Vizualizare sursă pentru „Herineanu, Teofil”

__TOC__
==Date biografice==

Născut în noiembrie 1909, în comuna Arcalia din județul Bistrița-Năsăud și decedat în noiembrie 1992, la Cluj-Napoca, Teofil Herineanu a fost o figură controversată a ierarhiei bisericești ortodoxe din România postbelică, fiind mai întâi preot greco-catolic, atras la ortodoxie, în 1949, cu funcții importante de episcop și arhiepiscop.

În copilărie, a urmat studiile secundare la liceele "Andrei Mureșanu" din Dej și "George Barițiu" din Cluj (1920-1928), iar pe cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj și la Facultatea de Teologie Catolică din Paris (un an), în perioada 1928-1932. A fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu, activând, în perioada interbelică, ca preot necăsătorit în mai multe parohii din județul Cluj.

După desființarea Bisericii Greco-Catolice, în 1949 a fost ales episcop al Romanului și Hușilor,  fiind, în același timp, călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să sublinieze și mai mult justețea desființării Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj, Teofil Herineanu fiind preferat canonicului greco-catolic Emil Iuga, care condiționase convertirea și numirea sa de ridicarea episcopiei Clujului la rang de mitropolie. Așa se face că din decembrie 1957 și până în noiembrie 1992 Teofil Herineanu a avut una dintre cele mai longevive păstoriri bisericești din rândul ierarhiei ortodoxe românești, ocupând până în 1973 rangul de episcop, iar apoi, până la moartea sa, pe cea de arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului.

Ca ierarh înalt, Teofil Herineanu a făcut parte din mai multe delegații sinodale care au vizitat diferite Biserici Ortodoxe surori. Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut relații frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumenice, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa în mai 1974.

A trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei Ortodoxe din Cluj, alături de ctitorul acesteia, episcopul Nicolae Ivan.

==Opera:==
A publicat articole și cuvântări în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful Român", "Îndrumătorul Bisericesc" de la Sibiu și cel de la Cluj-Napoca; pastoralele de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Totodată, sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, cea mai importantă fiind Îndrumătorul bisericesc, misionar și patriotic (1978-1982).

==Bibliografie==
#Enache, George, Episcopul Teofil, cel cu darul rugăciunii, în „Lumina”,  11 nov.2009/ http://ziarullumina.ro/accesat la 05.12.2016;
#Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 254, ISBN 978-973-133-101-0;


<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]