Vizualizare sursă pentru „Janovics creatorul Hollywood-ului transilvan = Janovics, az erdély Hollywood megteremtője = Janovics, the Transylvanian Hollywood / Zakariás Erzsébet. – București : Tracus Arte, 2014, 143 p.”

[[Imagine:Janovics.jpg|thumb|100px|left|]]Volumul trilingv (română, maghiară, engleză), este dedicat lui Janovics Jenő, regizor și actor de teatru și film, director al Teatrului Național Maghiar din Cluj, cel care a inițiat  și dezvoltat o adevărată industrie cinematografică în orașul de pe Someș, între anii 1913-1921.

Editorul, Andreea Iacob, prezintă în ''Cuvânt înainte'' povestea nașterii acestui volum. 
	
''Introducerea'' este una omagială, care trecând în revistă cărțile care i-au fost dedicate lui Janovics Jenő, subliniză faptul că, această ediție, una aniversară (în 2013 s-au împlinit 100 de ani de la realizarea primului film artistic din Transilvania, iar în 2014, 100 de ani de la prima proiecție a acestui film realizat de Janovics), își propune doar o prezentare informativă.

În continuarea, cartea își propune să ofere răspunsuri la întrebarea - ''Cine a fost Janovics Jenő?'' Astfel, al doilea capitol intitulat sugestiv ''Începutul''. Actorul și regizorul, derulează biografia lui Janovics Jenő, prezentând perioada de formare a acestuia ca actor până la punctul culminant al carierei sale actoricești, când a primit invitația noului director al Teatrului Național Maghiar din Cluj, al doilea teatru ca importanță din Ungaria și cu cea mai îndelungată activitate neîntreruptă. Este surprinsă activitatea lui Janovics la acest teatru. Talentul său, capacitatea de lucru, ambiția cu care își asuma responsabilități și perspectiva modernă pe care o avea asupra artei s-au evidențiat de la începutul carierei sale în teatru, după cum subliniază autoarea lucrării. Astfel că încă din primii ani de colaborare cu teatrul din Cluj, a fost numit regizor, la vârsta de numai 24 de ani, a prestigioasei trupe clujene.

Capitolul al treilea, este intitulat ''Omul de litere''. Imediat după stabilirea la Cluj, Janovics s-a înscris și la Universitatea „Ferenc József”, la specializările limba și literatura franceză, Limba și literatura maghiară și Filosofie. Astfel, din programul zilnic al lui Janovics făceau parte și cursurile de la facultate, începute în toamna anului 1896, finalizate cu obținerea în anul 1900 a titlului de Doctor în Filologie, la puțin timp după aceasta primind și invitația de a ocupa funcția de director artistic al Teatrului Național din Cluj. O altă activitate a actorului–regizor și student la litere surprinsă în volum, a fost cea publicistică. Interesul pentru științele literaturii și istoria teatrului pe care l-a manifestat pe tot parcursul vieții este ilustrat de publicarea de cărți de istoria și teoria teatrului, dar și a numeroase articole de ziare.

Cel de-al patrulea capitol, ''Constructorul de teatru'', relatează împrejurările în care, în anul 1905, Janovics a fost numit director al teatrului din Cluj, funcție pe care a ocupat-o până la sfârșitul vieții sale. Capitolul prezintă calitatea de coordonator al construcției noului teatru din Piața Ștefan cel Mare, ce demarase din 1904, precum și ceremoniile de inaugurarea noii clădiri. Sunt redate și demersurile lui Janovics, privind construcție unei noi clădiri de teatru în Cluj, o clădire de cărămidă, în locul teatrului de lemn de lângă Parcul Central, care a fost inaugurată la 18 iulie 1910.

Un alt capitol urmărește cariera lui Janovics ca regizor de teatru (''Regizorul de teatru''). În cadrul acestuia, în centru atenției autorului se află ciclurile de spectacolde inițiate începând din 1911 de Janovics. Este vorba despre ciclul de spectacole dedicate dramaturgiei maghiare (în stagiunea 1911-1912), ciclul dramaturgiei antice (stagiunea 1912-1913) și ciclul shakespearian (stagiunea 2013-2014). La aceste cicluri de spectacole s-au adăugat spectacole aniversare ale autorilor clasici, actorilor sau evenimentelor importante. Autoarea volumului remarcă de asemenea faptul că în 1914, după izbucnirea războiului, teatrul clujean condus de Janovics a fost singurul din țară care nu și-a închis porțile, prezentând un ciclu de piese maghiare. Este evidențiată activitatea umanitară a lui Janovics, care a continuat și pe timp de război, în 1915 fiind organizatorul a zece spectacole de binefacere.

