Nicolae]] 
* [[Ghibu, Veturia]] 
*[[Glasner Akiba]] 
*[[Glasner Mózes/Moses]] 
* [[Gligore, Viorel]] 
* [[Goga, Octavian]] 
*[[Goga, Mircea]] 
* [[Goia, Ioan]] 
*[[Goia, Vistian]] 
* [[Gorgan, Vasile]] 
* [[Götz Irén Júlia]] 
* [[Grănescu, Adrian Mircea]] 
* [[Grigoriu, Cristea]] 
*[[Grimm, Petre]] 
*[[Grințescu, Ioan]]
* [[Grozăvescu, Traian]] 
*[[Gruia, Bazil]] 
*[[Gurghianu, Aurel]] 
* [[Haiduc, Ionel]] 
* [[Haller Károly]] 
*[[Hanga, Vladimir]] 
* [[Harag György]] 
* [[Hațieganu, Emil]] 
* [[Hațieganu, Iuliu]] 
* [[Hărăguș, Ștefan]] 
* [[Hâncu, Nicolae Dragoș]] 
* [[Hegyi V. Lili]] 
*[[Hell, Maximilian]] 
*[[Heltai Gáspár]] 
* [[Herineanu, Teofil]] 
* [[Hodoș, Margareta (Nunuța)]] 
* [[Hodoșiu Pop Margareta]] 
* [[Hoor Károly]] 
* [[Hossu, Iuliu]] 
*[[Hossu-Longin, Francisc]]
* [[Hubic, Lya]] 
* [[Iacobovici, Iacob]] 
* [[Iancu, Avram]] 
*[[Iancu, Victor]] 
*[[Igna, Vasile]] 
* [[Ionescu Cnobloch Maria]] 
*[[Ionescu, Tudor]] 
*[[Irimie, Negoiță]] 
*[[Isac, Aurel]] 
* [[Isac, Emil]] 
*[[Istrate, Ion]] 
* [[Ivan, Cornel]]
* [[Izsáky Margit]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Carmilly-Weinberger, Moshe

2026-01-12T10:52:07Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 7 apr. 1908 , Budapesta – d. 26 iun. 2010, New York, SUA). Rabin neolog și istoric american de origine evreiască, a fost șeful comunității evreiești de rit neolog din Cluj între 1934 și 1944. Face școala primară la Satu Mare, urmate de studii evreiești în același oraș. Urmează apoi studii de iudaism la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau, Germania (astăzi Wroklaw, Polonia), la Seminarul Rabinic din Budapesta (obținând...

__TOC__
==Date biografice==

(N. 7 apr. 1908 , Budapesta – d. 26 iun. 2010, New York, SUA). Rabin neolog și istoric american de origine evreiască, a fost șeful comunității evreiești de rit neolog din Cluj între 1934 și 1944.

Face școala primară la Satu Mare, urmate de studii evreiești în același oraș. Urmează apoi studii de iudaism la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau, Germania (astăzi Wroklaw, Polonia), la Seminarul Rabinic din Budapesta (obținând diploma de rabin) și la Universitatea „Pázmány Péter” din capitala ungară, unde devine doctor în iudaism (1934).

După preluarea funcției de rabin-șef al Clujului, în 1934, Moshe Carmilly-Weinberger s-a preocupat în special de reorganizarea școlilor evreiești din Cluj, dar și de bunăstarea întregii comunități iudaice locale. Meritul său cel mai mare a fost, însă, contribuția la salvarea a mii de evrei din Transilvania și din alte țări ale Europei de Est, aflate deja sub dominație nazistă, prin facilitarea tranzitării Transilvaniei spre România. Ca profesor și rabin-șef de Cluj, M.Carmilly-Weinberger a cerut ajutorul episcopilor Iuliu Hossu și Marton Aron (primul, greco-catolic, al doilea, romano-catolic) pentru sensibilizarea românilor și maghiarilor din Transilvania de N-V față de cauza urgentă și tragică a evreilor, în pericol de trimitere în lagărele de exterminare din Polonia. În felul acesta, a reușit să faciliteze trecerea peste frontiera românească a mii de evrei, iar din România aceștia au plecat mai departe spre Palestina.

La 2 mai 1944, a trecut el însuși clandestin granița cu România, care se afla în propierea orașului Cluj, pe dealul Feleacului, ajungând la București, de unde a militat în continuare pentru sprijinirea emigrării evreilor spre destinația lor finală - Palestina. După război, a lucrat în diverse misiuni diplomatice, la Budapesta și Ierusalim, stabilindu-se în 1957 definitiv la New York, SUA, unde a fost profesor de studii iudaice la mai multe școli și universități.

După 1989, fostul rabin-șef a revenit de mai multe ori în România și, în special, la Cluj-Napoca, unde a pus bazele, împreună cu Universitatea „Babeș-Bolyai”, unui institut de cercetare în problematica iudaică, care-i poartă, numele, de altfel, în semn de omagiu pentru contribuția sa la salvarea evreilor din Transilvania și nu numai. Universitatea clujeană i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa în 1997.

Cum era și firesc, experiențele trăite le-a împărtășit în numeroase lucrări, conferințe și manifestări publice din România și străinătate, atrăgând de fiecare dată atenția asupra tragediei evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A recunoscut contribuția României la salvarea a sute de mii de evrei, în ciuda existenței unor pogromuri evreiești bine documentate din Moldova și Transnistria.

==Lucrări==
Memorial Volume for the Jews of Cluj-Kolosvar (1970, 1988)

Fear of Art Censorschip and Freedom of Expresion in Art (1986)

Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944)- 1994

Drumul vieții (1996)

Cenzură și libertate de expresie în istoria evreilor (2003)

==Bibliografie==

#Antonio Faur, ''Organizarea unor acțiuni de salvare în anul 1944 a evreilor din Ungaria și Transilvania de Nord. Contribuții Istoriografice'', în „Analele Banatului. Arheologie-Istorie”, vol. XX, 2012, p.409-416.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 111-112.
#Andrea Ghiță, ''Interviu cu un rabin centenar: Moshe Carmilly-Weinberge'' (realizat la Cluj în 2007), în revista „Baabel”, pe https://baabel.ro/2024/04/interviu-cu-un-rabin-centenar-moshe-weinberger-carmilly-realizat-la-cluj-in-2007/ consultat la 29 oct. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

A-C

2026-01-12T10:48:36Z

IoanT:

* [[Aciu, Elena]] 
* [[Aescht, Georg]] 
* [[Al-George, Vasile]] 
* [[Albach Géza]] 
* [[Albani, Tiron]] 
* [[Albu, Silviu]] 
* [[Aleman, Ion]] 
* [[Alexandru, Ion]] 
* [[Agârbiceanu, Ion]] 
* [[Anania, Valeriu Bartolomeu]] 
* [[Andreicuț, Andrei]] 
*[[Angheluță, Teodor]] 
* [[Antonescu, Georgeta]] 
* [[Auger, Yves]] 
* [[Babeș, Victor]] 
* [[ Bánffy Miklós]] 
* [[Barbu, Aca de]] 
* [[Barbu, Casiu Valeriu]] 
* [[Barițiu, Maria]] 
* [[Barițiu, Petre]] 
* [[Bădescu, Horia]] 
* [[Bănuţ, Paul Aurel]] 
* [[Bărbat, Virgil Iuliu]] 
* [[Bârsan, Olimpia Alexandra]] 
* [[Bârsan, Zaharia]] 
* [[Becski Irén]] 
* [[Beness Ilona]] 
* [[Beniuc, Mihai]] 
*[[Berde Áron]] 
* [[Berde Mária]] 
* [[Berde Dóczy Amalia]] 
*[[Bethlen Paula, baroană]] 
* [[Bezdechi, Ştefan]] 
* [[Biasini Mária]] 
* [[Biasini, Gaetano]] 
* [[Bilașcu, Gheorghe]] 
* [[Blaga, Lucian]] 
* [[Bobescu, Jean]] 
* [[Bocșan, Nicolae]] 
*[[Bodor András]] 
* [[Bogdán Zsolt]] 
* [[Bogdan-Duică, Gheorghe]]
* [[Bohățiel, Alexandru]] 
*[[Boilă, Livia]] 
*[[Boilă, Romulus]]
* [[Bolyai, János]] 
* [[Boldea, George]]
* [[Boitoş, Olimpiu]] 
* [[Bogrea, Vasile]] 
*[[Bologa, Valeriu Lucian]]
* [[Borbély Ştefan]] 
* [[Bornemisa, Sebastian]] 
* [[Borza, Alexandru]] 
*[[Boșcaiu, Nicolae]]
* [[Bot, Ioana]] 
* [[Bour, Octavian]] 
* [[Brad, Ion]] 
* [[Brad, Traian]] 
* [[Braga, Corin]] 
* [[Brandt József]] 
* [[Brassai Sámuel]] 
*[[Brăescu, Smaranda]] 
*[[Breazu, Ion]] 
*[[Breban, Vasile]] 
* [[Bretan, Nicolae]] 
* [[Bulat, Virgil]] 
* [[Buzura, Augustin ]] 
* [[Cacoveanu, Viorel]] 
*[[Capidan, Theodor]] 
*[[Carmilly-Weinberger, Moshe]] 
* [[Casimcea, Mircea Ioan]] 
* [[Catul, Bogdan]] 
* [[Căliman, Valeria]] 
* [[Căpâlneanu, Radu]] 
* [[Căprariu, Alexandru]] 
* [[Căpuşan, Cornel]] 
* [[Căpuşan, Horia]] 
* [[Cârstina, Dumitru]] 
* [[Cerna, Dumitru (pseudonimul lui Dumitru Bobină)]] 
* [[Cesereanu, Domiţian (pseudonim C.D. Teodoziu)]] 
* [[Cesereanu, Ruxandra]] 
* [[Cetea, Doina (pseudonimul Doinei Bendorfeanu)]] 
* [[Ceuca, Justin]] 
*[[Chappuis, Pièrre Alfred]] 
*[[Chindriș, Ioan]] 
* [[Chinezu, Ion]] 
* [[Chioaru, Dumitru]] 
* [[Chira, Minerva]] 
* [[Chirilă, Lazăr]] 
* [[Chiricuță, Ion]] 
* [[Chitul, Tit]] 
* [[Cioflec, Virgil]] 
* [[Cistelecan, Alexandru]] 
* [[Ciupe, Aurel]] 
* [[Ciura, Alexandru]] 
* [[Ciura-Ștefănescu, Florica]] 
* [[Clopoţel, Ion]] 
* [[Cocora, Ion (pseudonimul lui Ion Blagoe)]] 
*[[Codoban, Aurel]] 
* [[Coman Bosica Suzana]] 
* [[Constantinescu-Bagdat, Eliza]] 
* [[Copilu Cheatră, Vasile]] 
* [[Cornea, Doina]] 
* [[Coroianu, Iuliu]] 
* [[Cosgarea, Marcel]] 
* [[Cosgarea, Maria Rodica]] 
* [[Cotruș, Ovidiu]] 
*[[Crăciun, Ioachim]]
* [[Creția, Petru]] 
* [[Crihălmeanu, Florentin]] 
* [[Cristofor, Ion]] 
*[[Crișan, Ion Horațiu]] 
* [[Csűrös Emília]] 
*[[Cubleșan, Constantin]] 
*[[Cuceu, Ioan]] 
*[[Cuceu, Maria]] 
* [[Cupcea, Maria]] 
* [[Curticăpeanu, Doina]] 
*[[Curtui, Aurel]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Petean, Mircea

2026-01-12T10:30:06Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N.2 feb. 1952, Jucu de Mijloc, jud. Cluj). Poet, prozator, eseist și editor clujean. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea română-franceză, în anul 1976. A lucrat ca profesor de limba și literatura română și limba franceză în localitățile Moisei și Borșa din jud. Maramureș (1977-1989), funcționând pentru câteva luni, în 1990, și ca inspector școlar de s...

__TOC__
==Date biografice==

(N.2 feb. 1952, Jucu de Mijloc, jud. Cluj). Poet, prozator, eseist și editor clujean.

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea română-franceză, în anul 1976.
A lucrat ca profesor de limba și literatura română și limba franceză în localitățile Moisei și Borșa din jud. Maramureș (1977-1989), funcționând pentru câteva luni, în 1990, și ca inspector școlar de specialitate. Se întoarce la Cluj, unde se dedică scrisului și editării. În primul deceniu post-decembrist, este redactor la editura clujeană „Dacia”, urmat de alți 10 ani ca redactor la Radio „Renașterea” al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Încă din 1998, Mircea Petean își înființează propria sa editură, „Limes”.

Ca scriitor, debutează încă din 1974, în revista „Echinox”, cu câteva poeme, iar în 1981 îi apare primul volum de versuri, intitulat Un munte, o zi, scos la editura Dacia din Cluj-Napoca. Colaborează la o listă lungă de reviste clujene, din țară, și chiar din străinătate, printre care amintim România literară”, „Viața Românească”, „Ziarul de duminică”, „Echinox”, „Euphorion”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Familia”, „Poesis”, „Ex Ponto”, „Argeș”, „Chrysanthemum” (Austria), „Terra Nova” (Canada), „Horizontes Poéticos”, „Crátera” (Spania), „Rhein (Germania) etc. În unele, cum sunt „Steaua”, „Apostrof” și „Convorbiri literare”, a deținut chiar rubrici permanente.

Creația literară a lui Mircea Petean este vastă, întinzându-se de-a lungul unei jumătăți de secol, cu volume de poezie, proză, eseuri și numeroase traduceri în străinătate. De asemenea, a fost inclus în mai multe antologii literare din țară și străinătate. Este considerat unul dintre poeții importanți ai Clujului de astăzi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România și membru al Societății Române de haiku.

==Opera (selectiv)==
===Poezie===
Un munte, o zi

Cartea de la Jucu Nobil I

S-au produs modificări

Călător de profesie

Zi după zi

Lasă-mi, Doamne, zăbava!,

Dincolo de marginea marginii

Ploi, zăpezi, felurite

Cartea de la Jucu Nobil II,

Cartea de la Jucu Nobil I-II-III

Lovituri de nisip

Poemele Anei

Câmp minat

Liniște redusă la tăcere

Catedrala din auz. Poeme ligure

Munți și zile

Nerostitele. Noi poeme ligure

Balade

O sută și una de poezii

Trilogia ligură

===Proză===

Cartea întâlnirilor

Drumul spre Nghe An. Patru scriitori români descoperă Vietnamul (în colab. cu Valeriu Butulescu, Horia Gârbea și Mircea Ghițulescu)

Nicanor, ultimul om

La drum!

Lumea lui Fa și Pi (povești, povestiri, prevestiri)

==Premii. Distincții==
Premiul pentru debut al Editurii Dacia, 1981

Premiul Fundației „Aurel Dumitrașcu”, Piatra Neamț, 1990

Premiul pentru cea mai bună carte pentru copii și tineret, Salonul Național de Carte, Cluj-Napoca, 1997

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca (1998, 2010, 2015, 2018)

Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Chișinău (2004)

Premiul special IBBY la Salonul Internațional al Cărții pentru copii

(Chișinău, 2005)

Premiul Festivalului „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2008

Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, 2014

Marele Premiu Național de Literatură la Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie”, Curtea de Argeș, 2014

Premiul revistelor „Convorbiri literare”, Iași (2008), „Poesis”, Satu-Mare (2008), „Nord literar”, Baia-Mare (2009), „Familia” (2016), „Mișcarea literară”, Bistrița (2022)

Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de cavaler.

