Vizualizare sursă pentru „Instituţii. Practica judiciară.”

==Documente tipărite==
*[[Istoria Baroului Cluj/Mirel Ionescu, Greta-Monica Miron. – Cluj-Napoca : Argonaut : Mega, 2012. - 334 p.]] <br>
*[[Justiție militară și represiune politică în România comunistă : (1948-1956) : studiu de caz : activitatea Tribunalului Militar Cluj/Corneliu Pintilescu. – Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujeană, 2012, 371 p.]]
==Documente on-line==
* Pakó László, '''Prókátorok Kolozsváron a 16. század utolsó évtizedeiben = Procuratori (avocaţi) în Cluj în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea în EME''', 2013, p. 251-267
http://www.academia.edu/5214014/Prokatorok_Kolozsvaron_a_16._szazad_utolso_evtizedeiben_Advocates_in_Cluj_in_the_Late_16th_Century_, accesat la 8 iul. 2014

Studiul prezintă instituţia procuratorilor din Cluj la sfârşitul secolului al XVI-lea, cariera unor reprezentanți ai acesteia (György Igyártó, János Kalmár, Imre Horvát, Lukács Trauzner şi Sámuel Bélteki), precum și locul şi rolul rol în comunitatea oraşului.
*  Pakó László, '''A városi közügyigazgatók (direktorok) Kolozsvár 16. század végi bírósági gyakorlatában = Inquisitorii (directores causarum) în practica judiciară a oraşului Cluj la sfârşitul secolului al XVI-lea''', în Erdélyi Múzeum LXXIV. 2012. 3. 88–102
http://www.academia.edu/2534868/A_varosi_kozugyigazgatok_direktorok_Kolozsvar_16._szazad_vegi_birosagi_gyakorlataban, accesat la 8 iul 2014

Studiul se opreşte asupra instituţiei inquisitorii (directores causarum), menţionaţi pentru prima dată în protocoalele judiciare ale oraşului la 1584, cu activitate reglementată în 1587. Sunt urmărite contextul apariţiei acestei noi instituţii, atribuţii şi activitate, impactul asupra dezvoltării practicii judiciare a oraşului.

*  Kiss András, '''Kőmíves Prisca boszorkánypere 1565-ből = Procesul de vrăjitorie Kőmíves Prisca din anul 1565''', în Korunk, mai 2005
http://www.korunk.org/?q=node/8&ev=2005&honap=5&cikk=7864, accesat la 27 iun. 2014

Lucrarea lui Kiss András, care se referă la procesul vrăjitoarei Kőmíves Prisca, încearcă să continue cercetarea lui Komáromy Andor, care la începutul secolului al XX-lea a adunat şi sistematizat date privind procese ale vrăjitoarelor desfăşurate la Cluj, în secolul al XVI-lea. Pe lângă prezentarea întregului material legat de acesta, autorul încearcă să răspundă la o serie de întrebări născute şi din analiza altor procese de acest gen, derulate la Cluj. Ca şi Komáromy, Kiss consideră că acest tip de procese au început foarte probabil mult mai devreme decât cele documentate. Cu cercetarea unor aspecte sociale, a făcut paşi importanţi legaţi de determinarea motivelor acestor procese. 
* Pakó László, '''Bíróság elé került boszorkányvádaskodás Kolozsvárt, 1592–1593 = Acuzaţii de vrăjitorie ajunse în faţa justiţiei la Cluj 1592-1593''', în Korunk, mai 2005
http://www.korunk.org/?q=node/8&ev=2005&honap=5&cikk=7879, accesat la 27 iun. 2014

Ocupându-se de un proces de vrăjitorie din 1592-1593 necunoscut până acum, studiul lui Pakó László vine în continuarea şi pe linia deschisă de cercetările lui Kiss András, şi încearcă prin cercetarea detaliilor să găsească motivele evenimentului. Analiza procesului indicat ca studiu de caz, arată că acest gen de procese puteau să fie la urma urmei o modalitate de rezolvare a unor conflicte de convieţuire socială, familială, a celor între „vindecătorul” venit din altă parte şi cetăţeanul oraşului, considerente materiale, dorinţa de răzbunare, invidia etc. deseori, fără a urmări neapărat repararea „stricăciunii”.

