Vizualizare sursă pentru „15 iul. - Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean”

__TOC__
==Deschiderea bibliotecii Societății Muzeului Ardelean==
Între colecțiile [[Societatea_Muzeul_Ardelean|Muzeului Ardelean]], biblioteca a fost prioritară, chiar și pentru faptul că biblioteca- Kemény a fost un catalizator al înființării Societății. Moartea contelui Kemény József, survenită în 1855, a grăbit înființarea muzeului, pentru ca valoroasa bibliotecă oferită mai devreme de către acesta, să nu ajungă pe mâini străine. La inițiativa contelui Mikó Imre, în 1857 s-a constituit comitetul de organizare al Societății Muzeului Ardelean (EME) și arhivistului Mike Sándor i-a fost încredințată sarcina aducerii la Cluj a colecției Kemény și a organizării acesteia. Astfel, până la ședința de constituire a EME, din 23 noiembrie 1859, noua societate științifică avea bibliotecă și bibliotecar. Contele [[Bethlen Sándor]] a oferit un spațiu pentru bibliotecă în palatul său din [[Strada_Mihail_Kogălniceanu|strada Kogălniceanu]] de azi. În ședința societății din 25 noiembrie, a fost ales bibliotecar Szabó Károly, care a preluat colecția în mai, anul următor. Ca urmare a activității organizatorice, la 15 iulie 1860 s-a deschis sala de lectură a bibliotecii și a început activitatea de catalogare.

La constituire, fondul bibliotecii cuprindea 15.439 cărți și 1.083 manuscrise și diplome, o treime dintre acestea provenind din colecția Kemény, restul din alte donații, care au continuat și după inaugurare. Primul pas în ordonarea donațiilor l-a constituit separarea dubletelor cu ajutorul cărora s-a susținut schimbul de carte cu diverse instituții din Ungaria. Relațiile externe ale EME au contribuit la dezvoltarea bibliotecii, în acest sens putând fi amintită colaborarea cu Institutul Smithsonian din Washington, cu Academia Regală bavareză, cu Germanisches Museum din Nürenberg, cu Asociația Botanică din Berlin sau Academia Imperială de la Viena. La sfârșitul anului 1860, fondul de carte al bibliotecii număra 28.134 volume. Pentru sala de lectură s-au abonat 17 periodice străine și 26 maghiare. Acest avânt s-a datorat în mare măsură lui Szabó Károly, muncii sale neobosite, corespondenței purtate, menită să mobilizeze societatea transilvană în scopul dezvoltării colecțiilor bibliotecii.

Încă în primul deceniu, sau altfel spus perioada eroică a organizării colecției, s-au profilat în conformitate cu statutul EME cele trei obiective ale bibliotecii: colecționarea pe cât posibil exhaustivă a mărturiilor literare și istorice scrise ale Transilvaniei; achiziționarea de cărți noi de specialitate necesare cultivării științelor; cumpărarea de materiale de specialitate (periodice, tratate etc.) în conformitate cu sarcinile specifice ale colecției.

În ce privește organizarea colecției, cărțile erau așezate după autor, în 1870 realizându-se un catalog alfabetic de autori. Se făceau progrese și în catalogarea manuscriselor și al diplomelor. Pe lângă [[Szabó Károly]] lucra și un ajutor. Sala de lectură era deschisă șase ore pe zi, în primul deceniu de funcționare crescând semnificativ circulația documentelor.

Fondul de carte se află azi la [[Biblioteca Centrală Universitară]], manuscrisele la Biblioteca Academiei filiala Cluj, iar diplomele la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Cluj.

==Bibliografie==
#Sipos Gábor, ''Az Erdélyi Múzeum – Egyesület könyvtára 1859-1950'', la http://ki2.oszk.hu/kf/2010/10/az-erdelyi-muzeum-egyesulet-konyvtara-1859%E2%80%931950/

<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]