==Bibliografie==
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 685-686.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 455.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-12T10:25:13Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
*[[Petean, Mircea]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petreu, Marta]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Măniuțiu, Mihai

2026-01-12T10:23:44Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 30 oct. 1954, Cluj). Regizor, prozator și eseist.

Studii primare și secundare în orașul natal, după care urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția regie de teatru, clasa profesor Cătălina Buzoianu. Imediat după absolvite, în 1978, devine regizor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, montând de-a lungul timpului peste 100 de spectacole la Cluj-Napoca și în alte teatre din țară și chiar străinătate (Marea Britanie, Belgia, Turcia, SUA, Franța, Canada, Ungaria, etc.). În 2006, susține la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București o teză de doctorat cu tema: Introducere în filosofia artei actorului. Din 2010 este director general al Teatrului Național din Cluj-Napoca.

Activitatea sa este completată de cea scriitoricească și didactică. Ca prozator și eseist, M. Măniuțiu a scris mai multe volume de povestiri cu tentă onirică și fantastică, dar și câteva volume de poeme. La acestea se adaugă un roman și mai multe eseuri despre arta actorului, dar și câteva volume monografice despre activitatea sa. În același timp, este și profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, colaborând însă și la universități din străinătate, Universitatea „California Irvine” din SUA fiind doar una dintre acestea. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

În cariera regizorală, Măniuțiu a abordat un evantai de opere, românești și străine, multe dintre ele clasice, dar și mai noi, ceea ce i-a asigurat o recunoaștere profesională remarcabilă printre regizorii români contemporani. Printre operele puse în scenă, se numără: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu ușile închise J.P.Sartre, Afară în fața ușii de W. Borchert, Antoniu și Cleopatra de W. Shakespeare, Burghezul gentilom de Molière, Antigona de Sofocle, Lecția de E. Ionesco, Caligula de A. Camus, Richard al III-lea de W. Shakespeare, Exact în același timp de G. Naum, Tragica istorie a Doctorului Faust de Marlowe, Electra, după Sofocle și Euripide, Iubirea Fedrei de Sarah Kane, 16 lecții despre dezastrele amorului carnal după Cântarea cântărilor (un spectacol de M. Măniuțiu), și altele. A pus în scenă unele dintre propriile sale creații, așa cum este Domnul Swedenborg vrea să viseze, Viața e mai frumoasă după ce mori, 3 ore după miezul nopții, Vertij.

==Opera literară (selectiv)==
Un zeu aproape muritor (povestire, 1982)

Istorii pe care n-am să le scriu (povestire, 1998)

Scene intime. Scene de masă (povestire, 2001)

Omphalos, (povestire, 2001),

Autoportret cu himere, (povestire, 2001),

Spune Scardanelli, (povestire, 2001)

Exorcisme (eseuri, 1996)

Aventurile hingherului în Balkanya (roman, 2015)

Fuga cu Henri (proză, 2017)

Fantome în las Vegas (microroman, 2018)

Filip și întunericul (povestire pentru copii, 2019)

Jucându-l pe Mefisto și alte mici proze despre nemurire , 2021

A șaptea viață a lui Alexandru Royce (roman, 2022)

==Publicații==

Redescoperirea actorului, 1985

Act și mimare, 1989

Cercul de aur, 1989

Despre mască și iluzie, 2007

Cursa de șoareci și alte eseuri shakespeariene, 200

==Premii==

Pentru activitatea sa, regizorul clujean a primit zeci de premii naționale și internaționale:

-Premiul Teatru Liber - UNDER ANY CLOUD, Festivalul Internaţional de Teatru Independent UNDERCLOUD, 31 august 2016;

-Diploma de „Partener întru rezistență pentru excelență" acordată de Teatrul Nottara, București,2016;

-Premiul publicului pentru spectacolul DON QUIJOTE după Cervantes, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, oferit în cadrul Festivalul Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, 2015;

-Premiul UNITER pentru întreaga activitate regizorală, 28 aprilie 2014;

-Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER - WOYZECK de G. Büchner (2006);

-Premiul „Vlad Mugur“ pentru cel mai bun regizor invitat - acordat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (2006);

-Premiul de „Excelenţă în teatru“ acordat de revista culturală „Cuvîntul” (2005);

-Premiul pentru cel bun regizor, UNITER - EXPERIMENTUL IOV (2004);

-Premiul Interferenţe al Fundaţiei Culturale Române pentru „Contribuţia excepţională la promovarea teatrului românesc în afara graniţelor“ (2000);

-Premiul pentru cel mai bun spectacol, Festivalul Shakespeare Gdansk - TIMON DIN ATENA de W. Shakespeare (1999);

-Premiul pentru cel mai bun regizor al anului acordat de revista culturală „Flacăra” (1998);

-Premiul pentru cel bun regizor, UNITER – RICHARD AL II-LEA de W. Shakespeare (1997);

-Marele premiu al Festivalului Internaţional de Teatru, Piatra Neamţ, ed. a XII-a - ANTIGONA de Sofocle (1995);

-Marele premiu şi trofeul oraşului Bucureşi la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“ (1993);

- Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER - RICHARD AL III-LEA de W. Shakespeare (1993);

- Premiul pentru originalitate în creaţia regizorală la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“, ed. a III-a - LECŢIA de Eugen Ionescu (1992);

- Premiul criticii UNITER pentru regie - AFARĂ ÎN FAŢA UŞII de W. Borchert (1991);

- Premiul revistei „Tribuna” pentru cel mai bun spectacol, pentru spectacolul CU UŞILE ÎNCHISE de J.P. Sartre (1982);

- Premiul pentru cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie, Festivalul de Teatru pentru Tineret, pentru spectacolul OEDIP SALVAT de Radu Stanca (1977).

==Bibliografie==

#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană, București'', Editura Ideea Europeană, 2008, p. 552-553.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p.186.
#https://www.maniutiu.com/despre/ consultat la 5 noi. 2025.
#https://www.artline.ro/Mihai-Maniutiu-34735-1-n.html/ consultat la 5 noi. 2025.
#https://www.societateamuzicala.ro/elitele/mihai-maniutiu/ consultat la 5 ian. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Măniuțiu, Mihai

2026-01-12T10:23:27Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 30 oct. 1954, Cluj). Regizor, prozator și eseist. Studii primare și secundare în orașul natal, după care urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția regie de teatru, clasa profesor Cătălina Buzoianu. Imediat după absolvite, în 1978, devine regizor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, montând de-a lungul timpului peste 100 de spectacole la Cluj-Napoca și în al...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 30 oct. 1954, Cluj). Regizor, prozator și eseist.

Studii primare și secundare în orașul natal, după care urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția regie de teatru, clasa profesor Cătălina Buzoianu. Imediat după absolvite, în 1978, devine regizor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, montând de-a lungul timpului peste 100 de spectacole la Cluj-Napoca și în alte teatre din țară și chiar străinătate (Marea Britanie, Belgia, Turcia, SUA, Franța, Canada, Ungaria, etc.). În 2006, susține la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București o teză de doctorat cu tema: Introducere în filosofia artei actorului. Din 2010 este director general al Teatrului Național din Cluj-Napoca.

Activitatea sa este completată de cea scriitoricească și didactică. Ca prozator și eseist, M. Măniuțiu a scris mai multe volume de povestiri cu tentă onirică și fantastică, dar și câteva volume de poeme. La acestea se adaugă un roman și mai multe eseuri despre arta actorului, dar și câteva volume monografice despre activitatea sa. În același timp, este și profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, colaborând însă și la universități din străinătate, Universitatea „California Irvine” din SUA fiind doar una dintre acestea. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

În cariera regizorală, Măniuțiu a abordat un evantai de opere, românești și străine, multe dintre ele clasice, dar și mai noi, ceea ce i-a asigurat o recunoaștere profesională remarcabilă printre regizorii români contemporani. Printre operele puse în scenă, se numără: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu ușile închise J.P.Sartre, Afară în fața ușii de W. Borchert, Antoniu și Cleopatra de W. Shakespeare, Burghezul gentilom de Molière, Antigona de Sofocle, Lecția de E. Ionesco, Caligula de A. Camus, Richard al III-lea de W. Shakespeare, Exact în același timp de G. Naum, Tragica istorie a Doctorului Faust de Marlowe, Electra, după Sofocle și Euripide, Iubirea Fedrei de Sarah Kane, 16 lecții despre dezastrele amorului carnal după Cântarea cântărilor (un spectacol de M. Măniuțiu), și altele. A pus în scenă unele dintre propriile sale creații, așa cum este Domnul Swedenborg vrea să viseze, Viața e mai frumoasă după ce mori, 3 ore după miezul nopții, Vertij.

==Opera literar (selectiv)==
Un zeu aproape muritor (povestire, 1982)

Istorii pe care n-am să le scriu (povestire, 1998)

Scene intime. Scene de masă (povestire, 2001)

Omphalos, (povestire, 2001),

Autoportret cu himere, (povestire, 2001),

Spune Scardanelli, (povestire, 2001)

Exorcisme (eseuri, 1996)

Aventurile hingherului în Balkanya (roman, 2015)

Fuga cu Henri (proză, 2017)

Fantome în las Vegas (microroman, 2018)

Filip și întunericul (povestire pentru copii, 2019)

Jucându-l pe Mefisto și alte mici proze despre nemurire , 2021

A șaptea viață a lui Alexandru Royce (roman, 2022)

==Publicații==

Redescoperirea actorului, 1985

Act și mimare, 1989

Cercul de aur, 1989

Despre mască și iluzie, 2007

Cursa de șoareci și alte eseuri shakespeariene, 200

==Premii==

Pentru activitatea sa, regizorul clujean a primit zeci de premii naționale și internaționale:

-Premiul Teatru Liber - UNDER ANY CLOUD, Festivalul Internaţional de Teatru Independent UNDERCLOUD, 31 august 2016;

-Diploma de „Partener întru rezistență pentru excelență" acordată de Teatrul Nottara, București,2016;

-Premiul publicului pentru spectacolul DON QUIJOTE după Cervantes, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, oferit în cadrul Festivalul Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, 2015;

-Premiul UNITER pentru întreaga activitate regizorală, 28 aprilie 2014;

-Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER - WOYZECK de G. Büchner (2006);

-Premiul „Vlad Mugur“ pentru cel mai bun regizor invitat - acordat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (2006);

-Premiul de „Excelenţă în teatru“ acordat de revista culturală „Cuvîntul” (2005);

-Premiul pentru cel bun regizor, UNITER - EXPERIMENTUL IOV (2004);

-Premiul Interferenţe al Fundaţiei Culturale Române pentru „Contribuţia excepţională la promovarea teatrului românesc în afara graniţelor“ (2000);

-Premiul pentru cel mai bun spectacol, Festivalul Shakespeare Gdansk - TIMON DIN ATENA de W. Shakespeare (1999);

-Premiul pentru cel mai bun regizor al anului acordat de revista culturală „Flacăra” (1998);

-Premiul pentru cel bun regizor, UNITER – RICHARD AL II-LEA de W. Shakespeare (1997);

-Marele premiu al Festivalului Internaţional de Teatru, Piatra Neamţ, ed. a XII-a - ANTIGONA de Sofocle (1995);

-Marele premiu şi trofeul oraşului Bucureşi la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“ (1993);

- Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER - RICHARD AL III-LEA de W. Shakespeare (1993);

- Premiul pentru originalitate în creaţia regizorală la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“, ed. a III-a - LECŢIA de Eugen Ionescu (1992);

- Premiul criticii UNITER pentru regie - AFARĂ ÎN FAŢA UŞII de W. Borchert (1991);

- Premiul revistei „Tribuna” pentru cel mai bun spectacol, pentru spectacolul CU UŞILE ÎNCHISE de J.P. Sartre (1982);

- Premiul pentru cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie, Festivalul de Teatru pentru Tineret, pentru spectacolul OEDIP SALVAT de Radu Stanca (1977).

==Bibliografie==

#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană, București'', Editura Ideea Europeană, 2008, p. 552-553.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p.186.
#https://www.maniutiu.com/despre/ consultat la 5 noi. 2025.
#https://www.artline.ro/Mihai-Maniutiu-34735-1-n.html/ consultat la 5 noi. 2025.
#https://www.societateamuzicala.ro/elitele/mihai-maniutiu/ consultat la 5 ian. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

M-O

2026-01-12T09:51:33Z

IoanT:

* [[Maftei Elena]] 
* [[Maior, Augustin]] 
* [[Maizner János]] 
* [[Manta, Ion]]
* [[Marga, Andrei]] 
*[[Marica, George Em.]]
* [[Marinescu, Constantin]] 
* [[Marino, Adrian]] 
* [[Marschalko Tamás]] 
*[[Marton Ernő (Ernest)]]
* [[Martonne, Emmanuel de]] 
* [[Marton Lili (pseudonim literar Kászoni Kata)]] 
* [[Matei Corvin, rege al Ungariei (1458-1490)]] 
* [[Mateiu, Ioan]] 
* [[Mateiu, I. Sanda]] 
*[[Măniuțiu, Mihai]] 
* [[Mátyás Mátyás]] 
* [[Mărgineanu, Nicolae]] 
* [[Medean-Bena, Victoria]] 
* [[Méhes György]] 
* [[Méhes Sámuel]] 
*[[Meteș, Sofia]] 
*[[Meteș, Ștefan]]
* [[Mezei, Iuliu]] 
* [[Michail, Dimitrie]] 
* [[Mihalca Eugenia]] 
* [[Mihali, Teodor]] 
* [[Mihályffy Irén]] 
* [[Mikó Ervin]] 
*[[Mikó Imre]] 
* [[Minea, Ioan]] 
*[[Mircioiu, Crișan]]
* [[Miron, Greta-Monica]] 
* [[Mitrea, Vasile]] 
*[[Miu, Nicolae]]
* [[Moga, Aurel]] 
* [[Moina, Ioan]] 
* [[Moldovan, Iuliu]] 
* [[Moldovan, Valeriu]] 
* [[Moll Elemér]] 
* [[Morariu, Eugen]] 
* [[Moraru, Alexandru]] 
* [[Munteanu Letiția]] 
* [[Mureșanu, Camil]] 
*[[Mureşeanu, Marcel ]] 
*[[Muscă, Vasile]]
*[[Mușlea, Ion]] 
* [[Muthu, Mircea]] 
*[[Nagy István]] 
*[[Naum, Teodor]] 
*[[Nana, Aurel]]
*[[Neamțu, Gavril G.]] 
* [[Nedelcuţ, Nelida]] 
* [[Negrea, Camil]] 
* [[Negru, Elena]] 
* [[Nemeș, Angela]] 
*[[Olinic, Nour Călin]] 
*[[Oprescu, George]] 
* [[Osvadă, Vasile]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Petreu, Marta

2026-01-12T09:48:47Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 14 mart. 1955, com. Jucu, jud. Cluj). Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută Rodica Marta Crișan. Poetă, eseistă și profesor universitar.

