Vizualizare sursă pentru „Berde Mária”

__TOC__
==Date biografice== 

n. 5 febr. 1889 Câțcău (jud. Cluj) – d. 20 febr. 1949, Cluj

Scriitoare, publicistă, traducătoare. Profesoară.

A studiat la Aiud, apoi la Cluj. Și-a încheiat studiile universitare cu diploma de profesoară în specialitățile maghiară și germană. A studiat și la München. A obținut titlul de doctor în limba și literatura germană, la Cluj. 

După trei ani de profesorat la Aiud (1917-1920), în anul 1920 s-a stabilit a Târgu Mureș unde a fost preocupată de organizarea vieții literare maghiare. În perioada profesoratului la Târgu Mureș a fost redactor al publicațiilor ''Erdélyi Szemle'', apoi ''Zord Idők'' (1920-1921), colaboratoare la ''Napkelet''. Creațiile și articolele sale au apărut în publicații de limbă maghiară din Transilvania și de la Budapesta. A militat pentru colaborarea cu scriitorii români, iar în conferințele sale a popularizat cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române.

În toamna anului 1934 s-a stabilit la Oradea, unde a funcționat ca profesoară de maghiară și germană la Școala comercială de fete, devenind colaboratoare principală a săptămânalului de literatură, artă și muzică, efemer de altfel, ''Az Írás''. A publicat după 1934 în ''Világosság'', ''Szabad Szó'', ''Népakarat'' și'' Utunk''. A fost fondatoare și redactor principal până la moarte a revistei ''Dolgozó Nő''.

Debutul a avut loc încă în perioada în care era elevă, cu o poezie publicată în ''Pesti Napló'', în anul 1906. A debutat editorial ca poetă înainte de primul război mondial, cu volumul de versuri ''Versek'' (Versuri), din 1912. Poeziile scrise după 1918 și risipite în diferite periodice au fost adunate în cuprinsul cărții ''Seherezáde himnusza'' (Imnul Șeherezadei), editată în 1928. Ca prozatoare, Berde Mária a debutat în timpul războiului cu romanul ''Az örök film'' (Filmul etern), în 1917. S-a impus ca prozatoare după 1920.

I-au apărut numeroase traduceri din literatura engleză, germană și română în antologii și periodice, a tradus mai ales versuri de Mihai Eminescu și din scrierile lui Ion Creangă. O parte din creațiile sale au fost traduse în română, franceză și germană.

A fost membră a ''Erdélyi Irodalmi Társaság'' [Societății Literare Ardelene] (1919) și membră și vicepreședintă a ''Kemény Zsigmond Társaság'' [Societatea Kemény Zsigmond] (1920).

==Volume publicate (selectiv)==
''Rina Kincse'' (Comoara Rinei), (1923); ''Vizen hold'' (Luna pe apă), (1923); ''Romuald és Adriána'' (Romuald și Adriana), (1923, apărut și în lb. română); ''Haláltánc'' (Dansul morții), (1924);'' A szent szégyen'' (Sfânta rușine), (1925);  ''Télutó'' (Sfârșitul iernii), (1928); ''Földindulás'' (Cutremur de pământ), (1930); ''Szentságvivők'' (Purtătorii sfințeniei), (1935); ''Tüzes kemence'' (Vatra încinsă) (1936, publicat și în lb. română); ''Keresztjáró szerelem'' (Dragoste cu rugăciuni), (1941); ''A hajnal embere''i (Oamenii zorilor), (1948);'' Tisztitótűz'' (Purgatoriul), (1944).
Traduceri: Ion Creangă: ''Gyermekkorom emlékei'' (Amintiri din copilărie)  (cu Kiss Jenő, 1950); Ion Creangă: ''Ionica gyermekkora'' (Copilăria lui Ionică ) (1950).

==Bibliografie==
#Berde Mária la http://mek.oszk.hu/03600/03628/html/b.htm#BerdeMária, accesat la 10 aug. 2016.
#Berde Mária la http://mek.oszk.hu/01100/01149/html/berde.htm, accesat la 10 aug. 2016.
#Berde Mária Júlianna la https://hu.wikipedia.org/wiki/Berde_M%C3%A1ria,  accesat la 10 aug. 2016.
#Istoria literaturii maghiare din România/Gavril Scridon. –Cluj-Napoca: Promedia Plus, 1996, p. 111-113. ISBN 973-97377-7-3
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]