Vizualizare sursă pentru „21 iul. - Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra”

__TOC__
==Clujeanul Somodi István a obținut medalia de argint, la săritura în înălțime, la Jocurile Olimpice de la Londra (21.07.1908)==

Somodi István a fost cel mai renumit sportiv al Clujului de la începutul secolului XX. A studiat la Colegiul Reformat, începând aici participarea la competiții sportive. În 1903, studentul Somodi a devenit membru al KEAK (Clubul Atletic Universitar Clujean), obținând rezultate remarcabile la săritura în înălțime și săritura în lungime. În 1904 s-a legitimat la BEAC (Clubul Atletic Universitar din Budapesta) unde se desfășurau antrenamente de nivel înalt. Rezultate frumoase a obținut în 1906, la Atena, la Jocurile Olimpice Intercalate, după care a avut loc întoarcerea sa la Cluj. Aici a participat la concursuri ca atlet al KEAK. În această perioadă Somodi s-a concentrat pe săritura în înălțime perfecționându-și un stil care a precedat actuala tehnică flop.

În anul 1908, înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra, sportivul clujean a doborât recordul național, când a sărit 184 cm. Astfel a fost inclus în lotul pentru Jocurile Olimpice. Deși nu era considerat printre favoriți, la Londra a trecut fără probleme de calificări ajungând în finală și clasându-se pe locul II. El s-a luptat cu americanul Porter pe tot parcursul competiției, fiind susținut de public. După ce a trecut ștacheta ridicată la 188 cm, a făcut o săritură frumoasă și la 191 cm, dar a doborât bara
atingând-o ușor cu mâna, ratând astfel medalia de aur. 

Succesul lui Somodi a fost sărbătorit de întreg Clujul. Viceprimarul l-a luat cu mașina de la gară și l-a dus în centru, unde clujenii l-au sărbătorit cu o masă festivă. Omagiat de presa vremii, consiliul local al orașului a decis în cinstea succesului său londonez, construirea unui stadion de nivel european, care a fost dat în folosință în anul 1911.

Totuși Somodi a renunțat treptat la cariera sportivă, susținând un doctorat în drept și fiind acceptat imediat în Baroul Cluj. După primul război mondial s-a decis să se ocupe de reorganizarea sportului clujean și a fost considerat primul antrenor de atletism al României. A fost ales președinte al Clubului Atletic Universitar, iar în 1934 a primit de la Regele Carol al II-lea distincția oferită celei mai bune asociații sportive din România. 

După al doilea război mondial a fost exclus din viața publică, i s-a retras pensia, dreptul de a mai pregăti sportivi, de a lucra ca avocat și chiar de a se apropia de stadionul construit în cinstea triumfului său. A trăit în condiții grele care l-au obligat chiar să-și vândă medalia olimpică pentru a supraviețui și s-a stins din viață la Cluj, în 1963, într-un total anonimat.

==Bibliografie==
#''A kolozsvári sportélet életrajzi gyűjteménye (1818-1918)'' / Killyéni András . – Kolozsvár: Ábel Kiadó, 2006, p. 102
#''Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniștii l-au considerat „dușman al poporului” și i-au tăiat pensia'' / Adrian Epure, http://adevarul.ro/news/sport/serial-fabuloasa-istorie-jocurilor-olimpice-roman-medaliat-muritmizerie-comunistii-l-au-considerat-dusman-poporului-i-au-taiat-pensia1_56b6617c5ab6550cb886840a/index.html, accesat la 18 iulie 2017
#''Somodi István, săritorul în înălțime. Primul antrenor de atletism din România „stea pe cerul sportului maghiar” ''/ Orbán Katalin, http://corbiialbi.ro/index.php/spoort/23-somodi-istvansaritorul-in-inaltime-primul-antrenor-de-atletism-din-romania-8222-stea-pe-cerul-sportuluimaghiar-8221/
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]