Studii gimnaziale în comuna natală, urmate de studii liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1974) și apoi de studii universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980). A activat, încă de pe băncile facultății, în cadrul grupării „Echinox”, unde a fost redactor (1977-1981), urmând în același timp și o carieră didactică, mai întâi ca profesor de filosofie la liceul absolvit (1980-1990), iar apoi în mediul universitar, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, UBB Cluj-Napoca, unde a susținut o teză de doctorat cu tema Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). În tot acest timp, munca de redacție a continuat la revistele „România Literară” și „Steaua” (1990), și din 1990 ca redactor-șef la „Apostrof”.

Debutează literar cu o poezie în revista „Muguri” din Mediaș (1972), urmat de un debut absolut în „Tribuna” (1977). Editorial, debutează cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981). Opera Martei Petreu se compune din numeroase volume de poezie, la care se adaugă la fel de multe volume de eseuri, câteva volume de ediții după operele unor mari reprezentanți ai culturii și filosofiei românești din secolul al XX-lea, precum Nae Ionescu, Paul Goma, Dumitru D. Roșca, Constantin Rădulescu-Motru, și doar vreo două romane. De asemenea, a contribuit la zeci de antologii de poezie din străinătate, apărute în țări din Europa (Germania, Polonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Elveția, Serbia), dar și în SUA și Canada.

Pentru activitatea sa literară și promovarea culturii românești, Marta Petreu a fost distinsă, cu ocazia Zilei Naționale a României, la 1 decembrie 2000, cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”.

==Opera (selectiv)==

Dimineața tinerelor doamne (1983) - poezie

Loc psihic (1991) - poezie

Poeme nerușinate (1993) - poezie

Cartea mâniei (1997) -poezie

Apocalipsa după Marta (1999) - poezie

Falanga (2001) - poezie

Teze neterminate (1991) – eseuri

Jocurile manierismului logic (1995) – eseuri

Ion Ianoși – o viață de cărturar (1998), colab.

Descartes – Leibniz (1998), eseuri

Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999) – eseuri

Ionescu în țara tatălui (2001) – eseuri

Filosofia lui Caragiale (2003) – eseuri

Dicționarul operelor filosofice românești (1997), colab.

Cahier de L’Herne Schopenhauer (1997), colab.

Momentul adevărului (1997), colab.

Filosofii paralele (2005) - eseuri

Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (2009), eseuri

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011)-roman

Supa de la miezul nopții (2017) - roman

Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), eseu

Domni și Doamne (2020) - poezie

Blaga, între legionari și comuniști (2021)

==Premii==

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997)

Premiul Salonului de Carte, Oradea (1993)

Premiul „George Bacovia” al revistei „Contemporanul” (1995)

Premiul Salonului de Carte, Cluj (1997)

Premiul „Nichita Stănescu” (1997)

Premiul Filialei Cluj a USR (2003, 2005, 2006)

Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003)

Premiul revistei Poesis (1993, 2001)

Premiul „Hellman-Hammett (SUA, 2001)

Premiul „Henri Jacquier” (2001)

Marele Premiu pentru poezie al Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (2002)

Premiul Poesis Satu Mare pentru proză, 2011

Premiul „Cartea anului” 2011, acordat de revista „România Literară

==Bibliografie==

#Ion Pop, ''Echinox: Vocile poeziei'', Cluj-Napoca, Tribuna, 2008, p. 235-248.
#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 350-351.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 708
#Dumitru Cerna, ''Poeții'', Prefață de Petru Poantă, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2008, p.51-53.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 462-463.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Petreu, Marta

2026-01-12T09:48:14Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 14 mart. 1955, com. Jucu, jud. Cluj). Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută Rodica Marta Crișan. Poetă, eseistă și profesor universitar.

Studii gimnaziale în comuna natală, urmate de studii liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1974) și apoi de studii universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980). A activat, încă de pe băncile facultății, în cadrul grupării „Echinox”, unde a fost redactor (1977-1981), urmând în același timp și o carieră didactică, mai întâi ca profesor de filosofie la liceul absolvit (1980-1990), iar apoi în mediul universitar, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, UBB Cluj-Napoca, unde a susținut o teză de doctorat cu tema Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). În tot acest timp, munca de redacție a continuat la revistele „România Literară” și „Steaua” (1990), și din 1990 ca redactor-șef la „Apostrof”.

Debutează literar cu o poezie în revista „Muguri” din Mediaș (1972), urmat de un debut absolut în „Tribuna” (1977). Editorial, debutează cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981). Opera Martei Petreu se compune din numeroase volume de poezie, la care se adaugă la fel de multe volume de eseuri, câteva volume de ediții după operele unor mari reprezentanți ai culturii și filosofiei românești din secolul al XX-lea, precum Nae Ionescu, Paul Goma, Dumitru D. Roșca, Constantin Rădulescu-Motru, și doar vreo două romane. De asemenea, a contribuit la zeci de antologii de poezie din străinătate, apărute în țări din Europa (Germania, Polonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Elveția, Serbia), dar și în SUA și Canada.

Pentru activitatea sa literară și promovarea culturii românești, Marta Petreu a fost distinsă, cu ocazia Zilei Naționale a României, la 1 decembrie 2000, cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”.

==Opera (selectiv)==

Dimineața tinerelor doamne (1983)

Loc psihic (1991)

Poeme nerușinate (1993)

Cartea mâniei (1997)

Apocalipsa după Marta (1999) - poezie

Falanga (2001) - poezie

Teze neterminate (1991) – eseuri

Jocurile manierismului logic (1995) – eseuri

Ion Ianoși – o viață de cărturar (1998), colab.

Descartes – Leibniz (1998), eseuri

Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999) – eseuri

Ionescu în țara tatălui (2001) – eseuri

Filosofia lui Caragiale (2003) – eseuri

Dicționarul operelor filosofice românești (1997), colab.

Cahier de L’Herne Schopenhauer (1997), colab.

Momentul adevărului (1997), colab.

Filosofii paralele (2005) - eseuri

Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (2009), eseuri

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011)-roman

Supa de la miezul nopții (2017) - roman

Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), eseu

Domni și Doamne (2020) - poezie

Blaga, între legionari și comuniști (2021)

==Premii==

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997)

Premiul Salonului de Carte, Oradea (1993)

Premiul „George Bacovia” al revistei „Contemporanul” (1995)

Premiul Salonului de Carte, Cluj (1997)

Premiul „Nichita Stănescu” (1997)

Premiul Filialei Cluj a USR (2003, 2005, 2006)

Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003)

Premiul revistei Poesis (1993, 2001)

Premiul „Hellman-Hammett (SUA, 2001)

Premiul „Henri Jacquier” (2001)

Marele Premiu pentru poezie al Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (2002)

Premiul Poesis Satu Mare pentru proză, 2011

Premiul „Cartea anului” 2011, acordat de revista „România Literară

==Bibliografie==

#Ion Pop, ''Echinox: Vocile poeziei'', Cluj-Napoca, Tribuna, 2008, p. 235-248.
#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 350-351.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 708
#Dumitru Cerna, ''Poeții'', Prefață de Petru Poantă, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2008, p.51-53.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 462-463.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Petreu, Marta

2026-01-12T09:47:10Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 14 mart. 1955, com. Jucu, jud. Cluj). Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută Rodica Marta Crișan. Poetă, eseistă și profesor universitar.

Studii gimnaziale în comuna natală, urmate de studii liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1974) și apoi de studii universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980). A activat, încă de pe băncile facultății, în cadrul grupării „Echinox”, unde a fost redactor (1977-1981), urmând în același timp și o carieră didactică, mai întâi ca profesor de filosofie la liceul absolvit (1980-1990), iar apoi în mediul universitar, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, UBB Cluj-Napoca, unde a susținut o teză de doctorat cu tema Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). În tot acest timp, munca de redacție a continuat la revistele „România Literară” și „Steaua” (1990), și din 1990 ca redactor-șef la „Apostrof”.

Debutează literar cu o poezie în revista „Muguri” din Mediaș (1972), urmat de un debut absolut în „Tribuna” (1977). Editorial, debutează cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981). Opera Martei Petreu se compune din numeroase volume de poezie, la care se adaugă la fel de multe volume de eseuri, câteva volume de ediții după operele unor mari reprezentanți ai culturii și filosofiei românești din secolul al XX-lea, precum Nae Ionescu, Paul Goma, Dumitru D. Roșca, Constantin Rădulescu-Motru, și doar vreo două romane. De asemenea, a contribuit la zeci de antologii de poezie din străinătate, apărute în țări din Europa (Germania, Polonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Elveția, Serbia), dar și în SUA și Canada.

Pentru activitatea sa literară și promovarea culturii românești, Marta Petreu a fost distinsă, cu ocazia Zilei Naționale a României, la 1 decembrie 2000, cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”.

==Opera (selectiv)==

Dimineața tinerelor doamne (1983)

Loc psihic (1991)

Poeme nerușinate (1993)

Cartea mâniei (1997)

Apocalipsa după Marta (1999)

Falanga (2001)

Teze neterminate (1991) – eseuri

Jocurile manierismului logic (1995) – eseuri

Ion Ianoși – o viață de cărturar (1998), colab.

Descartes – Leibniz (1998), eseuri

Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999) – eseuri

Ionescu în țara tatălui (2001) – eseuri

Filosofia lui Caragiale (2003) – eseuri

Dicționarul operelor filosofice românești (1997), colab.

Cahier de L’Herne Schopenhauer (1997), colab.

Momentul adevărului (1997), colab.

Filosofii paralele (2005) - eseuri

Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (2009), eseuri

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011)-roman

Supa de la miezul nopții (2017) - roman

Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), eseu

Domni și Doamne (2020)

Blaga, între legionari și comuniști (2021)

==Premii==

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997)

Premiul Salonului de Carte, Oradea (1993)

Premiul „George Bacovia” al revistei „Contemporanul” (1995)

Premiul Salonului de Carte, Cluj (1997)

Premiul „Nichita Stănescu” (1997)

Premiul Filialei Cluj a USR (2003, 2005, 2006)

Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003)

Premiul revistei Poesis (1993, 2001)

Premiul „Hellman-Hammett (SUA, 2001)

Premiul „Henri Jacquier” (2001)

Marele Premiu pentru poezie al Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (2002)

Premiul Poesis Satu Mare pentru proză, 2011

Premiul „Cartea anului” 2011, acordat de revista „România Literară

==Bibliografie==

#Ion Pop, ''Echinox: Vocile poeziei'', Cluj-Napoca, Tribuna, 2008, p. 235-248.
#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 350-351.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 708
#Dumitru Cerna, ''Poeții'', Prefață de Petru Poantă, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2008, p.51-53.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 462-463.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Petreu, Marta

2026-01-12T09:46:48Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 14 mart. 1955, com. Jucu, jud. Cluj). Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută Rodica Marta Crișan. Poetă, eseistă și profesor universitar. Studii gimnaziale în comuna natală, urmate de studii liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1974) și apoi de studii universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980). A activat, încă d...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 14 mart. 1955, com. Jucu, jud. Cluj). Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută Rodica Marta Crișan. Poetă, eseistă și profesor universitar.

Studii gimnaziale în comuna natală, urmate de studii liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1974) și apoi de studii universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980). A activat, încă de pe băncile facultății, în cadrul grupării „Echinox”, unde a fost redactor (1977-1981), urmând în același timp și o carieră didactică, mai întâi ca profesor de filosofie la liceul absolvit (1980-1990), iar apoi în mediul universitar, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, UBB Cluj-Napoca, unde a susținut o teză de doctorat cu tema Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). În tot acest timp, munca de redacție a continuat la revistele „România Literară” și „Steaua” (1990), și din 1990 ca redactor-șef la „Apostrof”.

Debutează literar cu o poezie în revista „Muguri” din Mediaș (1972), urmat de un debut absolut în „Tribuna” (1977). Editorial, debutează cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981). Opera Martei Petreu se compune din numeroase volume de poezie, la care se adaugă la fel de multe volume de eseuri, câteva volume de ediții după operele unor mari reprezentanți ai culturii și filosofiei românești din secolul al XX-lea, precum Nae Ionescu, Paul Goma, Dumitru D. Roșca, Constantin Rădulescu-Motru, și doar vreo două romane. De asemenea, a contribuit la zeci de antologii de poezie din străinătate, apărute în țări din Europa (Germania, Polonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Elveția, Serbia), dar și în SUA și Canada.

Pentru activitatea sa literară și promovarea culturii românești, Marta Petreu a fost distinsă, cu ocazia Zilei Naționale a României, la 1 decembrie 2000, cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”.

==Opera (selectiv)

Dimineața tinerelor doamne (1983)

Loc psihic (1991)

Poeme nerușinate (1993)

Cartea mâniei (1997)

Apocalipsa după Marta (1999)

Falanga (2001)

Teze neterminate (1991) – eseuri

Jocurile manierismului logic (1995) – eseuri

Ion Ianoși – o viață de cărturar (1998), colab.

Descartes – Leibniz (1998), eseuri

Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999) – eseuri

Ionescu în țara tatălui (2001) – eseuri

Filosofia lui Caragiale (2003) – eseuri

Dicționarul operelor filosofice românești (1997), colab.

Cahier de L’Herne Schopenhauer (1997), colab.

Momentul adevărului (1997), colab.

Filosofii paralele (2005) - eseuri

Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (2009), eseuri

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011)-roman

Supa de la miezul nopții (2017) - roman

Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), eseu

Domni și Doamne (2020)

Blaga, între legionari și comuniști (2021)

==Premii==

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997)

Premiul Salonului de Carte, Oradea (1993)

Premiul „George Bacovia” al revistei „Contemporanul” (1995)

Premiul Salonului de Carte, Cluj (1997)

Premiul „Nichita Stănescu” (1997)

Premiul Filialei Cluj a USR (2003, 2005, 2006)

Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003)

Premiul revistei Poesis (1993, 2001)

Premiul „Hellman-Hammett (SUA, 2001)

Premiul „Henri Jacquier” (2001)

Marele Premiu pentru poezie al Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (2002)

Premiul Poesis Satu Mare pentru proză, 2011

Premiul „Cartea anului” 2011, acordat de revista „România Literară

==Bibliografie==

#Ion Pop, ''Echinox: Vocile poeziei'', Cluj-Napoca, Tribuna, 2008, p. 235-248.
#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 350-351.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 708
#Dumitru Cerna, ''Poeții'', Prefață de Petru Poantă, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2008, p.51-53.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 462-463.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-12T09:14:11Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petreu, Marta]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Prodan, Leon

2026-01-12T09:12:32Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==

(N. 20 iul. 1902, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 22 dec. 1984, Cluj). Medic, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca.

Face studii secundare la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, absolvite în 1921, urmate de cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1927). Are șansa unei burse de studii acordate de Fundația Rockfeller la Universitatea Harvard din SUA, între 1929-1931. În țară, este numit ca medic șef al nou-înființatului Laborator de Bactereologie de la Spitalul de Stat din Arad (1928), susținându-și teza de doctorat în domeniul de sănătate publică, cu o temă despre Intoxicația cu cadmiu (1931). Se orientează definitiv spre sănătatea publică, devenind una dintre personalitățile medicale cele mai respectate în acest domeniu nou.
Debutează ca medic și cadru didactic încă de pe băncile facultății, când este numit preparator onorific la Catedra de Igienă Socială (1924).

