Vizualizare sursă pentru „31 dec. - Primirea generalului Berthelot la Cluj”

__TOC__
==Primirea generalului Berthelot  la Cluj==

Generalul Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România în timpul Primului Război Mondial, a devenit o figură legendară în țara noastră. Așa cum avea să sublinieze Ioan Bianu, preşedintele Academiei Române, în 1932, „virtuțile lui s-au revărsat cu frățească iubire asupra patriei şi neamului nostru”. Prezența Misiunii Berthelot timp de 18 luni în România, începând cu 2/15 octombrie 1916, a însemnat un important sprijin moral, politic şi material pentru războiul de eliberare şi întregire. La sfârşitul anului 1918, acum în calitate de comandant al forțelor aliate ale Antantei din România şi Rusia meridională, experimentatul ostaș s-a deplasat într-o vizită oficială de cunoaștere a situației de facto în teritoriile românești de dincoace de Carpați, unde în urma armistițiului de la Belgrad (13 noiembrie 1918), care stabilise o linie provizorie demarcațională pe cursul Mureșului, se menținea o atmosferă extrem de confuză şi tensionată.

La o săptămână după intrarea armatei române în oraș, Clujul l-a primit pe generalul francez Henri Mathias Berthelot. La 25 decembrie 1918, generalul a părăsit Bucureștiul pornind cu trenul într-un tur în care s-a oprit mai multe localități din vestul și nord vestul țării, ajungând în orașul de pe Someș, la 31 decembrie 1918, pe la ora 14.20. 

De pe la ora 10.00 se vedeau grupuri de săteni trecând cântând pe străzile Clujului, cu stindarde naţionale. Cetele în haine de sărbătoare, aveau aproape toate în frunte pe preoţii lor. Au venit și moții călări, purtând cu ei buciume. Mulțimea număra 40.000-50.000 de oameni. Din piața centrală până la gară, țăranii s-au înșirat de-a lungul drumului cu drapele și inscripțiile satelor lor. 

Primirea oficioasă s-a făcut la gară. Pe peron, la dreapta s-au înşiruit ofițerii, muzica militară şi trupele române. La stânga, o parte a intelectualilor, o alta pregătită să-l întâmpine pe general în sala de așteptare a gării. La două şi douăzeci a sosit trenul cu înalţii oaspeţi, generalul Berthelot, însoţit de generalul Neculcea şi câţiva francezi. Când a intrat trenul în gară, orchestra militară a intonat Marseilleza, iar compania de sub comanda supremă a generalului Gherescu a făcut onorurile militare. Și-a făcut apariția generalul Berthelot, un uriaş cuceritor, blond, rumen, viguros, fără armă, proptindu-se pe un baston puternic. 

După salutul militar — pe peronul gării — generalul a intrat în sala de aşteptare, unde a fost întâmpinat de delegațiile româneşti. Într-un grup erau reprezentanții Consiliului Național Român, intelectuali, alături de protopopii Tuliu Roşescu, Elie Dăianu, Ioan Pop, Ioan Bucur, Ştefan Rusu. Un alt grup a fost al doamnelor române, o delegație de 50-60 de persoane, apoi gupul moților, bărbați și femei în costume tradiționale sub conducerea învățătorului Vasile Costea. Mai era un mic grup de 8-9 maghiari, în frunte cu Apáthy. 

Generalul a intrat în sală în aclamațiile celor prezenți, primul luând cuvântul Amos Frâncu, care a rostit un discurs de salut în limba franceză. A urmat Sidonia Docan, care la rândul ei a rostit o elegantă cuvântare în limba franceză. La finalul acesteia, domnișoara Ana Pop a înmânat generalului un buchet de flori, primit cu un zâmbet de satisfacție. În numele moților a vorbit Vasile Coste, care i-a predat lui Berthelot o sabie prețioasă, ce fusese proprietatea lui Ilie Măcelariu, ce o avea de la un turc și o folosise la 1848, pe care i-a făcut-o cadou spre sfârșitul vieții lui Amos Frâncu, care la rândul său a dăruit-o moților. Apoi, Letiția Ciuta i-a oferit generalului, tot din partea moților, un tulnic despre care se susținea că ar fi fost al Pelaghiei Roșu. 

Generalul Berthelot a răspuns cu un discurs prietenos de mulțumire pentru primirea călduroasă, salutând victoria forței dreptului, subliniind că în război, România a înţeles unde îi era locul şi a făcut sacrificii mari în slujba dreptăţii. Apoi, îndreptându-și privirea spre doamnele prezente le-a adresat mulțumiri, subliniind rolul lor în acest război în păstrarea sentimentului național al fiilor lor, oferindu-și copiii bravi patriei și națiunii. Nu în ultimul rând, a mulțumit moților adunați la Cluj în ciuda iernii, a frigului și a distanței mari, îndemnându-i să se întoarcă la casele lor cu vestea bună că sunt într-o patrie liberă, ducând salutul generalului cu urările sale de bine pentru toți. Și-a încheiat discursul rostind: „Trăiască România mare!” (Vive la grande Roumanie!). A urmat un potop de aplauze și aclamații, Berthelot mai adăugând: „Ar trebui să am 1.000 de mâini să vă strâng deodată mâna tuturor. Strâng deci mâna câtorva pentru toţi". Şi a strîns mâna oratorilor. A fost abordat apoi și de delegația maghiară, cu care a avut, se pare, un scurt și destul de glacial schimb de cuvinte.

La ieșirea principală, distinsul oaspete era așteptat de un automobil împodobit cu tricolor. Imediat ce a apărut Berthelor, a început muzica și puternice urale. Cu zâmbet binevoitor, generalul a primit ovaţiile de pretutindeni. Automobilul în care se afla a parcurs încet distanța până în piaţa centrală și retur. Pe acest scurt traseu a fost a fost însoţit de multe trăsuri şi de banderiile moţilor. În descrierea făcută de Berthelot în jurnalul său vizitei din 31decembrie la Cluj, sublinia: ,,Un adevărat delir: Delegații și discursuri, orășeni și țărani. Ofrande de flori, arme,etc.”. 

Meritele și efortul generalului Berthelot pentru împlinirea României Mari au fost recunoscute la Cluj la acea vreme și prin atribuirea numelui său unei străzi (azi Str. Constanța).

==Bibliografie==
# ''Generalul Berthelot la Cluj'', în „Românul”, Anul VIII, nr. 1, 1/14 ian. 1919, p. 3.
# ''Generalul Berthelot în Cluj'', în „Unirea”, Anul XXIX, nr. 5,11 ian. 1919, p. 2-3.
# Dumitru Preda, ''Berthelot și România'', la https://financialintelligence.ro/berthelot-si-romania/
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]]