Vizualizare sursă pentru „Sigismund Toduţă : destăinuiri, documente, mărturii/Ninuca Oşanu Pop, Mihai Chircoiaş, Ana-Maria Bularca. – Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008, 199 p.”

[[Imagine:Sigismund Toduta.jpg|thumb|100px|left|]]
'''Sigismund Toduţă : destăinuiri, documente, mărturii'''/Ninuca Oşanu Pop, Mihai Chircoiaş, Ana-Maria Bularca. – Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008, 199 p. ISBN 978-973-133-281-9

Iniţiativa publicării acestui volum aniversar, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea compozitorului '''Sigismund Toduţă''', a aparţinut Fundaţiei Sigismund Toduţă care a urmărit alături de omagierea marelui compozitor, punerea în circulaţie a unei mici părţi a documentelor existente în arhiva fundaţiei. Volumul, special ca şi concepţie, construieşte biografia într-o structură aparte, aşa cum subliniază Ninuca Oşanu Pop, care semneză ''Cuvântul înainte''. 

Mărturisirile lui Toduţă, însoţite de vocile criticilor de artă, al discipolilor şi interpreţilor, deliminatate în text prin litere cu caractere diferite, alături de imagini, formează un mozaic al cărui ansamblu redă o biografie de excepţie. Organizarea secvenţelor biografice îi aparţine Ninucăi Oşanu Pop, care oferă prin ceea ce ea numeşte vocea naratorului, liantul dintre cele trei elementele pe care se fundamenteză volumul.

O fişă biografică, tradusă în limba engleză şi preluată din Larousse, dicţionar de mari muzicieni, deschide reconstituirea propriu-zisă.

Prima parte a volumului se intitulează ''I. Praeludium''. Capitolul întâi al acestuia, ''1. Nulla dies sine linea'', puncteză aspecte legate de familie, studiile primare, liceale, înscrierea la [[Academia de Muzică „Gheorghe Dima”|Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cluj]] (1926) şi la Seminarul pedagogic al [[Universitatea „Babeş Bolyai”|Universităţii din Cluj]],  studiile pianistice şi concertul de absolvire, Toduţă ca solist vocal-bas ai unor servicii divine între 1929-1930 de la [[Biserica Sfântul Mihail|Biserica Sf. Mihail din Cluj]], studiile de compoziţie, ucenicia în domeniul pedagogiei muzicale, primele lucrări, terminarea studiilor în ţară, etc. 

Perioada studiilor la Roma este surprinsă în capitolul ''2. Summa cum laude probatus'', în următoarele secvenţe: studiile la Roma, maeştrii, descoperiri de partituri în Arhivele bibliotecilor din Roma, licenţiat în cânt gregorian, lucrări compuse pentru obţinerea diplomei, licenţiat în compoziţie sacră, prima liturghie pentru cor mixt, susţinerea doctoratului, relatări despre viaţa muzicală a Romei. 

Al treilea capitol (''3. Ora et labora'') parcurge momente din perioada blăjeană, când Sigismund Toduţă a fost profesor al Liceului Sf. Vasile cel Mare: reluarea activităţii didactice, prelegeri de adevărat muzician..., un profesor de muzică extraordinar: dr. Sigismund Toduţă, comemorarea compozitorului Iacob Mureşianu, în ajunul despărţirii de Blaj, compozitorul şi dirijorul Francisc Hubic..., plecarea de la Liceul din Blaj.

Partea a doua, ''II. Passacaglia'', debutează cu capitolul ''1. Ex cathedra'', construit în jurul următoarelor subiecte: Toduţă asistent în învăţământul superior..., prima lucrare tipărită,  noi succese (Toduţă laureat al premiului R. Cremer), mobilizarea pe front în iarna anului 1943-1944, anii grei... [ai refugiului la Timişoara], viaţa muzicală timişoreană, revenirea la Cluj..., viaţa muzicală clujeană, încheierea activităţii interpretative. 