Cariera didactică și cea de practician se întrepătrund ca în toate cazurilor marilor profesori de medicină, cu funcții în marile spitale clujene și promovări în cadrul facultății clujene. Timp de un deceniu este șef de laborator în Institutul de Igienă și Sănătate Publică Cluj (1931-1940), îndeplinind și funcția de medic igienist al orașului Cluj (1933-1937), devenind, între 1945-1948, medic șef al orașului Cluj. Refugiat la București, pe timpul ocupației hortiste din NV Transilvaniei, este numit medic șef al capitalei și director al Institutului Central de Statistică. Fiind unul dintre igieniștii de frunte ai Clujului, s-a numărat printre cei care au fost convocați în campania pentru eradicarea tifosului exantematic din nordul Transilvaniei. Totodată, a realizat primele cercetări sistematice din România asupra silicozei și saturnismului profesional.

După revenirea la Cluj, devine șef de lucrări la Catedra de Igienă a Facultății de Medicină din Cluj (1946) și profesor în 1948, șef al Secției de igiena muncii la Institutul de Igienă (1949), titularul disciplinei de igiena muncii (1950) și șef al Catedrei de igiena muncii și boli profesionale (1953-1969). Ca profesor, a coordonat doctoratele mai multor colaboratori și medici specializați în domeniul de medicină a muncii. În 1969, se pensionează, dar rămâne activ ca membru în diverse colective profesionale și redacționale, revista „Igiena” fiind una dintre cele în care Leon Prodan a fost un membru activ timp de două decenii. A făcut parte din mai multe comisii de experți la nivelul Ministerului Sănătății din perioada comunistă, făcând parte, printre altele, din comitetul de organizare a primelor trei Congrese Naționale de Igienă. Cercetările sale au fost valorificate în peste 200 de comunicări și lucrări publicate.

==Publicații (selectiv)==
''Igiena industrială'', în vol. Probleme de igienă – 1943

''Igiena muncii'', în Tratat de sănătate publică – 1947

''Silicoza și silicotuberculoza'' (colab.) - 1953

''Igiena muncii'' (colab.) – 1967

==Premii. Distincții==

Premiul de Stat (1967)

Premiul III, Ministerul Educației și Învățământului

==Afilieri==

Membru al Secției de Igienă din România (1960-1970)

Președinte al Secției de Igienă, Filiala Cluj (1957-1960)

Membru al Academiei de Științe din New York (1981)

==Bibliografie==

#Florea Marin, ''Școala medicală clujeană'', vol. V (1960-1970), Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2002, p. 286-290.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 507-508.
#Mirela Pachița, ''Dezvoltarea instituțiilor sanitare și specializarea personalului medical din spațiul arădean în perioada interbelică'', p. 462, pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://ccja.ro/wp-content/uploads/2022/04/033_Mirela_Pachita_Dezvoltarea_instituiilor_sanitare.pdf/ consultat la 3 dec. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Prodan, Leon

2026-01-12T09:12:01Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==

(N. 20 iul. 1902, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 22 dec. 1984, Cluj). Medic, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-0Napoca.

Face studii secundare la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, absolvite în 1921, urmate de cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1927). Are șansa unei burse de studii acordate de Fundația Rockfeller la Universitatea Harvard din SUA, între 1929-1931. În țară, este numit ca medic șef al nou-înființatului Laborator de Bactereologie de la Spitalul de Stat din Arad (1928), susținându-și teza de doctorat în domeniul de sănătate publică, cu o temă despre Intoxicația cu cadmiu (1931). Se orientează definitiv spre sănătatea publică, devenind una dintre personalitățile medicale cele mai respectate în acest domeniu nou.
Debutează ca medic și cadru didactic încă de pe băncile facultății, când este numit preparator onorific la Catedra de Igienă Socială (1924).

Cariera didactică și cea de practician se întrepătrund ca în toate cazurilor marilor profesori de medicină, cu funcții în marile spitale clujene și promovări în cadrul facultății clujene. Timp de un deceniu este șef de laborator în Institutul de Igienă și Sănătate Publică Cluj (1931-1940), îndeplinind și funcția de medic igienist al orașului Cluj (1933-1937), devenind, între 1945-1948, medic șef al orașului Cluj. Refugiat la București, pe timpul ocupației hortiste din NV Transilvaniei, este numit medic șef al capitalei și director al Institutului Central de Statistică. Fiind unul dintre igieniștii de frunte ai Clujului, s-a numărat printre cei care au fost convocați în campania pentru eradicarea tifosului exantematic din nordul Transilvaniei. Totodată, a realizat primele cercetări sistematice din România asupra silicozei și saturnismului profesional.

După revenirea la Cluj, devine șef de lucrări la Catedra de Igienă a Facultății de Medicină din Cluj (1946) și profesor în 1948, șef al Secției de igiena muncii la Institutul de Igienă (1949), titularul disciplinei de igiena muncii (1950) și șef al Catedrei de igiena muncii și boli profesionale (1953-1969). Ca profesor, a coordonat doctoratele mai multor colaboratori și medici specializați în domeniul de medicină a muncii. În 1969, se pensionează, dar rămâne activ ca membru în diverse colective profesionale și redacționale, revista „Igiena” fiind una dintre cele în care Leon Prodan a fost un membru activ timp de două decenii. A făcut parte din mai multe comisii de experți la nivelul Ministerului Sănătății din perioada comunistă, făcând parte, printre altele, din comitetul de organizare a primelor trei Congrese Naționale de Igienă. Cercetările sale au fost valorificate în peste 200 de comunicări și lucrări publicate.

==Publicații (selectiv)==
''Igiena industrială'', în vol. Probleme de igienă – 1943

''Igiena muncii'', în Tratat de sănătate publică – 1947

''Silicoza și silicotuberculoza'' (colab.) - 1953

''Igiena muncii'' (colab.) – 1967

==Premii. Distincții==

Premiul de Stat (1967)

Premiul III, Ministerul Educației și Învățământului

==Afilieri==

Membru al Secției de Igienă din România (1960-1970)

Președinte al Secției de Igienă, Filiala Cluj (1957-1960)

Membru al Academiei de Științe din New York (1981)

==Bibliografie==

#Florea Marin, ''Școala medicală clujeană'', vol. V (1960-1970), Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2002, p. 286-290.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 507-508.
#Mirela Pachița, ''Dezvoltarea instituțiilor sanitare și specializarea personalului medical din spațiul arădean în perioada interbelică'', p. 462, pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://ccja.ro/wp-content/uploads/2022/04/033_Mirela_Pachita_Dezvoltarea_instituiilor_sanitare.pdf/ consultat la 3 dec. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Prodan, Leon

2026-01-12T09:06:20Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 20 iul. 1902, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 22 dec. 1984, Cluj). Medic, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-0Napoca. Face studii secundare la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, absolvite în 1921, urmate de cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1927). Are șansa unei burse de studii acordate de Fundația Rockfeller la Uni...

__TOC__
==Date biografice==

(N. 20 iul. 1902, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 22 dec. 1984, Cluj). Medic, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-0Napoca.

Face studii secundare la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, absolvite în 1921, urmate de cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1927). Are șansa unei burse de studii acordate de Fundația Rockfeller la Universitatea Harvard din SUA, între 1929-1931. În țară, este numit ca medic șef al nou-înființatului Laborator de Bactereologie de la Spitalul de Stat din Arad (1928), susținându-și teza de doctorat în domeniul de sănătate publică, cu o temă despre Intoxicația cu cadmiu (1931). Se orientează definitiv spre sănătatea publică, devenind una dintre personalitățile medicale cele mai respectate în acest domeniu nou.
Debutează ca medic și cadru didactic încă de pe băncile facultății, când este numit preparator onorific la Catedra de Igienă Socială (1924).

Cariera didactică și cea de practician se întrepătrund ca în toate cazurilor marilor profesori de medicină, cu funcții în marile spitale clujene și promovări în cadrul facultății clujene. Timp de un deceniu este șef de laborator în Institutul de Igienă și Sănătate Publică Cluj (1931-1940), îndeplinind și funcția de medic igienist al orașului Cluj (1933-1937), devenind, între 1945-1948, medic șef al orașului Cluj. Refugiat la București, pe timpul ocupației hortiste din NV Transilvaniei, este numit medic șef al capitalei și director al Institutului Central de Statistică. Fiind unul dintre igieniștii de frunte ai Clujului, s-a numărat printre cei care au fost convocați în campania pentru eradicarea tifosului exantematic din nordul Transilvaniei. Totodată, a realizat primele cercetări sistematice din România asupra silicozei și saturnismului profesional.

După revenirea la Cluj, devine șef de lucrări la Catedra de Igienă a Facultății de Medicină din Cluj (1946) și profesor în 1948, șef al Secției de igiena muncii la Institutul de Igienă (1949), titularul disciplinei de igiena muncii (1950) și șef al Catedrei de igiena muncii și boli profesionale (1953-1969). Ca profesor, a coordonat doctoratele mai multor colaboratori și medici specializați în domeniul de medicină a muncii. În 1969, se pensionează, dar rămâne activ ca membru în diverse colective profesionale și redacționale, revista „Igiena” fiind una dintre cele în care Leon Prodan a fost un membru activ timp de două decenii. A făcut parte din mai multe comisii de experți la nivelul Ministerului Sănătății din perioada comunistă, făcând parte, printre altele, din comitetul de organizare a primelor trei Congrese Naționale de Igienă. Cercetările sale au fost valorificate în peste 200 de comunicări și lucrări publicate.

P-S

2026-01-12T09:05:22Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Prodan, Leon]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Daniello, Leon

2026-01-12T09:02:46Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==

(N. 2 noi. 1898, Budapesta – d. 27 mart. 1970, Cluj). Medic român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române.

Descendent al unei vechi familii grănicerești din zona Năsăudului, cu numele de Dănilă, Leon Daniello face liceul la Năsăud (1917), după care se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Budapesta (1917-1918), fără s-o termine, pentru că este încorporat în armata austriacă, urmând între timp și o școală de ofițeri la Alba Iulia. Ofițer fiind, n-a fost totuși pe front. După terminarea războiului, se înscrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Daciei Superioare” din Cluj, pe care o absolvă în 1922. În același an își susține teza de doctorat, iar în 1924 pleacă la mai multe stagii de specializare în străinătate: cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul "Wilhelmin" din Viena (1924), în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia și radiologia medicală la München (1924-1925), la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris (1926-1927). Se documentează asupra modului de organizare a unor stațiuni sanatoriale în Franța (Heuteville, 1926), Elveția (Davos, Arosa, 1927), iar în 1930, în Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord, cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo.

Activitatea medicală și didactică și-o desfășoară în Clinica Medicală I, condusă de prof. Iuliu Hațieganu, unde este numit preparator, în 1921, și asistent, în 1924. În 1937, este promovat conferențiar, iar în 1942, profesor. Este primul medic și profesor de ftiziologie din țară, întemeietorul școlii românești de pneumoftiziologie, fondatorul primului dispensar TBC pentru populație, la Cluj, în 1928. În 1939, este numit medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj, iar în 1942 devine directorul proaspătului Institut de Ftiziologie de la Sibiu / Cluj. În calitate de medic primar și de profesor, desfășoară a intensă muncă de cercetare a bolilor de plămâni, sub toate formele lor: tuberculoza la diabetici, tratamentul chirurgical al tuberculozei, cancerele bronho-pulmonare. A făcut cercetări și în privința cancerului bronhopulmonar primitiv și metastatic, tumorile benigne și maligne mediastinopulmonare, colagenozele pulmonare, supurațiile bronhopulmonare, micozele pulmonare, bronșita cronică, și altele. A fost unul dintre primii medici care au folosit radiomicrofotografia în depistarea sistematică a tuberculozei, dar și tratamentele cu antibiotice în terapia antituberculoasă.

Prestigiul său a fost recunoscut și pe plan internațional, fiind cooptat ca raportor la Congresul Cehoslovac de Tuberculoză, din 1937, în 1960 participând la Consfătuirea Internațională de Silicoză, din Bulgaria. A contribuit direct și indirect la formarea a zeci de generații de medici români în domeniul pneumoftiziologiei. În semn de mare respect pentru întreaga activitate și rolul său fundamental în dezvoltarea unei ramuri importante a medicinei interne, numele lui Leon Daniello este purtat astăzi de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Cluj-Napoca. Are o vastă activitate științifică și publicistică, însumând peste 300 de lucrări publicate în țară și străinătate, multe dintre ele lucrări fundamentale pentru disciplina pneumoftiziologie. Totodată, are peste 200 de comunicări științifice la diferite manifestări academice și profesionale din țară și străinătate.

==Publicații (selectiv)==
''Profilaxia individuală și tratamentul tuberculozei pulmonare'', Cluj 1926

''Pericolul tuberculozei în Universitate'', (cu Iuliu Hațieganu), Cluj, 1926

''Tuberculoza, dușmanul neamului'', Sibiu, 1927

''Studiu clinic despre debutul ftiziei adultului'', 1930

''Considerații asupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfogranulomatozei maligne'', (cu Ioan Goia), 1934

''Forma spontan regresivă a ftiziei incipiente'', (cu P. Chiper), 1934

''Curs elementar de ftiziologie pentru studenți'', 1949, (mai multe ediții)

''Silicoza și silicotuberculoza'' (cu S. Copcea și L. Prodan) - 1953, lucrare pentru care primește Premiul de Stat.

''Concepția actuală asupra diagnosticului precoce al tuberculozei'', 1958

''Tratamentul insuficienței respiratorii'', 1968

''Cum tratăm insuficiența respiratorie'', 1968

==Afilieri==

Membru, președinte al Societății de Științe Medicale din România, filiala Cluj (1962-1970)

Vicepreședinte al Societății Române de Ftiziologie

Membru corespondent al Academiei Române (din 1965)

Membru al Societății franceze de Studii Științifice asupra Tuberculozei (din 1928)

Membru corespondent al Societății Germane de Pneumoftiziologie (din 1965)

Membru consilier al Uniunii Internaționale contra Tuberculozei (din 1963)

Membru al Academiei de Medicină din New York, din 1966

==Premii.Distincții==

Laureat al Premiului de Stat, 1952

Titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Române”, 1954

Ordinul Muncii, cl. I, 1963

Ordinul „Meritul Științific”, cl. a II-a, 1966

==Bibliografie==
#Florea Marin, ''Vieți dedicate omului: Personalități medicale clujene'', vol. 6, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, p. 97 – 134.
#''Leon Daniello'', în năsăud.ro/www.nasaud.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=332:leon-daniello&catid=64&Itemid=379./ consultat la 26 noi. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Daniello, Leon

2026-01-12T08:57:34Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 2 noi. 1898, Budapesta – d. 27 mart. 1970, Cluj). Medic român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii grănicerești din zona Năsăudului, cu numele de Dănilă, Leon Daniello face liceul la Năsăud (1917), după care se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Budapesta (1917-1918), fără s-o termine, pentru că este încorporat în armata austriacă, urmând î...

