Vizualizare sursă pentru „24 mai - Torma Zsófia, prima femeie arheolog din Transilvania, întâia doamnă Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Decernarea titlului”

__TOC__
==Date biografice==
Torma Zsófia s-a născut la 27 septembrie 1832 la Cristeștii Ciceului (Bistrița Năsăud), într-o familie care i-a insuflat pasiunea pentru arheologie. Tatăl, Torma József, a efectuat cercetări la Ilisua, iar fratele mai mare, Torma Károly, a fost profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, întemeietorul muzeului antichităților dacice de la Aquincum. 

==Activitate științifică==
După studiile pe care le-a urmat la Universitatea din Cluj, în toamna anului 1875, Torma Zsófia a început cercetări arheologice la Turdaș. Aici a scos la iveală locuințe neolitice și a găsit multe obiecte ceramice, unelte, piese de cult și podoabe, care au fost distribuite mai multor muzee. Fiind membră a Asociației Muzeului Ardelean, a ținut primele prezentări ale sale în cadrul acesteia, publicând de mai multe ori în anuarele societății. Asociația Muzeului Ardelean a cumpărat de la Torma Zsófia în schimbul unei rente viagere colecția vastă de obiecte din epoca preistorică (1891), care se găsesc astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Descoperirile ei au apărut în importante publicații internaționale. A participat, în 1876, la Congresul de Arheologie de la Budapesta, iar apoi, la Congresul de la Berlin (1888), unde s-a întâlnit cu arheologul Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei, care a fost impresionat de rezultatele cercetării Zsófiei de la Turdaș. A corespondat cu arheologi renumiți din Stuttgart, Paris, Praga, Mainz, Budapesta, Hamburg, Berlin, București, Sibiu, cu care a purtat discuții despre descoperirile sale. Apoi, în 1879, i s-a publicat prima cercetare, Hunyadvármegye Neolith (Kőkorszakbeli) telepei. Cea mai cunoscută lucrare de specialitate a sa este Ethnographische Analogien, apărută în anul 1894, la Jena. În 1880, a devenit membră fondatoare a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara. 

==Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj==
Ca o încununare și un gest de recunoaștere a valorii activității sale științifice, în 24 mai 1899, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității clujene, fiind prima femeie onorată cu această distincție academică oferită de această instituție de învățământ superior.

Zsófia își trăia deja ultimele luni de viață, cu diverse nemulțumiri și pe fondul unui declin financiar personal. Așa că, atunci când la 25 mai 1899 Schneller István, decan al Universității Francisc Iosif, o anunța că instituția i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa și că astfel ea devenea prima femeie beneficiară a acestui titlu universitar clujean, ea a redactat inițial un răspuns care avea ca motto zicala: „Potcoavă pentru cal mort”. Îmbătrânită și tristă, simțea că după numeroase umilințe îndurate, distincția oferită nu mai însemna nimic cu adevărat. Dar, această ciornă nu a fost trimisă și scrisoarea oficială a redactat-o pe alt ton. Astfel, deja în august decanul îi trimitea cu o nouă scrisoare diploma și, în răspunsul la aceasta, Torma Zsófia mărturisea că în pofida  reținerilor sale inițiale, în cele din urmă se bucura cu adevărat pentru titlu. 

Vestea obținerii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității clujene de către Torma Zsófia s-a răspândit cu repeziciune și, deja înainte ca aceasta să intre în posesia diplomei, au început să curgă felicitările venite din țară și străinătate. Gestul Universității din Cluj a făcut posibil ca Torma Zsófia, care s-a dedicat cu trup și suflet arheologiei transilvănene, să trăiască în ultimele sale săptămâni de viață sentimentul că efortul ei nu a fost zadarnic. La 14 noiembrie 1899 a decedat, probabil în urma unui infarct. 

==Bibliografie== 
#Varga Máté, ''Sofia Szászsebesről többször ír, kár, hogy nem férfi!'', la https://444.hu/tldr/2018/11/18/sofia-szaszsebesrol-tobbszor-ir-kar-hogy-nem-ferfi
#Molnár Csilla, ''Torma Zsófia, az első magyar régésznő'', în ''Fejezetek a neveléstudomány és a nőtörténet köréből'', serk. Kéri Katalin, Soproni Egyetem Kiadó, Sopron, 2023, p. 153-162.