Vizualizare sursă pentru „Biserica şi mănăstirea Franciscană (Piaţa Muzeului)”

__TOC__
==Istoricul bisericii==
[[Imagine:Biserica franciscana 1.jpg|thumb|right|Piaţa Muzeului, vedere înspre Biserica Franciscană. Fotografie de la sfârşitul secolului 19.]]
Înainte de prima menţiune documentară, în secolul al XIII-lea, Clujul era doar un mic sat ('''Willa Kuluswar'''), a cărui întindere poate fi estimată la cca 7 ha, într-un patrulater delimitat azi de străzile [[Strada Memorandumului|Memorandumului]], [[Isac, Emil|Emil Isac]], George Bariţiu şi Regele Ferdinand, reprezentând [[Piaţa_Muzeului|Cetatea Veche]]. În mijlocul acestui spaţiu a fost ridicată prima biserică din Cluj, pe locul unde se află azi Biserica Franciscanilor sau Biserica ''fraţilor'', cum mai era cunoscută. 

După năvălirea tătarilor, s-a construit aici biserica parohială a Clujului medieval. Când rdicarea bisericii [[Biserica_Sfântul_Mihail|Sfântul Mihail]] a permis folosirea acesteia ca biserică parohială, biserica din Cetatea Veche a fost cedată ordinului dominican. Aceştia au hotărît, în 1442, construirea unei mănăstiri şi refacerea bisericii în stilul gotic. Pentru mărirea bisericii şi ridicarea claustrului, în secolul XV, Iancu de Hunedoara a hotărît, la 1455, o retribuţie în sare gemă de la Sic, iar în 1477, văduva voievodului transilvănean Dengeley Pongrácz János  a ridicat aici o capelă în cinstea ''Sfântului Anton''.  Construcţia bisericii a ajuns să fie terminată abia la începutul secolul al XVI-lea, odată cu desăvîrşirea bolţii gotice, dar refacerile ulterioare au modificat stilul arhitectonic al bisercii.

==Descriere==
[[Imagine:Biserica franciscana altar.jpg|thumb|left|Biserica franciscană (Piaţa Muzeului). Fotografie de la începutul secolului 20.]]
Preluând biserica de la iezuiţi, călugării franciscani o trasformă radical, împodobind-o în stil baroc, cu un turn pe trei niveluri, înalt de 52 m. Deasupra porţii se află statuia ''Sfintei Maria'', patroana bisericii, cele două nişe de pe nivelul al doilea al turnului adăpostesc statuile ''Sfinţilor Anton şi Francisc'', iar pe partea stângă a turnului se află o mică capelă, pe zidul căreia se află un basorelief cu inscripţie latinească, care menţionează anul 1744. 
Amvonul, operă a sculptorului Johannes Nachtigall, este decorat cu statuia lui Christos şi a celor patru evanghelişti, în timp ce altarul este dominat de un tablou al ''Fecioarei Maria'', copiat, se pare, la 1730, după originalul  aflat în biserica ''Santa Maria Maggiore'' din Roma. Uşa sacristiei reprezintă o operă de orfevrărie, care conţine mai multe secvenţe din Noul Testament.
[[Imagine:Biserica franciscana 3.jpg|thumb|right|Biserica şi mănăstirea franciscană. Fotografie din a doua jumătate a secolului 20.]]
Pe latura sudică au fost construite trei capele, care adăpostesc monumente funerare ale unor aristocraţi ardeleni. Cea mai importantă este capela familiei Kornis (Sigismund Kornis a fost guvernator al Transilvaniei între 1713 şi 1731) care adăposteşte un uriaş crucifix, al cărui creator din secolul al XVI-lea, a rămas anonim. Obiectul de cult, realizat din lemn, cu o înălţime de 1,75 m, impresionează prin acurateţea detaliilor anatomice, existînd ipoteza conform căreia redarea  martirajului christic din această biserică ar fi fost înfluenţată de impresiile trăite în Italia de către artist, prin observarea statuii ''Laocoon'', descoperită la Roma, în 1506.

