1 ian. - Începutul activității stației seismice de la Cluj
Începuturile studiului științific al cutremurelor și apariția de instrumente pentru monitorizarea acestora
Mult timp, omenirea a considerat cutremurele mesaje divine. În Europa, în timpul Renașterii, a început să fie luată în considerare originea naturală a fenomenului și au apărut mai multe teorii. Marele cutremur de la Lisabona, din 1755, cu o magnitudine estimată între 8,6 și 9 grade pe scara Richter, a determinat primul studiu științific pe acest subiect.
La începutul secolului al XIX-lea, deși ideile nu lipseau, știința avea încă puține date despre interiorul planetei și mișcările telurice. Mai multe instrumente au fost dezvoltate pentru a monitoriza cutremurele din ultimul sfert de secol al XIX-lea. Primul seismograf a fost construit de Filippo Cecchi în 1877, el fiind cel care a introdus și termenul de seismograf.
Preocupări în direcția măsurării și studierii cutremurelor au apărut și în România, unde meteorologul Ștefan Hepites a inițiat și dezvoltat un sistem de observații seismice. Prin demonstrarea eficienței acestuia, autoritățile au înțeles utilitatea instalării mai multor instrumente pentru înregistrarea cutremurelor. Astfel, în anul 1902, a început activitatea seismografelor Bosh-Omori la București.
Înființarea stației seismice la Cluj
Și în teritoriile românești, la acea vreme parte a Imperiului Austro-Ungar, au luat ființă servicii seismologice: la Timișoara, la sfârșitul anilor 1890, la Cluj, în 1911.
La Cluj, inițiativa i-a aparținut lui Jenő Cholnoky, director al Institutului de Geografie de la Universitatea Francisc Iosif. Stația a fost dotată inițial cu două seismografe Mainka. Aparatura a fost asamblată deja în primăvara anului 1910, dar o serie de probleme tehnice au impietat asupra funcționării sale și, practic, doar din 1 ianuarie 1911 a început să înregistreze fără întrerupere.
Stația a fost instalată în clădirea care a găzduit teatrul orășenesc între anii 1821-1906, care s-a aflat pe locul Colegiului Academic de azi. Cum instituția teatrală s-a mutat în noua clădire din Piața Avram Iancu de azi, vechiul sediu era gol la 1911, așa că Cholnoky și-a putut instala instrumentele aici. Observatorul a fost locat în subsol, unde nu era afectat de trepidațiile provocate de mijloacele de transport de pe stradă. Stația era supravegheată de Kálmán Kenessey. Deja în prima lună de funcționare, seismograful a început să indice o serie de mișcări telurice.
Preocupări pentru restaurarea instrumentarului ca urmare a distrugerilor suferite în timpul războiului
După izbucnirea războiului, clădirea a fost ocupată de soldați, care au dezmembrat și au distrus instrumentele. Ce a rămas din echipament a fost apoi expus la umiditate și rugină, deteriorându-se și mai mult.
Din 1921, profesorii Gh. Demetrescu și Gh. Bratu de la Observatorul Astronomic din Cluj au început demersuri pentru repararea acestor instrumente, fiind preocupați să le găsească și un spațiu adecvat de funcționare. Astfel, în 1929, Universitatea de Științe din Cluj l-a contactat pe profesorul Carl Mainka pentru restaurarea aparaturii. Răspunsul acestuia a fost rapid și pozitiv, fără solicitarea de alte taxe, decât transportul și materialele necesare. Dar, Ministerul Instrucțiunilor nu a putut susține atunci aceste costuri.
Restaurarea seismografelor a fost posibilă abia în 1934. Însă, acestea au fost mutate la Observatorul Astronomic din București, condus la acea vreme de profesorul Gh. Demetrescu. În ianuarie 1935, au fost repuse în funcțiune. Abia în octombrie 1939, prin eforturile profesorului I. Curea, seismografele au fost relocate la Cluj și instalate în subsolul noii construcții a Colegiului Academic Regele Carol II. Dar, activitatea stației a încetat în 1940.
Bibliografie
- Adina Vanciu Rău, Mihaela Popa, Constantin Ionescu, Daniel Paulescu, Building up a Seismic Network in the Early Days of Seismology in Romania, în Insights of Geoscience for hazards and education, Florina Chitea (ed.), Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2022, p. 66-71.
- Varga Péter, A Földrengési Observatóriumtól a Kövesligethy Radó Szeizmológiai Obszervatóriumig, în „Magyar Tudomány”, nr. 10, 2016, p. 1192-1193; 1205.
- A kolozsvári szeizmográf. Az egyetemi földrengést-jelző állomásról, în „Ujság”, Anul XIII (1911), nr. 45, 22 febr., p. 3-4.