D-F

2026-01-12T08:56:33Z

IoanT:

*[[Dahnovici Valentina]] 
*[[Daicoviciu, Constantin]] 
*[[Daicoviciu, Hadrian]] 
*[[Damaschin, Dan]] 
*[[Damian, Ștefan]] 
*[[Dan, Pavel Sergiu]] 
*[[Dan, Pavel]] 
*[[Danciu, Maxim I.]] 
*[[Dandea, Emil]] 
*[[Daniello, Leon]] 
*[[Dăianu, Elie]] 
*[[Dârjan, Traian]] 
*[[Deac, Cornelia]] 
*[[Deciu, Livia]] 
*[[Del Conte, Rosa]] 
*[[Deleu, Olivia]] 
*[[Deleu, Victor]] 
* [[Demian, Horia]] 
*[[Dima, Gheorghe]] 
*[[Docan Sidonia]] 
*[[Domșa, Alexandru]] 
*[[Dragomir, Silviu]] 
*[[Drăganu, Nicolae]] 
* [[Drimba, Ovidiu]] 
*[[Dunca, Eugen]] 
*[[Dumitrașcu, Dumitru]] 
*[[Eisler Mátyás/Matias]] 
*[[Engel Gábor]] 
*[[Fanache, Vasile]] 
*[[Fărcaș, Dumitru]] 
*[[Fáy Flóra]] 
*[[Felea, Victor]] 
*[[Fényes Aliz]] 
*[[Ferenczy Szentimbrei Zsizsi]] 
*[[Fischer József]] 
*[[Fodor, Octavian]] 
*[[Fotino-Negru, Ecaterina]] 
*[[Frâncu, Amos]] 
*[[Fugulyán Katalin]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Nagy István

2026-01-12T08:49:24Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==

(N. 22 feb. 1904, Cluj – d. 24 apr. 1977, Cluj-Napoca). Jurnalist, prozator și dramaturg român de origine maghiară, membru al Academiei Române (din 1974).

De origine socială foarte modestă, István Nagy a făcut doar patru clase primare și o școală de ucenici tâmplari. La fel ca și tatăl său care a fost muncitor sărac și care, de altfel, a și murit pe front la începutul Primului Război Mondial, a lucrat în tinerețe ca muncitor tâmplar, intrând încă din perioada interbelică în mișcarea comunistă românească. În anii ’20 ai secolului trecut, a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. În 1931, devine membru al Partidului Comunist din România, fiind arestat de mai multe ori pentru activitate ilegală și întemnițat la Jilava, Doftana și Caracal, alături de alți militanți comuniști români.

Ca jurnalist, activează ca redactor și editor al mai multor publicații maghiare interbelice și postbelice: „Irjatok” (1933-1934), „Erdélyi Szikra” , „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946). Tot din perioada interbelică își începe activitatea literară, colaborând la revista maghiară Korunk, condusă de scriitorul maghiar Gaál Gábor. După instaurarea regimului comunist în România, I. Nagy a fost unul dintre susținătorii ardenți ai acestuia, militând pentru înfrățirea socialistă a românilor și maghiarilor. S-a exprimat constant împotriva naționalismului xenofob și rasist, pe care le-a descris mereu ca pe niște „diversiuni” ale capitalismului occidental.

A fost și profesor, fiind rectorul Universității Bolyai din Cluj între 1950-1952. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost suspendat ca membru de partid, pentru presupuse trădări ale convingerilor socialiste, dar în 1955 a fost reabilitat și ales membru corespondent al Academiei Române. Ca politician, a reprezentat comunitatea maghiară din Transilvania în cadrul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc/ Comunist Român, bucurându-se de numeroase favoruri din partea regimului totalitar. Una dintre acestea a fost alegerea ca titular al Academiei Române, în 1974.

În plan literar, preocupările prozatorului clujean s-au axat pe lupta clasei muncitorești pentru construirea așa-zisei orânduiri socialiste, prin intermediul portretisticii proletare. Opera sa literară cuprinde cca 30 de volume de nuvele, schițe, câteva romane, dar și o piesă de teatru. Pe cele mai multe le-a publicat și în limba română. În semn de apreciere pentru activitatea literară, dar și pentru susținerea politicii de coeziune româno-maghiară, a primit numeroase distincții și premii din partea regimului comunist.

==Opera (selectiv)==

''Földi Jánost bekapta a város ("Földi János înghițit de oraș"'', 1932)

''Nincs megállás'' ("Fără oprire"), 1933)

''Vékony az ajtó'' ("Ușa e subțire", 1934) - nuvele

''Külváros'' ("Mahala", 1939)

''Oltyánok unokái'' ("Nepoții oltenilor", Budapesta, 1941) - roman

''A szomszédság nevében'' ("În numele vecinilor", 1941)

''A Boldog utcán túl'' ("Dincolo de strada Fericirii", 1943) - povestiri

''Özönvíz előtt'' (Înainte de potop, 1945) - dramă

''Réz Mihályék kóstolója'' (Ospățul lui Rez Mihaly, Cluj, 1947)

''A legmagasabb hőfokon'' ("La cea mai înaltă tensiune", București, 1951) - roman

''Egy év a harmincból'' ("Un an din cei treizeci", 1951)

''Ünnep a mi utcánkban'' ("Sărbătoare în strada noastră", 1952) - nuvele

''A mi lányaink'' ("Fetele noastre", 1954)

''Huszonöt év I-II.'' ("Douăzeci și cinci de ani", 1956) - nuvele, schițe, povestiri

''Hetedhét országon keresztül Indiában'' ("Peste șapte țări și mări în India", 1957) - însemnări de călătorie

''Ácsék tábort vernek'' (1961) - roman pentru tineret

''Nézd meg az anyját'' (1964) - comedie

''Szépségverseny'' ("Concurs de frumusețe", 1964) - nuvele

''Városi hétköznapok'' (1964) - roman

''Sáncalja''(Sub Cetățuie, 1968) - autobiografie, partea I

''Ki a sánc alól'' ("Ieșiți la suprafață", 1969) - autobiografie, partea a II-a

''Az aranykakas krónikája. A Dermata cipő- és bőrgyár története'' ("Cronica cocoșului de aur. Istoria fabricii de piele și încălțăminte Dermata", 1971)

''Hogyan tovább''' ("Cum va fi", 1971, ed.II – 1984) - autobiografie, partea a III-a

''Szemben az árral'' ("Contra refluxului", 1974) - autobiografie, partea a IV-a

==Premii. Distincții==
Premiul de Stat

Ordinul Muncii cl. a III-a, 1953

Ordinul Muncii cl. I, 1956

Ordinul „23 August” cl. a IV-a, 1959

Ordinul Muncii cl. I, 1964

Ordinul „Tudor Vladimirescu” cl. a II-a, 1966

Ordinul „Meritul Cultural” cl. I, 1966

Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” , 1971

Medalia „Secera și Ciocanul”, 1971

Ordinul „23 August”, cl.I, 1974

==Bibliografie==

#Gabriel Gafița, ''Despre construirea socialismului'', în „Literatura de azi”, revistă online culturală și științifică, pe https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/citez-din-memorie/despre-construirea-socialismului-63428/ consultat la 6 noi. 2025.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 403.
#''Scriitorul maghiar Nagy István și universul copilăriei'', în „Interferențe.ro”, pe https://www.interferente.ro/scriitorul-maghiar-nagy-istvan-si-universul-copilariei.html/ consultat la 6 noi. 2025.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Nagy István

2026-01-12T08:44:30Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 22 feb. 1904, Cluj – d. 24 apr. 1977, Cluj-Napoca). Jurnalist, prozator și dramaturg român de origine maghiară, membru al Academiei Române (din 1974). De origine socială foarte modestă, István Nagy a făcut doar patru clase primare și o școală de ucenici tâmplari. La fel ca și tatăl său care a fost muncitor sărac și care, de altfel, a și murit pe front la începutul Primului Război Mondial, a lucrat în tinerețe ca munci...

__TOC__
==Date biografice==

(N. 22 feb. 1904, Cluj – d. 24 apr. 1977, Cluj-Napoca). Jurnalist, prozator și dramaturg român de origine maghiară, membru al Academiei Române (din 1974).

De origine socială foarte modestă, István Nagy a făcut doar patru clase primare și o școală de ucenici tâmplari. La fel ca și tatăl său care a fost muncitor sărac și care, de altfel, a și murit pe front la începutul Primului Război Mondial, a lucrat în tinerețe ca muncitor tâmplar, intrând încă din perioada interbelică în mișcarea comunistă românească. În anii ’20 ai secolului trecut, a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. În 1931, devine membru al Partidului Comunist din România, fiind arestat de mai multe ori pentru activitate ilegală și întemnițat la Jilava, Doftana și Caracal, alături de alți militanți comuniști români.

Ca jurnalist, activează ca redactor și editor al mai multor publicații maghiare interbelice și postbelice: „Irjatok” (1933-1934), „Erdélyi Szikra” , „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946). Tot din perioada interbelică își începe activitatea literară, colaborând la revista maghiară Korunk, condusă de scriitorul maghiar Gaál Gábor. După instaurarea regimului comunist în România, I. Nagy a fost unul dintre susținătorii ardenți ai acestuia, militând pentru înfrățirea socialistă a românilor și maghiarilor. S-a exprimat constant împotriva naționalismului xenofob și rasist, pe care le-a descris mereu ca pe niște „diversiuni” ale capitalismului occidental.

A fost și profesor, fiind rectorul Universității Bolyai din Cluj între 1950-1952. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost suspendat ca membru de partid, pentru presupuse trădări ale convingerilor socialiste, dar în 1955 a fost reabilitat și ales membru corespondent al Academiei Române. Ca politician, a reprezentat comunitatea maghiară din Transilvania în cadrul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc/ Comunist Român, bucurându-se de numeroase favoruri din partea regimului totalitar. Una dintre acestea a fost alegerea ca titular al Academiei Române, în 1974.

În plan literar, preocupările prozatorului clujean s-au axat pe lupta clasei muncitorești pentru construirea așa-zisei orânduiri socialiste, prin intermediul portretisticii proletare. Opera sa literară cuprinde cca 30 de volume de nuvele, schițe, câteva romane, dar și o piesă de teatru. Pe cele mai multe le-a publicat și în limba română. În semn de apreciere pentru activitatea literară, dar și pentru susținerea politicii de coeziune româno-maghiară, a primit numeroase distincții și premii din partea regimului comunist.

==Opera (selectiv)==

Földi Jánost bekapta a város ("Földi János înghițit de oraș", 1932)
Nincs megállás ("Fără oprire", 1933)
Vékony az ajtó ("Ușa e subțire", 1934) - nuvele
Külváros ("Mahala", 1939)
Oltyánok unokái ("Nepoții oltenilor", Budapesta, 1941) - roman
A szomszédság nevében ("În numele vecinilor", 1941)
• A Boldog utcán túl ("Dincolo de strada Fericirii", 1943) - povestiri
• Özönvíz előtt (Înainte de potop, 1945) - dramă
• Réz Mihályék kóstolója (Ospățul lui Rez Mihaly, Cluj, 1947)
• A legmagasabb hőfokon ("La cea mai înaltă tensiune", București, 1951) - roman
• Egy év a harmincból ("Un an din cei treizeci", 1951)
• Ünnep a mi utcánkban ("Sărbătoare în strada noastră", 1952) - nuvele
• A mi lányaink ("Fetele noastre", 1954)
• Huszonöt év I-II. ("Douăzeci și cinci de ani", 1956) - nuvele, schițe, povestiri
• Hetedhét országon keresztül Indiában ("Peste șapte țări și mări în India", 1957) - însemnări de călătorie
• Ácsék tábort vernek (1961) - roman pentru tineret
• Nézd meg az anyját (1964) - comedie
• Szépségverseny ("Concurs de frumusețe", 1964) - nuvele
• Városi hétköznapok (1964) - roman
• Sáncalja (Sub Cetățuie, 1968) - autobiografie, partea I
• Ki a sánc alól ("Ieșiți la suprafață", 1969) - autobiografie, partea a II-a
• Az aranykakas krónikája. A Dermata cipő- és bőrgyár története ("Cronica cocoșului de aur. Istoria fabricii de piele și încălțăminte Dermata", 1971)
• Hogyan tovább ("Cum va fi", 1971, ed.II – 1984) - autobiografie, partea a III-a
• Szemben az árral' ("Contra refluxului", 1974) - autobiografie, partea a IV-a

M-O

2026-01-12T08:42:41Z

IoanT:

* [[Maftei Elena]] 
* [[Maior, Augustin]] 
* [[Maizner János]] 
* [[Manta, Ion]]
* [[Marga, Andrei]] 
*[[Marica, George Em.]]
* [[Marinescu, Constantin]] 
* [[Marino, Adrian]] 
* [[Marschalko Tamás]] 
*[[Marton Ernő (Ernest)]]
* [[Martonne, Emmanuel de]] 
* [[Marton Lili (pseudonim literar Kászoni Kata)]] 
* [[Matei Corvin, rege al Ungariei (1458-1490)]] 
* [[Mateiu, Ioan]] 
* [[Mateiu, I. Sanda]] 
* [[Mátyás Mátyás]] 
* [[Mărgineanu, Nicolae]] 
* [[Medean-Bena, Victoria]] 
* [[Méhes György]] 
* [[Méhes Sámuel]] 
*[[Meteș, Sofia]] 
*[[Meteș, Ștefan]]
* [[Mezei, Iuliu]] 
* [[Michail, Dimitrie]] 
* [[Mihalca Eugenia]] 
* [[Mihali, Teodor]] 
* [[Mihályffy Irén]] 
* [[Mikó Ervin]] 
*[[Mikó Imre]] 
* [[Minea, Ioan]] 
*[[Mircioiu, Crișan]]
* [[Miron, Greta-Monica]] 
* [[Mitrea, Vasile]] 
*[[Miu, Nicolae]]
* [[Moga, Aurel]] 
* [[Moina, Ioan]] 
* [[Moldovan, Iuliu]] 
* [[Moldovan, Valeriu]] 
* [[Moll Elemér]] 
* [[Morariu, Eugen]] 
* [[Moraru, Alexandru]] 
* [[Munteanu Letiția]] 
* [[Mureșanu, Camil]] 
*[[Mureşeanu, Marcel ]] 
*[[Muscă, Vasile]]
*[[Mușlea, Ion]] 
* [[Muthu, Mircea]] 
*[[Nagy István]] 
*[[Naum, Teodor]] 
*[[Nana, Aurel]]
*[[Neamțu, Gavril G.]] 
* [[Nedelcuţ, Nelida]] 
* [[Negrea, Camil]] 
* [[Negru, Elena]] 
* [[Nemeș, Angela]] 
*[[Olinic, Nour Călin]] 
*[[Oprescu, George]] 
* [[Osvadă, Vasile]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Vartic, Ion

2026-01-12T08:40:39Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 4 oct. 1944, Sibiu). Eseist, teatrolog, critic și istoric literar român contemporan, profesor universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB Cluj-Napoca.

În 1964, absolvă Liceul „Emil Racoviță” în 1962, urmat de Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). Urmează o carieră didactică universitară, fiind pe rând asistent (1967-1973), lector (1973-1990), iar din 1990 profesor de literatură comparată în cadrul facultății clujene. Timp de doi ani, între 1973 și 1975, a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Leipzig (RDG). Din 1992, este șef al Catedrei de Teatru de la Facultatea de Litere, UBB. În anii ’80, este animatorul trupei de teatru „Ars amatoria” de la Facultatea de Filologie, iar după 1990 se numără printre cei care au înființat învățământul universitar de teatru la Cluj-Napoca.