==Mănăstirea==
 
Lipită de biserică, se află clădirea care a servit multă vreme ca mănăstire a franciscanilor. De formă patrulateră, aceasta păstrează înfăţişarea gotică, originală, avînd două etaje, în jurul unei curţi interioare, cu foişor deschis cu arcade gotice. 
[[Imagine:Biserica franciscana bolte.jpg|thumb|right|Mănăstirea franciscană franciscană (Piaţa Muzeului). Fotografie de la începutul secolului 20.]]
Dintre interioarele austere se detaşează sala de mese a călugărilor, refectoriumul, a cărei boltă în cruce pe ogive este susţinută de o singură coloană octogonală. În zidul sălii se află nişa amvonului, frumos decorat cu ornamente gotice, la care se ajungea printr-un mic tunel în trepte, construit în perete. La etaj se află o altă sală gotică, despre care se presupune că ar fi fost biblioteca mănăstirii. 

Ca şi biserica, mănăstirea franciscanilor a cunoscut o evoluţie interesantă, influenţată de evenimentele interne, politice şi confesionale. Astfel, în 1566, Reforma a ajuns şi la Cluj, alungîndu-i pe călugării franciscani din jurul bisericii. În locul lor s-a mutat, pentru 9 luni, regina Isabella, văduva regelui maghiar Ioan Sigismund (János Zsigmond Zápolya) şi cu fiul acesteia, după căderea Ungariei în mâinile turcilor. În 1557, Dieta Transilvaniei a conferit clădirii rolul de instituţie de învăţământ, calitate ce s-a păstrat până în anul 2011. De-a lungul timpului, însă, şcolile au avut diferite orientări confesionale, date de conjuncturile istorice şi de evoluţiile politice: şcoală unitariană -1568, calvină -1609, iezuită -1693. 

Călugării iezuiţi cedează, în 1725, biserica şi claustrul ordinului franciscan, care reconstruiesc biserica în stil baroc. Clădirea mănăstirii a adăpostit arhiva şi biblioteca franciscanilor, fiind, totodată, şi sediul tipografiei ''Sfântul Bonaventura'' si a mai multor redacţii de reviste catolice. Ordinul franciscan a fost desfinţat în 1949, clădirea devenind şcoală de muzică, deservind până de curînd (2011) Liceul de Muzică ''Sigismund Toduţă''. 

Printr-un process cu statul român, ordinul franciscanilor a redevenit proprietar pe clădirea vechii mănăstiri.

==Restaurare==

Cu o existenţă de peste 5 secole, atât biserica, cât şi clădirea claustrului aveau nevoie de lucrări de restaurare la sfârşitul secolului al XX-lea, astfel că, între 1976 şi 1978, apoi între 1980 şi 1986, s-au efectuat lucrări de renovare, în cadrul cărora au fost descoperite şi puse în valoare câteva aspecte gotice ale clădirii şi rămăşiţele romanice ale fundamentului şi pardoselii bisericii.

==Bibliografie==

#''Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural''/György Gaal.- Cluj-Napoca : Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.88-89. ISBN 978-973-8995-17-8.
#''Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale''/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.55-60. ISBN 973-9279-74-0
#''Cluj-Napoca-vestigii, monumente, muzee''/Damian Todiţa.-Cluj-Napoca : Studia, 2009, p.43. ISBN 978-973-8390-43-0.
#''Clujul de altădată''/Chiş, Ancuţa-Lăcrămioara, Ucu, Bodiceanu.-Cluj-Napoca : Editura Dokia, 2014, planşa 131. ISBN 978-606-8492-35-3.
#''Ghid de oraş – Cluj-Napoca''/Iuliu Buta, Mihaela Bodea, Nicolae Edroiu.- Bucureşti : Editura Sport Turism, 1989, p.57-59 ; ISBN 973-41-0043-2.
#''Clujul. Scurtă istorie''/coord. Acad. Camil Mureşanu.-Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009, p.19 ; ISBN 978-973-133-637-4.
#''Cluj-Napoca. Inima Transilvaniei''/ coord. Dorin Alicu.-Cluj-Napoca : Studia, 1997, p. 49-51 ; ISBN 973-97555-0-X.
#''Cluj-Napoca. Imaginile unei capitale europene''/Pop Diana.- Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015, p.78-79. ISBN 978-606-17-0698-3.

<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Biserici]]