* Lukács József, '''Răfuieli cu vecinii. Cum îşi apărau interesele clujenii în secolele trecute''', în Apostrof. Revistă a Uniunii Scriitorilor, Anul XXIV, 2012, Nr.9 (268)
http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1885, accesat la 25 apr. 2014

În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, creşterea numărului celor care s-au stabilit în şi în jurul Clujului a crescut nevoia extinderii teritoriale. Astfel, atât indivizii cât şi comunitatea cetăţenilor continuau să achiziţioneze proprietăţi funciare. Studiul prezintă litigii legate de apărarea posesiunilor, relatări despre folosirea de către clujeni chiar a violenţei pentru a răzbuna anumite abuzuri suferite, pentru a-şi apăra proprietăţile sau pentru a acapara unele teritorii râvnite.

* Corneliu Pintilescu, '''Edificarea vinovăţiei politice între abordări teoretice şi practici judiciare: cazul activităţii Tribunalului Militar Cluj (1948-1956)''', în Anuarul Institutului de Istorie “George Bariţiu”. Series Historica, nr. LII, 2013
http://www.historica-cluj.ro/menu/Anuar2013.php, accesat la 18 iul. 2014

Abordând o arie mai puţin cercetată a represiunii politice din România şi anume Justiţia militară, studiul urmăreşte aspectului legal al represiunii politice şi prezintă maniera în care a fost edificată vinovăţia politică pe parcursul pregătirii şi desfăşurării a trei procese judecate de Tribunalul Militar din Cluj. Din sfera vinovăţiilor politice este abordată una din cele mai invocate infracţiuni politice, „uneltire împotriva ordinii sociale”. Demersul porneşte de la analiza conceptului la nivelul discursului politic şi al legislaţiei, concentrându-se apoi asupra felului în care acesta a funcţionat în practica judiciară a Tribunalului Cluj şi a fost configurat în diferite etape ale proceselor, de la ancheta Securităţii, până la sentinţă. 

*  Rüsz –Fogarasi Enikö, '''Câteva aspecte privind statutul văduvelor în Cluj în perioada premodernă, în Oraşul din spaţiul românesc între Orient şi Occident. Tranziţia de la medievalitate la modernitate''', ed. Laurenţiu Rădvan, Editura Universităţii “Al. Ioan Cuza” Iaşi, 2007, p.53-66
http://www.ebookdb.org/reading/54GAGB1D3E4E523623177769/OraAul-Din-SpaAiul-RomAnesc-Antre-Orient-Ai-Occident--TranziAia-De-La-Medievalit, accesat la 23 iul. 2014. Previzualizarea volumului permite lectura studiului evidenţiat

Cum izvoarele documentare reflectă un statut aparte al văduvelor, autoarea s-a oprit asupra situaţiei acestora în Clujul premodern, în condiţiile în care a constatat diferenţe între urban şi rural, dar chiar şi între oraşe. Studiul se conturează astfel ca unul de caz, aducând în atenţie dincolo de consideraţii generale, aspecte particulare care toate construiesc imaginea statutului văduvelor din Clujul perioadei analizate. Pe lîngă cadrul general legal, în cazul Clujului, cele mai multe referiri la statutul văduvelor se regăsesc în Tratatul asupra succesiunii, din 1603. Este prezentată problema recăsătoririi, condiţiile în care aceasta se realiza, ţinând cont de anumite limitări impuse de vârsta văduvei, perioada de doliu, comemorarea soţului defunct, sau existenţa copiilor proveniţi din căsătoria anterioară care ridica problema tutelei şi drepturile lor materiale. 

Un alt aspect analizat este continuarea de către văduve a afacerilor soţilor defuncţi, condiţii şi limite. Concluzia studiului este aceea că, statutul de văduvă oferea femeii posibilitatea unei vieţi mai libere, care însă nu avea doar aspecte pozitive, astfel, siguranţa oferită de o nouă căsnicie era preferată de văduvele clujene ale timpului.
<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Bibliografii]]
[[Categorie:Webliografii]]