În paralel, lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei „Echinox” (1971-1983), fiind unul dintre echinoxiștii cunoscuți ai Clujului, iar după revoluția din 1989 deține pentru aproximativ doi ani funcții în Ministerul Culturii, având în subordine Direcția Cărții și pe cea Teatrelor. Colaborează la revistele „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „România Literară” și „Apostrof”. Între 2000 și 2010 este director al Teatrului Național din Cluj-Napoca, implicându-se în desfășurarea unor manifestări științifice și artistice în țară și străinătate, participând frecvent la colocvii și simpozioane în Franșa, Germania, Belgia, Olanda, Italia sau Spania.
Are o bogată activitate publicistică, în care numărăm peste 150 de studii, eseuri, articole, zeci de ediții îngrijite și prefațate, precum și câteva volume de autor consistente despre arta teatrală și istoria teatrului. Pentru activitatea sa, a fost ales ca membru în Uniunea Scriitorilor din România (USR) și în Secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Este recunoscut ca membru al grupării literare din jurul revistei „Echinox”, precum și ca membru fondator al Fundației Culturale „Apostrof” și al Societății Culturale Româno-Italiene „Dante Alighieri”.

==Opera (selectiv)==

''Spectacol interior'', 1977

''Radu Stanca. Poezie și teatru'', 1978

''Modelul și oglinda'', 1982

''Ibsen și „teatrul invizibil”'', 1995

''Cioran naiv și sentimental'', 2000

''Clanul Caragiale'', 2002

''Bulgakov și secretul Koroviev'', 2004

''Adolfo Biov-Casares. Album'' (colab.), 1990

''Dicționar analitic de opere literare românești'', I-IV, 1997; 2003

''V. Pârvan, Memoriale'' (ediție), 1973

''D. Stanca, Timp scufundat'' (ediție), 1981

''I.L.Caragiale, Temă și variațiuni''(ediție), 1988

''Nicolae Steinhardt, Cartea împărtășirii'', 1995, 1998, 2002, 2004

''Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu''(ediție), 1998

==Premii. Distincții==
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, 1977

Premiul „George Călinescu” pentru critică, 1982

Premiul Salonului de Carte, Oradea – 1995

Premiul secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, 1995

Premiul de critică al Salonului Național al Cărții, 1995

Premiul pentru eseu al USR, 2000

Premiul pentru eseu al Asociației Scriitorilor din Cluj, 2002, 2004

Ordinul „Meritul Cultural” clasa A în grad de ofițer

==Bibliografie==

#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 946
#Aurel Sasu, ''Dicționarul biografic al literaturii române'' (DBLR), M-Z, Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 784.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 624.
#''Ion Vartic: Director General'', pe https://www.teatrulnationalcluj.ro/act-93/ion-vartic/ consultat la 18 noi. 2025.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Vartic, Ion

2026-01-12T08:38:38Z

IoanT:

Vartic, Ion

2026-01-12T08:38:18Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 4 oct. 1944, Sibiu). Eseist, teatrolog, critic și istoric literar român contemporan, profesor universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB Cluj-Napoca. În 1964, absolvă Liceul „Emil Racoviță” în 1962, urmat de Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). Urmează o carieră didactică universitară, fiind pe rând asistent (1967-1973), lector (1973-1990), iar din 1990 profesor de lit...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 4 oct. 1944, Sibiu). Eseist, teatrolog, critic și istoric literar român contemporan, profesor universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB Cluj-Napoca.
În 1964, absolvă Liceul „Emil Racoviță” în 1962, urmat de Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). Urmează o carieră didactică universitară, fiind pe rând asistent (1967-1973), lector (1973-1990), iar din 1990 profesor de literatură comparată în cadrul facultății clujene. Timp de doi ani, între 1973 și 1975, a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Leipzig (RDG). Din 1992, este șef al Catedrei de Teatru de la Facultatea de Litere, UBB. În anii ’80, este animatorul trupei de teatru „Ars amatoria” de la Facultatea de Filologie, iar după 1990 se numără printre cei care au înființat învățământul universitar de teatru la Cluj-Napoca.

În paralel, lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei „Echinox” (1971-1983), fiind unul dintre echinoxiștii cunoscuți ai Clujului, iar după revoluția din 1989 deține pentru aproximativ doi ani funcții în Ministerul Culturii, având în subordine Direcția Cărții și pe cea Teatrelor. Colaborează la revistele „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „România Literară” și „Apostrof”. Între 2000 și 2010 este director al Teatrului Național din Cluj-Napoca, implicându-se în desfășurarea unor manifestări științifice și artistice în țară și străinătate, participând frecvent la colocvii și simpozioane în Franșa, Germania, Belgia, Olanda, Italia sau Spania.
Are o bogată activitate publicistică, în care numărăm peste 150 de studii, eseuri, articole, zeci de ediții îngrijite și prefațate, precum și câteva volume de autor consistente despre arta teatrală și istoria teatrului. Pentru activitatea sa, a fost ales ca membru în Uniunea Scriitorilor din România (USR) și în Secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Este recunoscut ca membru al grupării literare din jurul revistei „Echinox”, precum și ca membru fondator al Fundației Culturale „Apostrof” și al Societății Culturale Româno-Italiene „Dante Alighieri”.

==Opera (selectiv)==

''Spectacol interior'', 1977

''Radu Stanca. Poezie și teatru'', 1978

''Modelul și oglinda'', 1982

''Ibsen și „teatrul invizibil”'', 1995

''Cioran naiv și sentimental'', 2000

''Clanul Caragiale'', 2002

''Bulgakov și secretul Koroviev'', 2004

''Adolfo Biov-Casares. Album'' (colab.), 1990

''Dicționar analitic de opere literare românești'', I-IV, 1997; 2003

''V. Pârvan, Memoriale'' (ediție), 1973

''D. Stanca, Timp scufundat'' (ediție), 1981

''I.L.Caragiale, Temă și variațiuni''(ediție), 1988

''Nicolae Steinhardt, Cartea împărtășirii'', 1995, 1998, 2002, 2004

''Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu''(ediție), 1998

V-Z

2026-01-12T08:06:51Z

IoanT:

* [[Vais, Gheorghe Vladimir]] 
*[[Vartic, Ion]] 
* [[Vâlsan, George]] 
* [[Veress Ferenc]] 
* [[Veress Ferenc, medic]] 
* [[Vinţi, Ioan]] 
* [[Viehmann, Iosif]] 
* [[Vișan, Dorel]] 
* [[Vitoc, Ionel]] 
*[[Vlad, Ion]] 
* [[Voileanu-Nicoară, Ana]] 
* [[Vuia, Romulus]] 
*[[Wass Ottilia, contesă]] 
*[[Wesselényi Polixéna, baroană]] 
* [[Xántus Paull Aranka]] 
* [[Zaciu, Mircea]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Crișan, Ion Horațiu

2026-01-12T08:05:09Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 7 iul. 1928, com. Ciumăfaia, jud. Cluj – d. 1 ian. 1994, Craiova). Istoric, arheolog român, specialist în istoria geto-dacilor și a celților.

Începe studiile liceale la Liceul „George Barițiu din Cluj, dar din cauza ocupației hortiste din NV Transilvaniei, dintre anii 1940-1944, le va continua la Alba Iulia, Cernăuți și Aiud, revenind, însă, la liceul clujean în 1946 pentru ultima clasă de liceu. În 1951, termină cursurile Facultății de Istorie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, fiind angajat pe post de asistent universitar la terminarea acestora. În 1954, ocupă prin concurs un post de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. În perioada 1973-1989, I.H.Crișan a fost șeful sectorului de istorie veche din acest institut, iar după 1990 a fost, până la pensionarea din 1993, director adjunct.

Chiar dacă n-a fost profesor universitar, istoricul și arheologul I.H.Crișan a îndrumat generații întregi de studenți și cercetători clujeni pe șantierele arheologice din Transilvania, dezvăluind lumii științifice aspecte importante ale civilizației geto-dace și celtice din arealul românesc. În activitatea lui se disting trei direcții principale: munca de teren, pe șantierele unor importante așezări sau cetăți dacice, prelucrarea și valorificarea rezultatelor acestora, precum și cea didactică, de îndrumare metodică și științifică a studenților și tinerilor cercetători în istoria veche a României.

La începutul carierei sale, a făcut parte din colectivul de arheologi care a lucrat la cetățile dacice din Munții Orăștiei. Ulterior, a condus el însuși săpături arheologice în siturile de la Pecica, Ceala, Cicir, Temeșești, Războieni, Mediaș, Turda, Bistrița, Fântânele și Cugir. Descoperirile sale privind cetatea de la Cugir, spre exemplu, au fost valorificate la peste 25 de ani după moartea autorului, prin grija unor foști studenți și colaboratori de-ai săi. Cercetările sale se regăsesc în lucrări fundamentale privind civilizația geto-dacică și sute de studii și articole de specialitate, publicate în timpul vieții sau postum, fiind expresia unui mare erudit al istoriei vechi a românilor. Cercetările sale au adus o contribuție însemnată la cunoașterea civilizației geto-dacilor.

==Opera (selectiv)==
''Materiale dacice din necropola și așezarea de la Ciumești și problema raporturilor dintre daci și celți în Transilvania'', 1966

Ceramica daco-getică, 1968

''Ceramica daco-getică. Cu specială privire la Transilvania'', 1969

''Burebista și epoca sa'', 1975; 1977

''Statul geto-dac'', 1977

''Origini'', 1977

''Ziridava. Săpăturile de la Șanțul Mare din anii 1960, 1962, 1964'' – 1978

''Burebista and His Time'', 1978

''Burebista és Kora'', 1980

''Itinerare arheologice transilvănene'', 1982

''Enciclopedia civilizației romane'', 1982

''Spiritualitatea geto-dacilor'', 1986

''Repertoriul arheologic al județului Cluj'', 1992

'''Civilizația geto-dacilor'', 1993

''Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană'', 2007

==Bibliografie==

#Coriolan Opreanu, ''In memoriam – Ion Horațiu Crișan'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://arheologie-istoriaartei-cluj.ro/Articole/eph-IV-21.pdf/ consultat la 25 noi. 2025.
#Daniel Guță, ''Dovezi uimitoare că anticii practicau chirurgia. Schelet cu craniul trepanat înhumat cu bisturiul în mână'', în Adevărul.ro / https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/dovezi-uimitoare-ca-anticii-practicau-chirurgia-2276484.html/ consultat la 25 noi. 2025.
#Constantin Pop, ''Ion Horațiu Crișan'', în „Acta Musei Napocensis”, Seria Istorie / 1994, p. 614-616.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Crișan, Ion Horațiu

2026-01-12T08:02:21Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 7 iul. 1928, com. Ciumăfaia, jud. Cluj – d. 1 ian. 1994, Craiova). Istoric, arheolog român, specialist în istoria geto-dacilor și a celților. Începe studiile liceale la Liceul „George Barițiu din Cluj, dar din cauza ocupației hortiste din NV Transilvaniei, dintre anii 1940-1944, le va continua la Alba Iulia, Cernăuți și Aiud, revenind, însă, la liceul clujean în 1946 pentru ultima clasă de liceu. În 1951, termină cursurile...

__TOC__
==Date biografice==
(N. 7 iul. 1928, com. Ciumăfaia, jud. Cluj – d. 1 ian. 1994, Craiova). Istoric, arheolog român, specialist în istoria geto-dacilor și a celților.

Începe studiile liceale la Liceul „George Barițiu din Cluj, dar din cauza ocupației hortiste din NV Transilvaniei, dintre anii 1940-1944, le va continua la Alba Iulia, Cernăuți și Aiud, revenind, însă, la liceul clujean în 1946 pentru ultima clasă de liceu. În 1951, termină cursurile Facultății de Istorie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, fiind angajat pe post de asistent universitar la terminarea acestora. În 1954, ocupă prin concurs un post de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. În perioada 1973-1989, I.H.Crișan a fost șeful sectorului de istorie veche din acest institut, iar după 1990 a fost, până la pensionarea din 1993, director adjunct.

Chiar dacă n-a fost profesor universitar, istoricul și arheologul I.H.Crișan a îndrumat generații întregi de studenți și cercetători clujeni pe șantierele arheologice din Transilvania, dezvăluind lumii științifice aspecte importante ale civilizației geto-dace și celtice din arealul românesc. În activitatea lui se disting trei direcții principale: munca de teren, pe șantierele unor importante așezări sau cetăți dacice, prelucrarea și valorificarea rezultatelor acestora, precum și cea didactică, de îndrumare metodică și științifică a studenților și tinerilor cercetători în istoria veche a României.

La începutul carierei sale, a făcut parte din colectivul de arheologi care a lucrat la cetățile dacice din Munții Orăștiei. Ulterior, a condus el însuși săpături arheologice în siturile de la Pecica, Ceala, Cicir, Temeșești, Războieni, Mediaș, Turda, Bistrița, Fântânele și Cugir. Descoperirile sale privind cetatea de la Cugir, spre exemplu, au fost valorificate la peste 25 de ani după moartea autorului, prin grija unor foști studenți și colaboratori de-ai săi. Cercetările sale se regăsesc în lucrări fundamentale privind civilizația geto-dacică și sute de studii și articole de specialitate, publicate în timpul vieții sau postum, fiind expresia unui mare erudit al istoriei vechi a românilor.

==Opera (selectiv)==
''Materiale dacice din necropola și așezarea de la Ciumești și problema raporturilor dintre daci și celți în Transilvania'', 1966

Ceramica daco-getică, 1968

''Ceramica daco-getică. Cu specială privire la Transilvania'', 1969

''Burebista și epoca sa'', 1975; 1977

''Statul geto-dac'', 1977

''Origini'', 1977

''Ziridava. Săpăturile de la Șanțul Mare din anii 1960, 1962, 1964'' – 1978

''Burebista and His Time'', 1978

''Burebista és Kora'', 1980

''Itinerare arheologice transilvănene'', 1982

''Enciclopedia civilizației romane'', 1982

''Spiritualitatea geto-dacilor'', 1986

''Repertoriul arheologic al județului Cluj'', 1992

'''Civilizația geto-dacilor'', 1993

''Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană'', 2007

==Bibliografie==

#Coriolan Opreanu, ''In memoriam – Ion Horațiu Crișan'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://arheologie-istoriaartei-cluj.ro/Articole/eph-IV-21.pdf/ consultat la 25 noi. 2025.
#Daniel Guță, ''Dovezi uimitoare că anticii practicau chirurgia. Schelet cu craniul trepanat înhumat cu bisturiul în mână'', în Adevărul.ro / https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/dovezi-uimitoare-ca-anticii-practicau-chirurgia-2276484.html/ consultat la 25 noi. 2025.
#Constantin Pop, ''Ion Horațiu Crișan'', în „Acta Musei Napocensis”, Seria Istorie / 1994, p. 614-616.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

A-C

2026-01-12T07:57:49Z

IoanT:

