Vizualizare sursă pentru „Țăranu, Cornel”

__TOC__
==Date biografice==
(N. 20 iunie 1934 , Cluj – d. 18 iunie 2023 , Cluj-Napoca). Compozitor și dirijor, membru titular al Academiei Române, din 2012.

Studii secundare la Liceul de Muzică (1951), urmate de studii universitare la Conservatorul din Cluj (azi Academia de Muzică „Gheorghe Dima”), sub îndrumarea lui Sigismund Toduță, alături de care studiază compoziție (între 1951-1957). După absolvire, Cornel Țăranu începe o carieră universitară în cadrul Conservatorului clujean. Din 1966, timp de mai mulți ani, are șansa unor burse de specializare în străinătate, mai întâi în Franța, la Paris, unde va învăța cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen (1966-1967), iar apoi în Germania (1968-1969), unde studiază alături de compozitorul maghiar de origine evreiască György Ligeti, Bruno Maderna și  Christoph Caskel. Ulterior face alte călătorii de studii la Praga, Varșovia, Amsterdam, Aix-en-Provence. 

În 1968, înființează la Cluj ansamblul „Ars Nova”, iar în 1974, devine doctor în Muzicologie, cu o teză despre Enescu în conștiința prezentului. În 1990, compozitorul clujean este numit profesor și șef al Catedrei de Compoziție de la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, înființând, în 1995, Festivalul „Cluj Modern”, al cărui director a fost multă vreme. În paralel, susține cursuri în Statele Unite, Elveția, Germania și Israel. 

Cu un limbaj muzical personal, în care abordează și surse ale exprimării muzicale populare arhaice (bocete, doine), Cornel Țăranu se orientează în special spre compoziția simfonică și vocal-simfonică. De asemenea, are ambiția unor reconstituiri și orchestrări după opere enesciene neterminate, precum Caprice roumain, pentru vioară și orchestră și Strigoii (după o poezie de-a lui Eminescu). Opera sa cuprinde o gamă mai largă, în care se regăsesc creații pentru orchestră, operă, muzică vocal-simfonică, dar și muzică de film. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vice-președinte a fost din 1990.

==Opera (selectiv)==
===Muzică de operă===
Secretul lui Don Giovanni, 1969-1970
Oreste-Oedipe, 1999-2001
===Muzică vocal-simfonică===
Cantatele: Cortège (in memoriam Avram Iancu (1963), Stejarul lui Horea (1985), Cantus Transylvaniae (1978)
===Muzică instrumentală===
Sonata pentru flaut, oboi, clarinet și percuție
Sonata pentru contrabas solo
Sonata pentru violă
===Muzică simfonică===
Secvențe (1960)
Incantații (1965)
Simetrii (1965)
Alternanțe (1968)
Simfonietta  Pro Iuventute (1984)
===Muzică de cameră===
Traiectorii (1994)
Remembering Bartok (pentru oboi și corzi)
Laudatio per Clusium (1997, pentru voce și instrumente)
===Muzică de fim===
Mere roșii (1976)
Mai presus de orice (1978)
Un om în Ioden (1979)
Întoarcerea din iad (1983)
Întunecare (1986)
Pădureanca (1987)
Cardinalul (2019)
==Premii. Distinctii==
Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982, 2001)
Premiul Academiei Române (1973)
Premiul discului „Koussevitzky” (1982)
Chevalier des Arts et des Lettres, Franța (2002)
Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2004)
Marele Premiu pentru întreaga activitate (2006)
Câștigătorul primei ediții a Premiilor Naționale pentru Arte, la categoria „Muzică“, pentru opera Oreste - Oedipe, 2008
Doctor Honoris Causa al Universității de Muzică din București
Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Chișinău