Cel de-al șaselea capitol este dedicat lui ''Janovics, Creatorul de film''. Capitolul este dedicat carierei lui Janovics pe tărâmul cinematografiei, începând cu primul moment remarcabil al acesteia reprezentat de realizarea filmului ''Mânzul Șarg'', primul film realizat în Transilvania (a cărui premieră a avut loc la 21 ianuarie 1914), ca urmare a colaborării cu ''Casa de producție Pathé'' din Paris. Este prezentată în detaliu povestea acestui film. Tot în acest capitol se relatează și despre studiourile/casele de producție de filme înființate de Janovics. Primul a fost ''Studioul Janovics în 1914'', distribuirea filmelor fiind realizată pe bază de contract de firma ''Projectograf RT'' din Budapesta, în 1915, prin asocierea celor două instituții, luând ființă ''Casa de filme Proja''. În anul 1916 Janovics a înființat singur ''Casa de film Corvin'', apoi în 1917 ''Casa de producție Transsylvania''. În acest context, sunt amintite colaborări cu regizori, dintre care unii au devenit în timp emblematici pentru istoria cinematografiei (Mihály Kertész/Michael Curtiz  sau Sir Alexander Korda), filme realizate, aspecte de natură organizatorică, dar și aspecte care țin de realizările și de conduita asumată de Joanovics pe tot acest parcus. Astfel, între anii 1913-1920 Janovics a creat 64 de filme și două scheciuri cinematografice realizate în Cluj și împrejurimi, a fost scenaristul a 33 și a figurat ca actor în 5 dintre filmele realizate și producătorul fiecăruia dintre acestea. Finalul capitolului conturează protretul lui Janovics ca om, cu o avere impresionantă acumulată, dar care a pus-o în slujba împlinirii unor idealuri, cum ar fi ridicarea Teatrului de vară din Cluj, pe care a finanțat-o, susținerea trupei de teatru din Cluj, dar și a altor trupe din Transilvania, sprijinirea construcției Teatrului din Timișoara și a constituirii unui fond de pensii pentru actori, oferirea de donații personale celor aflați în dificultate, finanțarea în anii războiului din propria avere a salariilor celor 250 de actori angajați de el etc.

Ultimul capitol este intitulat ''Anii încercărilor și ai declinului'' și se referă la perioada de după 1919, până la decesul din 1945 al lui Janovics. Sunt relatate împrejurările mutării trupei în clădirea actualului Teatru Maghiar, reluarea activității teatrale și lupta pentru supraviețuire, încercările lui Janovics de inițiere a unor colaborări cu teatrul bucureștean sau montarea pieselor unor autori români. Pierderea treptată a averii și ca urmare a puterii financiare de susținere a activității teatrului maghiar, l-a determinat în 1930 să demisioneze din funcția de director, deținând încă doi ani doar funcția de director artistic, după care în vara anului 1933 s-a retras din teatru. 

Autoarea surprinde declinul, eșecul inițiativelor sale, printre care cea de a realiza a casă națională de producție de film cu sediul la București, care să deservească întreaga regiune balcanică, sau cea de a-și relua proiectele cinematografice. După 1940, în ultimii ani de viață, a suportat excluderea și marginalizarea din cauza originii sale evreiești și mai mult, a trăit sub amenințarea siguranței personale care l-a determinat să se plece și să se ascundă la Budapesta, unde a așteptat sfârșitul războiului. Întors la Cluj în primăvara anului 1945, la 73 de ani a fost reinvestit în funcția de director al Teatrului Maghiar din Cluj, care în toamna lui 1945 a fost mutat din nou în clădirea de azi a Teatrului Maghiar. Avea să moară înainte de deschiderea stagiunii în această locație, în timpul pregătirii discursului de deschidere.

Volumul este bogat ilustrat, cu precizarea la final a locației fotografiilor originale, cuprinde lista filmelor realizate de Janovics în perioada 1913-1920 în Cluj și împejurimi și tot la final, o bibliografie.

<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Bibliografii]]