* [[Aciu, Elena]] 
* [[Aescht, Georg]] 
* [[Al-George, Vasile]] 
* [[Albach Géza]] 
* [[Albani, Tiron]] 
* [[Albu, Silviu]] 
* [[Aleman, Ion]] 
* [[Alexandru, Ion]] 
* [[Agârbiceanu, Ion]] 
* [[Anania, Valeriu Bartolomeu]] 
* [[Andreicuț, Andrei]] 
*[[Angheluță, Teodor]] 
* [[Antonescu, Georgeta]] 
* [[Auger, Yves]] 
* [[Babeș, Victor]] 
* [[ Bánffy Miklós]] 
* [[Barbu, Aca de]] 
* [[Barbu, Casiu Valeriu]] 
* [[Barițiu, Maria]] 
* [[Barițiu, Petre]] 
* [[Bădescu, Horia]] 
* [[Bănuţ, Paul Aurel]] 
* [[Bărbat, Virgil Iuliu]] 
* [[Bârsan, Olimpia Alexandra]] 
* [[Bârsan, Zaharia]] 
* [[Becski Irén]] 
* [[Beness Ilona]] 
* [[Beniuc, Mihai]] 
*[[Berde Áron]] 
* [[Berde Mária]] 
* [[Berde Dóczy Amalia]] 
*[[Bethlen Paula, baroană]] 
* [[Bezdechi, Ştefan]] 
* [[Biasini Mária]] 
* [[Biasini, Gaetano]] 
* [[Bilașcu, Gheorghe]] 
* [[Blaga, Lucian]] 
* [[Bobescu, Jean]] 
* [[Bocșan, Nicolae]] 
*[[Bodor András]] 
* [[Bogdán Zsolt]] 
* [[Bogdan-Duică, Gheorghe]]
* [[Bohățiel, Alexandru]] 
*[[Boilă, Livia]] 
*[[Boilă, Romulus]]
* [[Bolyai, János]] 
* [[Boldea, George]]
* [[Boitoş, Olimpiu]] 
* [[Bogrea, Vasile]] 
*[[Bologa, Valeriu Lucian]]
* [[Borbély Ştefan]] 
* [[Bornemisa, Sebastian]] 
* [[Borza, Alexandru]] 
*[[Boșcaiu, Nicolae]]
* [[Bot, Ioana]] 
* [[Bour, Octavian]] 
* [[Brad, Ion]] 
* [[Brad, Traian]] 
* [[Braga, Corin]] 
* [[Brandt József]] 
* [[Brassai Sámuel]] 
*[[Brăescu, Smaranda]] 
*[[Breazu, Ion]] 
*[[Breban, Vasile]] 
* [[Bretan, Nicolae]] 
* [[Bulat, Virgil]] 
* [[Buzura, Augustin ]] 
* [[Cacoveanu, Viorel]] 
*[[Capidan, Theodor]] 
* [[Casimcea, Mircea Ioan]] 
* [[Catul, Bogdan]] 
* [[Căliman, Valeria]] 
* [[Căpâlneanu, Radu]] 
* [[Căprariu, Alexandru]] 
* [[Căpuşan, Cornel]] 
* [[Căpuşan, Horia]] 
* [[Cârstina, Dumitru]] 
* [[Cerna, Dumitru (pseudonimul lui Dumitru Bobină)]] 
* [[Cesereanu, Domiţian (pseudonim C.D. Teodoziu)]] 
* [[Cesereanu, Ruxandra]] 
* [[Cetea, Doina (pseudonimul Doinei Bendorfeanu)]] 
* [[Ceuca, Justin]] 
*[[Chappuis, Pièrre Alfred]] 
*[[Chindriș, Ioan]] 
* [[Chinezu, Ion]] 
* [[Chioaru, Dumitru]] 
* [[Chira, Minerva]] 
* [[Chirilă, Lazăr]] 
* [[Chiricuță, Ion]] 
* [[Chitul, Tit]] 
* [[Cioflec, Virgil]] 
* [[Cistelecan, Alexandru]] 
* [[Ciupe, Aurel]] 
* [[Ciura, Alexandru]] 
* [[Ciura-Ștefănescu, Florica]] 
* [[Clopoţel, Ion]] 
* [[Cocora, Ion (pseudonimul lui Ion Blagoe)]] 
*[[Codoban, Aurel]] 
* [[Coman Bosica Suzana]] 
* [[Constantinescu-Bagdat, Eliza]] 
* [[Copilu Cheatră, Vasile]] 
* [[Cornea, Doina]] 
* [[Coroianu, Iuliu]] 
* [[Cosgarea, Marcel]] 
* [[Cosgarea, Maria Rodica]] 
* [[Cotruș, Ovidiu]] 
*[[Crăciun, Ioachim]]
* [[Creția, Petru]] 
* [[Crihălmeanu, Florentin]] 
* [[Cristofor, Ion]] 
*[[Crișan, Ion Horațiu]] 
* [[Csűrös Emília]] 
*[[Cubleșan, Constantin]] 
*[[Cuceu, Ioan]] 
*[[Cuceu, Maria]] 
* [[Cupcea, Maria]] 
* [[Curticăpeanu, Doina]] 
*[[Curtui, Aurel]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Piso, Ioan

2026-01-12T07:52:40Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
. (N. 24 aug. 1944, Petroșani, jud. Hunedoara). Istoric, arheolog, epigrafist, profesor universitar.

Studii liceale la Petroșani, terminate în 1962, urmate de cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, între 1962-1967. Imediat după absolvire, începe o carieră didactică în aceeași facultate, fiind numit asistent universitar (1967-1979). În anii 1968-1970, beneficiază de o bursă Herder la Universitatea din Viena, ca urmare a sprijinului fostului său profesor Constantin Daicoviciu, laureat al Premiului Herder în 1968. Din 1979 până în 1990, a fost lector universitar. După revoluție, a fost promovat conferențiar universitar (1990-1992) și apoi, profesor titular la Catedra de istorie veche a Facultății de Istorie și Filosofie, al cărui șef a fost între 1992-1996.

Activitatea didactică este completată de cea de arheolog pe șantierele deschise în siturile cetăților dacice din Munții Orăștiei. A întreprins săpături arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (1973 – 2018), unde a fost și responsabil de șantier între 1990 și 2018, dar și la castrul de la Cășei (jud. Cluj), astfel încât s-a profilat ca un foarte bun cercetător al istoriei vechi a românilor și excelent specialist în epigrafie latină. Ca atare, în anii regimului comunist a primit numeroase invitații la conferințe în străinătate, dar a fost împiedicat să participe. După căderea regimului totalitar, însă, istoricul clujean a participat la zeci de manifestări academice în țări europene, pe teme de epigrafie latină și arheologie. Totodată, a beneficiat de mai multe burse de specializare sau cercetare (Koln – 1993, 2003, 2004, 2005 și 2007; Bordeaux – 1992, Paris – 1996 - 1997) și stagii de predare ca visiting professor (Viena – 1990-1991, Graz, Austria – 2000, Universitatea din Léon, Spania – 2006, 2008, 2009).

Reputația de foarte bun epigrafist și de istoric, în general, i-au adus alte confirmări profesionale, dintre care amintim aici: director general al Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei între 1998 și 2008, fondator și director al Centrului de studii romane al UBB (2008), președinte al Fundației Culturale „Roșia Montană” (2009), participant la proiectul european „Eagle”, alături de universitățile din Roma, Oxford și Heidelberg, director de granturi de cercetare, conducător de doctorate, președinte al Comisiei zonale a Monumentelor și Siturilor istorice pentru zona de sud-vest (jud. Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș și Arad), etc.

Are contribuții valoroase la cercetarea istoriei vechi a românilor și, în special, a perioadei romane în Dacia, fiind unul dintre arheologii și epigrafiștii români de referință de astăzi, cu mai multe volume consistente ce tratează probleme ale inscripțiilor latine în Dacia romană și cu peste 200 de studii și articole de specialitate, în reviste din țară și străinătate. Valoarea academică i-a adus cooptarea în mai multe organisme naționale și internaționale, precum și premii și distincții onorifice în țară și străinătate. Face parte din redacțiile și colegiile științifice ale mai multor reviste din țară și din străinătate (Sylloge Epigraphica Barcinonensis, Barcelona; De arte, León; Acta Classica Universitatis Debreceniensis, Debrecen).

==Opera (selectiv)==

''Inscriptiones Daciae Romanae III 2 (Sarmizegetusa)'', S. (cu I. I. Russu și V. Wollmann)

''Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger''

''Inscriptions d'Apulum (Inscriptions de la Dacie Romaine)'' III/5, = Mémoires de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, I-II

''Das Heiligtum des Jupiter Optimus Maximus auf dem Pfaffenberg'' / Carnuntum, 1. Die Inschriften, Akademie Verlag

''An der Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien (1972-2003)'' = Habes 41

''Le forum vetus de Sarmizegetusa''

''Der Marmor im römischen Dakien'' (mit H. Müller, B. Schwaighofer, M. Benea)

''Fasti provinciae Daciae II. Die ritterlichen Amtsträger'', (Habelt Verlag)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Suppl. I. ''Inscriptiones laterum musei Zilahensis'' (cu D. Deac)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Suppl. II. ''Inscriptiones laterum musei Napocensis'' (cu F. Marcu)

''Lexikon epigraphicum Daciae'' (LED) (cu R. Ardevan, C. Fenechiu, E. Beu-Dachin, St. Lalu)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Appendix III. Inscriptiones laterum museorum Banatus

''Temesiensis'' (cu A. Ardeț, C. Timoc)

==Afilieri. Distincții==
1993 - membru corespondent al Institutului Arheologic German

1993 - membru de onoare al Societatii Belgiene de Studii Celtice

1997 - membru corespondent străin al Société Nationale des Antiquaires de France

1998 – membru corespondent al Institutului Arheologic Austriac

2000 - decoratia "Serviciu credincios" în rang de ofiter, conferită de președintele României

2003 - Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române pentru volumele "Inscriptions d'Apulum (Inscriptions de la Dacie Romaine III 5, = Mémoires de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, Paris 2001)”

2007 – membru al Academiei Regale din Barcelona

2010 – medalia Oszkár Hahn a Universitatii din Budapesta

2016 – decoratia “Serviciu credincios” în rang de comandor, înmânată de președintele României.

==Bibliografie==
#''Ioan Piso, Curriculum Vitae'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/CV/Istorie_antica/Ioan_Piso.pdf/ consultat la 10 dec. 2025.
#''Profesorul Ioan Piso la 70 de ani'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://biblioteca-digitala.ro/reviste/sargetia/41-sargetia-seria-noua-2014-V_011.pdf/ consultat la 10 dec. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Piso, Ioan

2026-01-12T07:52:13Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== . (N. 24 aug. 1944, Petroșani, jud. Hunedoara). Istoric, arheolog, epigrafist. Studii liceale la Petroșani, terminate în 1962, urmate de cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, între 1962-1967. Imediat după absolvire, începe o carieră didactică în aceeași facultate, fiind numit asistent universitar (1967-1979). În anii 1968-1970, beneficiază de o bursă Herder la Universitatea din Vien...

__TOC__
==Date biografice==
. (N. 24 aug. 1944, Petroșani, jud. Hunedoara). Istoric, arheolog, epigrafist.

Studii liceale la Petroșani, terminate în 1962, urmate de cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, între 1962-1967. Imediat după absolvire, începe o carieră didactică în aceeași facultate, fiind numit asistent universitar (1967-1979). În anii 1968-1970, beneficiază de o bursă Herder la Universitatea din Viena, ca urmare a sprijinului fostului său profesor Constantin Daicoviciu, laureat al Premiului Herder în 1968. Din 1979 până în 1990, a fost lector universitar. După revoluție, a fost promovat conferențiar universitar (1990-1992) și apoi, profesor titular la Catedra de istorie veche a Facultății de Istorie și Filosofie, al cărui șef a fost între 1992-1996.

Activitatea didactică este completată de cea de arheolog pe șantierele deschise în siturile cetăților dacice din Munții Orăștiei. A întreprins săpături arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (1973 – 2018), unde a fost și responsabil de șantier între 1990 și 2018, dar și la castrul de la Cășei (jud. Cluj), astfel încât s-a profilat ca un foarte bun cercetător al istoriei vechi a românilor și excelent specialist în epigrafie latină. Ca atare, în anii regimului comunist a primit numeroase invitații la conferințe în străinătate, dar a fost împiedicat să participe. După căderea regimului totalitar, însă, istoricul clujean a participat la zeci de manifestări academice în țări europene, pe teme de epigrafie latină și arheologie. Totodată, a beneficiat de mai multe burse de specializare sau cercetare (Koln – 1993, 2003, 2004, 2005 și 2007; Bordeaux – 1992, Paris – 1996 - 1997) și stagii de predare ca visiting professor (Viena – 1990-1991, Graz, Austria – 2000, Universitatea din Léon, Spania – 2006, 2008, 2009).

Reputația de foarte bun epigrafist și de istoric, în general, i-au adus alte confirmări profesionale, dintre care amintim aici: director general al Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei între 1998 și 2008, fondator și director al Centrului de studii romane al UBB (2008), președinte al Fundației Culturale „Roșia Montană” (2009), participant la proiectul european „Eagle”, alături de universitățile din Roma, Oxford și Heidelberg, director de granturi de cercetare, conducător de doctorate, președinte al Comisiei zonale a Monumentelor și Siturilor istorice pentru zona de sud-vest (jud. Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș și Arad), etc.

Are contribuții valoroase la cercetarea istoriei vechi a românilor și, în special, a perioadei romane în Dacia, fiind unul dintre arheologii și epigrafiștii români de referință de astăzi, cu mai multe volume consistente ce tratează probleme ale inscripțiilor latine în Dacia romană și cu peste 200 de studii și articole de specialitate, în reviste din țară și străinătate. Valoarea academică i-a adus cooptarea în mai multe organisme naționale și internaționale, precum și premii și distincții onorifice în țară și străinătate. Face parte din redacțiile și colegiile științifice ale mai multor reviste din țară și din străinătate (Sylloge Epigraphica Barcinonensis, Barcelona; De arte, León; Acta Classica Universitatis Debreceniensis, Debrecen).

==Opera (selectiv)==

''Inscriptiones Daciae Romanae III 2 (Sarmizegetusa)'', S. (cu I. I. Russu și V. Wollmann)

''Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger''

''Inscriptions d'Apulum (Inscriptions de la Dacie Romaine)'' III/5, = Mémoires de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, I-II

''Das Heiligtum des Jupiter Optimus Maximus auf dem Pfaffenberg'' / Carnuntum, 1. Die Inschriften, Akademie Verlag

''An der Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien (1972-2003)'' = Habes 41

''Le forum vetus de Sarmizegetusa''

''Der Marmor im römischen Dakien'' (mit H. Müller, B. Schwaighofer, M. Benea)

''Fasti provinciae Daciae II. Die ritterlichen Amtsträger'', (Habelt Verlag)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Suppl. I. ''Inscriptiones laterum musei Zilahensis'' (cu D. Deac)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Suppl. II. ''Inscriptiones laterum musei Napocensis'' (cu F. Marcu)

''Lexikon epigraphicum Daciae'' (LED) (cu R. Ardevan, C. Fenechiu, E. Beu-Dachin, St. Lalu)

''Inscriptiones Daciae Romanae'', Appendix III. Inscriptiones laterum museorum Banatus

''Temesiensis'' (cu A. Ardeț, C. Timoc)

==Afilieri. Distincții==
1993 - membru corespondent al Institutului Arheologic German

1993 - membru de onoare al Societatii Belgiene de Studii Celtice

1997 - membru corespondent străin al Société Nationale des Antiquaires de France

1998 – membru corespondent al Institutului Arheologic Austriac

2000 - decoratia "Serviciu credincios" în rang de ofiter, conferită de președintele României

2003 - Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române pentru volumele "Inscriptions d'Apulum (Inscriptions de la Dacie Romaine III 5, = Mémoires de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, Paris 2001)”

2007 – membru al Academiei Regale din Barcelona

2010 – medalia Oszkár Hahn a Universitatii din Budapesta

2016 – decoratia “Serviciu credincios” în rang de comandor, înmânată de președintele României.