În capitolul al doilea (''2. Omnia fluunt, omnia mutandur''), îl reîntâlnim pe Sigismund Toduţă ca profesor şi compozitor (profesorul, clasa sa de compoziţie, Hora, Concert pentru orchestra de coarde (nr.1), primele trei simfonii), într-o perioadă în care regimul politic încerca să fixeze standarde inclusiv în ceea ce priveşte viaţa muzicală (cerinţele vremii). Tot în acest capitol sunt punctate momente importante din perspectiva recunoaşterii naţionale, şi internaţionale a prestigiului lui Sigismund Toduţă (răspândirea naţională şi internaţională a operei sale componistice, maestru emerit al artei, desemnarea sa ca membru în jurii internaţionale). 

Capitolul al treilea, ''3. Magister dixit'', îl prezintă pe Sigismund Toduţă în calitate de rector al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj (rector al conservatorului Gheorghe Dima [1962-1965], trăsături caracteristice, diverse ipostaze, Serenissimul, aprecieri) şi în continuare dezvoltarea operei sale sale componistice şi difuzarea acesteia (compoziţii corale şi interpreţii lor, primele discuri, balada-oratoriu Mioriţa, apariţia pe disc a acesteia), creşterea vizibilităţii sale pe plan internaţional (la alte concursuri internaţionale).

Primul capitol (''1. Nunquam otiosus'') al celei de-a treia părţi a volumului biografic (''III. Recitativo''), face referiri la tratatul de componistică Formele muzicale ale Barocului în opera lui J.S.Bach, cuprinde fragmente din scrisori adresate autorului de către personalităţi ale culturii muzicale contemporane pe tema acestei lucrări, dar şi aprecieri din străinătate. Tot în acest capitol cititorului i se oferă informaţii privind înfiinţarea Doctoratului de Stilistică muzicală la Cluj şi tezele de doctorat realizate sub conducerea ştiinţifică a prof. S. Toduţă. 

Capitolul al doilea, ''2. Super flumina'', îl prezintă pe Sigismund Toduţă în postura de director al [[Filarmonica de Stat „Transilvania”|Filarmonicii de Stat Transilvania]] (1970-1974), dar face referire şi la alte piese compuse în acest interval de timp, descoperite postum de discipoli. În acest capitol se vorbeşte şi depre mutaţiile stilistice din creaţia compozitorului, prieteniile muzicale, creaţii precum Preludiu – Coral - Toccata, Simfonia a V-a.

Partea a patra, ''Gran final'', este împărţită şi ea în trei capitole. În primul capitol, ''Ars longa, vita brevis'', sunt prezentate alte creaţii ale lui Sigismund Toduţă: oratoriul Pe urmele lui Horea, lucrările pentru violină, liedurile. 

Capitolul al doilea, ''Ad majorem Dei gloriam'', invocă Opera – oratoriu Meşterul Manole (prima audiţie absolută a acesteia în 1985 şi premiera absolută din 1998, cu contribuţia soliştilor şi orchestrei Operei române din Cluj, precum şi fragmente din amintirile primilor interpreţi ai acesteia), Concertul pentru flaut şi orchestră de coarde, Concertul (nr. 2) pentru pian şi orchestră, cele cinci lieduri pentru soprană şi pian, Sonata pentru violoncel solo. 

Capitolul al treilea, ''Non omnis moriar'', prezintă Fundaţia Sigismund Toduţă, constituită la puţin timp după decesul acestuia, la 3 iulie 1991, care şi-a fixat ca obiective cercetarea şi promovarea creaţiei prolificului muzician, inventarierea, arhivarea şi păstrarea în condiţii optime a moştenirii sale artistice şi ştiinţifice.

Volumul biografic mai cuprinde o ''Bibliografie selectivă'' şi un tabel în care este adunată şi prezentată pe diferite categorii şi în ordine cronologică întreaga creaţie muzicală a lui Sigismund Toduţă (''Sigismund Toduţă – Creaţia muzicală'').
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Bibliografii]]