Vizualizare sursă pentru „George Dima muzician şi om de cultură/Constantin Zamfir. – Bucureşti : Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, 1974, 247 p.”

[[Imagine:George_dima.jpg|thumb|100px|left|]]
'''George Dima muzician şi om de cultură'''/Constantin Zamfir. – Bucureşti : Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, 1974, 247 p.

Volumul se deschide cu câteva cuvinte '''Către cititori''', adresate de autor. Este subliniat obiectivul lucrării, acela de a contura personalitatea lui George Dima ca muzician şi om de cultură, înmănunchind o serie de date din presa vremii, dar şi din documente de arhivă. '''Introducerea''', subliniază lipsa unei lucrări biografice suficient documentate, de pe poziţiile căreia opera artistică a lui George Dima să poată fi discutată cu temei. Acesta ar motiva demersul autorului, care încearcă o reconstituire a vieţii şi activităţii lui George Dima, pe bazele documentare deţinute, alături de lucrările lui A.P. Bănuţ şi Ana Voileanu Nicoară, autori care au trăit în preajma compozitorului. 

'''Schiţa Biografică''' întocmită de autor, este structurată pe patru părţi. Prima, '''Copilăria şi studiile''' care cuprinde mai multe subcapitole: '''Locul, timpul şi împrejurările''' în care s-a născut, consemnând naşterea lui George Dima la 10 octombrie 1847 la Braşov şi impresii despre Braşovul acelor ani; '''Familia; origini, o incursiune genealogică'''; '''Educaţie, instrucţie, studii''', în care sunt prezentate aspecte din copilăria lui George Dima, studiile primare, liceale, şi universitare la Universitatea din Leipzig. A doua parte, '''Tinereţe''', face referiri la '''Cele dintâi activităţi artistice profesionale''', cu câteva informaţii despre activitatea de cântăreţ de operă, reluând traseul studiilor urmate. 

În anul 1873, întors la Braşov avea să ocupe un post de profesor la Gimnaziul român şi dirijor al corului bisericii Sf. Nicolae. Este urmărită în acest context '''Munca didactică''', cea de '''Dirijor de cor bisericesc''', '''Munca artistică laică'''. Sunt reconstituite aspecte legate de '''Începuturile componistice, Desăvârşirea studiilor şi primele sale lieduri, Turnee artistice''', începând din anul 1880, Dima intrând în atenţia publicului atât în calitate de cîntăreţ cât şi de compozitor. Partea a treia, '''Maturitate''', se opreşte asupra acelor momente din viaţa şi activitatea lui George Dima, care au constituit stimulente şi au marcat etape de dezvoltare pentru cultura muzicală a vremii. 

Din această perspectivă sunt reconstituite etapa parcursă la Sibiu, apoi la Braşov. Un subcapitol special este dedicat '''Activităţii pedagogice în Braşov'''. Ultima parte a Schiţei biografice, '''Bătrâneţe''', reface perioada Refugiului şi apoi cea trăită la Cluj, unde va pune bazele Conservatorului de muzică şi artă dramatică, al cărui director a fost numit la 17 septembrie 1919. S–a stins din viaţă la 4 iunie 1925.

În următorul capitol, '''Om de vocaţie şi cultură''', autorul creionează portretul lui George Dima ca '''Activist în contextul social al vremii''', urmărind apoi '''Arta şi patriotismul  său''', pe parcursul mai multor subcapitole: '''Orientarea estetică, Patriotism, Personalitate artistică recunoscută peste hotare, Relaţii sociale, Dima, Musicescu şi Iacob Mureşianu, Moştenire pentru urmaşi'''.

Analiza activităţii componistice a lui George Dima ['''Compozitor'''], este structurată pe trei paliere. Primul, '''Lucrări muzicale''', urmăreşte '''Creaţia corală, Creaţia vocal acompaniată şi Creaţia vocal-simfonică'''. Al doilea, se referă la '''Arta şi tehnica de a compune''' în lumina concepţiei estetice, oprindu-se asupra '''Stilului, Cuceririlor de limbaj şi Valorilor perene'''. Al treilea, se referă la '''Editarea lucrărilor lui Dima'''. 

Tabelul de lucrări cuprinde '''Armonizări şi prelucrări''' (cântece populare, cântece vechi româneşti, cântece bisericeşti, armonizări din temniţă după manualul lui D. Cunţan pentru cor mixt) şi lucrări '''Originale''' (creaţia corală laică, creaţia corală bisericească, creaţia vocală acompaniată).

Din '''Încheiere''' reiese, încă odată, complexitatea laturilor din perspectiva cărora poate fi privită personalitatea, viaţa şi activitatea lui George Dima.

'''Anexele''' cuprind un dialog între George Dima şi T. Codru, publicat în revista „Luceafărul” nr.6 din 1913, sub titlul „Muzica românească : De vorbă cu d-l G. Dima”. 

Volumul prezintă aparat critic şi, la final, o bibliografie ['''Lucrări cercetate''']. Sunt cuprinse în cadrul acestuia şi câteva fotografii alb-negru.
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Bibliografii]]