==Bibliografie==
#''Ioan Piso, Curriculum Vitae'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/CV/Istorie_antica/Ioan_Piso.pdf/ consultat la 10 dec. 2025.
#''Profesorul Ioan Piso la 70 de ani'', pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://biblioteca-digitala.ro/reviste/sargetia/41-sargetia-seria-noua-2014-V_011.pdf/ consultat la 10 dec. 2025.

 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

P-S

2026-01-12T07:46:33Z

IoanT:

* [[Pákei Lajos]] 
*[[Palocsay, Rudolf]]
* [[Pall, Francisc]] 
*[[Pamfil, Doru]]
* [[Panaitescu, Emil]] 
* [[Paneth Farkas]] 
* [[Papahagi, Marian]] 
* [[Papilian, Victor]] 
* [[Papp, Dănilă]] 
* [[Pascu, Ștefan]] 
*[[Pașca, Ștefan]]
* [[Páter Béla]] 
*[[Pavel, Constantin]] 
*[[Pavel, Dora]] 
* [[Păcurariu, Ion]] 
* [[Păcurariu-Rusu, Lavinia]] 
* [[Pervain, Iosif]] 
* [[Petranu, Coriolan]] 
* [[Petraș, Irina]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Ioana Em.]] 
* [[Petrescu, Liviu ; Petrescu, Ioana Em.|Petrescu, Liviu]] 
*[[Petrovici, Emil]] 
* [[Petróczy Alice]] 
* [[Piersic, Florin]] 
*[[Pipoș, Aurelia]] 
*[[Piso, Ioan]] 
* [[Piuariu-Molnar, Ioan]] 
* [[Poór Lili]] 
* [[Pop Alexandru]] 
*[[Pop, Dumitru]] 
*[[Pop, Emil]] 
* [[Pop, Ioan Aurel]] 
* [[Pop, Ion]]
* [[Pop, Iulian]] 
*[[Pop, Liviu ]]
* [[Pop, Liviu (jurist)]] 
* [[Pop, Rodica]] 
*[[Pop, Sever]] 
* [[Pop, Teofil]] 
* [[Pop-Popovici, Lya]] 
*[[Popa, Doina]] 
* [[Popescu, Adrian]] 
*[[Popescu-Voitești, Ion]]
* [[Popovici, Dimitrie]] 
*[[Popovici, Iosif]] 
*[[Popoviciu, Elena]]
*[[Popoviciu, Tiberiu]] 
* [[Popovici-Boșcu, Gheorghe]] 
* [[Popovici - Mohora, Alma]] 
* [[Popp de Lemeni, Ana]] 
*[[Popper, Erwin]]
* [[Pora, Eugen]] 
* [[Porumb, Marius]] 
* [[Poruțiu, Petre]] 
*[[Poruțiu, Valentin]] 
* [[Pósta Béla]] 
*[[Preda, Victor]]
* [[Predescu-Rion, Ion]] 
* [[Prie, Octavian]] 
* [[Prodan, David]] 
*[[Protase, Dumitru]]
*[[Prunduș, Silviu Augustin]]
* [[Purjesz Béla]] 
* [[Purjesz Zsigmond]] 
* [[Pușcariu Sextil]] 
*[[Pușcaș, Vasile]]
* [[Racoviță, Emil]] 
*[[Rad, Ilie]] 
*[[Radosav, Doru]]
* [[Rădulescu, Alexandru]] 
*[[Răduțiu, Aurel]]
* [[Rău, Aurel]] 
*[[Rebreanu, Vasile]] 
* [[Ripan, Raluca ]] 
* [[Rossingnon, Yvonne]] 
* [[Roșca, D. D. ]] 
* [[Roșu, Silviu]] 
*[[Roth, Stephan Ludwig]]
* [[Rozsa Vasiliu, Ana ]] 
* [[Rusu, Liviu]] 
*[[Salvanu, Virgil sr.]] 
* [[Salvanu, Virgiliu-Pavel jr.]] 
* [[Sandu Florica]] 
*[[Sbârcea, George]] 
*[[Sbârciu, Ioan]]
*[[Schuchbauer, Anton]] 
* [[Senkálszky Endre]] 
* [[Silași, Grigore]] 
* [[Simonetti (Grecul) Stella]] 
*[[Sîrbu, Ion Desideriu]] 
*[[Spacu, Gheorghe]] 
*[[Stan, Ioan Teodor]] 
* [[Stanca, Dominic]] 
* [[Stanca, Sebastian]] 
* [[Stăncioiu, Nicolae]] 
* [[Stănescu, Lucia]] 
* [[Sturza, Marius]] 
* [[Szabó Dénes]] 
* [[Szabó Vera]] 
* [[Szegő Júlia]] 
* [[Szentmihályi Mária]] 
* [[Szilágyi Ete]] 
* [[Szilvássy Karola (baroneasă)]] 
*[[Szolnay Sándor]] 
* [[Ştefănescu-Goangă, Florian]] 
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Rad, Ilie

2026-01-12T07:38:37Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 18 feb. 1955, Nandra, jud. Mureș). Critic și istoric literar, editor, profesor universitar.

Studii gimnaziale în satul natal, urmate de liceu teoretic la Luduș, jud. Mureș (1974). Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-rusă (1975-1979). Ca student, frecventează ca membru activ cercul din jurul revistei „Echinox”, publicând articole de critică și istorie literară. Tot ca student, organizează în facultate ciclul de conferințe Mărturia unei generații, la care au participat profesori și scriitori renumiți precum Liviu Rusu, Iorgu Iordan, Ion Zamfirescu, Edgar Papu, Al. Rosetti, Ștefan Augustin Doinaș, Al. Paleologu, Constantin Ciopraga, Bartolomeu Anania, Nicolae Balotă și alții.

După absolvire, este repartizat ca profesor la o școală din Timișoara (1979-1981), fiind ulterior transferat la Cluj, tot în învățământul preuniversitar. După scurte stagii pe la diverse școli din Cluj-Napoca și un stagiu mai lung (1990-1995) la actualul Liceu Teoretic „Eugen Pora”, Ilie Rad este chemat să predea la nou-înființata Facultate de Jurnalism a UBB în calitate de lector (1995-1999). Ulterior, devine conferențiar (1999-2003) și profesor titular (din 2003) la Catedra de Jurnalistică a Facultății de Științe Politice și Administrative din cadrul UBB Cluj-Napoca. În paralel, câțiva ani (1994-1997) a fost cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, lucrând la Dicționarul general al literaturii române. În 1998, își susține teza de doctorat cu o monografie despre Aron Pumnul.

Ca profesor de jurnalism, a inițiat proiectul Convorbirile de la Cluj, în care a intervievat personalități marcante din lumea academică (Ioan Aurel Pop, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ionel Haiduc, Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, etc.) și cea jurnalistică (Andreea Marin, Andreea Esca, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Melinescu, Melania Medeleanu, etc). A fost cofondator, alături de Marian Petcu, al Asociației Române de Istoria Presei (ARIP), pe care a și prezidat-o pentru două mandate. A înființat cinci publicații: Ritmuri pionerești, Excelsior, Reporter, Învățământul jurnalistic clujean, Anuarul Colegiului Studențesc de Performanță Academică.

A participat la zeci de manifestări științifice în țară și străinătate, având o listă lungă de studii și articole, ediții critice publicate, volume de autor, volume de corespondență ale unor mari personalități culturale românești, organizator a numeroase congrese de istoria presei. Un pasionat de călătorie, a vizitat o mare parte a țărilor lumii, din Japonia, Rusia, Australia, până la cele din emisfera vestică, inclusiv SUA, unde a și predat un curs de jurnalism contemporan est-european la State University of New York College, Cortland (SUA). În urma acestor călătorii, a publicat mai multe jurnale, ultimul – În Peru, pe urmele incașilor - fiind publicat în 2024.

==Opera (selectiv)==
''Stilistică și mass-media: aspecte ale experienței jurnalistice'', 1999
''Memorialistica de război în literatura română'', 1999
''Schimbări în Europa, schimbări în mass-media'', 2004
''Învățământul jurnalistic clujean (1993-2006)'', 2006
''Cum se scrie un text științific: disciplinele umaniste'', 2008
''De amicitia: scrisori trimise de Ștefan J. Fay lui Ilie Rad (1988-2000)'', 2009
''Limba de lemn în presă'', 2009
''Obiectivitatea în jurnalism'', 2011
''Cenzura în România'' (coord.), 2012
''Convorbiri cu Ion Brad'', 2013
''Dialoguri epistolare săptămânale'', (conv. cu Ion Brad), 2014
''Industria media și învățământul jurnalistic'' (coord.), 2014
''Fotojurnalism și imagine'' (coord.), 2015
'''Aron Pumnul (1816-1866)'', 2002; 2016
''Însemnările unui om de rând. Pagini de jurnal și memorii (1965-1969; 1971;1974)'', 2016 (ed.)
''Independența mas-mediei și libertatea de exprimare'', 2017

==Afilieri==
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR)

Membru corespondent al Academiei Româno-Americane

Membru al Societății de Științe Filologice din România

Membru fondator și președinte al Asociației Române de Istoria Presei

Membru al Asociației Române de Jurnalism și Comunicare

Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

==Premii. Distincții==

Premiul Primăriei Cluj-Napoca acordat revistei „Excelsior”, la Salonul Național de Carte și Publicație Culturală, 1994

Premiul Universității „Babeș-Bolyai” pentru lucrarea Stilistică și mass-media, 1999

Medalia Comemorativă „I.L.Caragiale”, acordată de Primăria Cluj-Napoca și Asociația Scriitorilor din Cluj, 2002

Premiul II al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru lucrarea Schimbări în Europa, schimbări în mass-media, 2004

Diploma Prefecturii Județului Alba pentru contribuții la exegeza lui Lucian Blaga, 2003

Diploma de merit pentru „contribuții la dezvoltarea universității „Babeș-Bolyai”, 2004

Premiul „Profesor Bologna”, acordat de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, 2011

Premiul „Go Free Awards”, acordat de Fundația Go Free, 2012

==Bibliografie==
#''Ilie Rad – 70: un om, o viață, un destin'', volum aniversar inițiat și realizat de Carmen Țâgșorean și Ada Blendea, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2025, p. 21-27.
#Irina Petraș, ''Literatură română contemporană'', București, Editura Ideea Europeană, 2008, p. 781-782.
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 516-517.
#''Ilie Rad'' – CV, pe blog: https://ilierad.ro/cv/ consultat la 17 dec. 2025.
 
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Rad, Ilie

2026-01-12T07:36:04Z

IoanT:

__TOC__
==Date biografice==
(N. 18 feb. 1955, Nandra, jud. Mureș). Critic și istoric literar, editor, profesor universitar.

Studii gimnaziale în satul natal, urmate de liceu teoretic la Luduș, jud. Mureș (1974). Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-rusă (1975-1979). Ca student, frecventează ca membru activ cercul din jurul revistei „Echinox”, publicând articole de critică și istorie literară. Tot ca student, organizează în facultate ciclul de conferințe Mărturia unei generații, la care au participat profesori și scriitori renumiți precum Liviu Rusu, Iorgu Iordan, Ion Zamfirescu, Edgar Papu, Al. Rosetti, Ștefan Augustin Doinaș, Al. Paleologu, Constantin Ciopraga, Bartolomeu Anania, Nicolae Balotă și alții.

După absolvire, este repartizat ca profesor la o școală din Timișoara (1979-1981), fiind ulterior transferat la Cluj, tot în învățământul preuniversitar. După scurte stagii pe la diverse școli din Cluj-Napoca și un stagiu mai lung (1990-1995) la actualul Liceu Teoretic „Eugen Pora”, Ilie Rad este chemat să predea la nou-înființata Facultate de Jurnalism a UBB în calitate de lector (1995-1999). Ulterior, devine conferențiar (1999-2003) și profesor titular (din 2003) la Catedra de Jurnalistică a Facultății de Științe Politice și Administrative din cadrul UBB Cluj-Napoca. În paralel, câțiva ani (1994-1997) a fost cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, lucrând la Dicționarul general al literaturii române. În 1998, își susține teza de doctorat cu o monografie despre Aron Pumnul.

Ca profesor de jurnalism, a inițiat proiectul Convorbirile de la Cluj, în care a intervievat personalități marcante din lumea academică (Ioan Aurel Pop, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ionel Haiduc, Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, etc.) și cea jurnalistică (Andreea Marin, Andreea Esca, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Melinescu, Melania Medeleanu, etc). A fost cofondator, alături de Marian Petcu, al Asociației Române de Istoria Presei (ARIP), pe care a și prezidat-o pentru două mandate. A înființat cinci publicații: Ritmuri pionerești, Excelsior, Reporter, Învățământul jurnalistic clujean, Anuarul Colegiului Studențesc de Performanță Academică.

A participat la zeci de manifestări științifice în țară și străinătate, având o listă lungă de studii și articole, ediții critice publicate, volume de autor, volume de corespondență ale unor mari personalități culturale românești, organizator a numeroase congrese de istoria presei. Un pasionat de călătorie, a vizitat o mare parte a țărilor lumii, din Japonia, Rusia, Australia, până la cele din emisfera vestică, inclusiv SUA, unde a și predat un curs de jurnalism contemporan est-european la State University of New York College, Cortland (SUA). În urma acestor călătorii, a publicat mai multe jurnale, ultimul – În Peru, pe urmele incașilor - fiind publicat în 2024.

==Opera (selectiv)==
''Stilistică și mass-media: aspecte ale experienței jurnalistice'', 1999
''Memorialistica de război în literatura română'', 1999
''Schimbări în Europa, schimbări în mass-media'', 2004
''Învățământul jurnalistic clujean (1993-2006)'', 2006
''Cum se scrie un text științific: disciplinele umaniste'', 2008
''De amicitia: scrisori trimise de Ștefan J. Fay lui Ilie Rad (1988-2000)'', 2009
''Limba de lemn în presă'', 2009
''Obiectivitatea în jurnalism'', 2011
''Cenzura în România'' (coord.), 2012
''Convorbiri cu Ion Brad'', 2013
''Dialoguri epistolare săptămânale'', (conv. cu Ion Brad), 2014
''Industria media și învățământul jurnalistic'' (coord.), 2014
''Fotojurnalism și imagine'' (coord.), 2015
'''Aron Pumnul (1816-1866)'', 2002; 2016
''Însemnările unui om de rând. Pagini de jurnal și memorii (1965-1969; 1971;1974)'', 2016 (ed.)
''Independența mas-mediei și libertatea de exprimare'', 2017

==Afilieri==
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR)
Membru corespondent al Academiei Româno-Americane
Membru al Societății de Științe Filologice din România
Membru fondator și președinte al Asociației Române de Istoria Presei
Membru al Asociației Române de Jurnalism și Comunicare
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Rad, Ilie

2026-01-12T07:35:30Z

IoanT:

Rad, Ilie

2026-01-12T07:35:18Z

IoanT: Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== (N. 18 feb. 1955, Nandra, jud. Mureș). Critic și istoric literar, editor, profesor universitar. Studii gimnaziale în satul natal, urmate de liceu teoretic la Luduș, jud. Mureș (1974). Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-rusă (1975-1979). Ca student, frecventează ca membru activ cercul din jurul revistei „Echinox”, publicând articole de critică și istorie lite...