Vizualizare sursă pentru „Papp, Dănilă”

__TOC__
== Date biografice ==
n. 20.05.1868 – Aciuța?, Arad – d. 30.03.1950 Sibiu, jud. Sibiu. 

'''Ofiţer, cadru didactic universitar, diplomat'''.

A urmat studiile secundare la Deva, apoi Academia Militară din Wiener Neustadt din Austria. Între anii 1899-1901 a urmat Școala Militară de Geniu din Viena. A absolvit și cursurile de artilerie pentru comandanți de mari unități la Lemberg și Brisen.

Din anul 1900 a lucrat în armata imperială austriacă, până la sfârșitul primului război mondial. Sublocotenent (1890), locotenent (1894), între anii 1894-1899 a ajuns profesor la Școala de cadeți din Sibiu. În anul 1902 a fost avansat la rangul de căpitan, între anii 1903-1906 ofițer stagiar la Regimentul 2 și profesor, a ajuns ofițer de Stat Major la Direcțiunea de Geniu din Komarom unde a activat între anii 1907-1910. Avansat la gradul de maior și activând la Trieste între 1910-1912, a ajuns profesor la Școala Militară din Wiener Neustadt unde și-a desfășurat activitatea între anii 1912-1914. 

În timpul primului război mondial a participat la luptele din Galiția și Bucovina de Nord, a comandat mai multe structuri militare fiind avansat la gradul de locotenent-colonel (1915), colonel (1916), șef de stat major (1914-1915), comandant al „Brigăzii Papp” cu care a executat operațiuni militare în Bucovina și în Italia.

În anul 1918 a fost încadrat în armata română cu gradul de general de brigadă, fiind avansat în anul 1920 la cel de general de divizie. În anul 1930 a fost trecut în rezervă și din 1936 în retragere. 

A luat parte la ofensiva și contraofesnsiva armatei române din 1919 pe Tisa, Ungaria, aflându-se la comanda Diviziei 13 infanterie. După 1920 a comandat mai multe unități militare. În anul 1923 a fost numit comandant al Corpului de Armată I din Craiova, iar în 1924 al Corpului VI de Armată din Cluj, în fruntea căruia s-a aflat până la trecerea în rezervă.

A fost rezident regal al ținutului Mureș-Alba (1938). A activat în Liga antirevizionistă la Cluj. Refugiat la Sibiu în 1940, a fost numit ambasador al României la Vatican (ministru plenipotențiar, 1941-1944). A fost înaintat onorific la gradul de general de corp de armată. 

După 1945 a îndeplinit mai multe funcții obștești și culturale.

Pentru meritele sale a fost decorat cu Ordinul ''Coroana României'' în grad de ''Mare Cruce''. De asemenea, a primit o sabie de onoare din partea orașului Cernăuți și a întregii Bucovine pentru curajul dovedit în luptele contra rușilor în primul război mondial pe teritoriul Bucovinei.

A fost înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.

==Bibliografie==
#''Enciclopedia României. Cugetarea''. - București : Saeculum I.O., Vestala, 1999, p.633, ISBN 973-9399-03-7 și  ISBN 973-9418-02-3
#Fornade, Dan. ''Personalităţi clujene (1800-2007)''. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.472-473, ISBN 978-973-133-101-0 
#Lazăr, Marian. ''Primarii Clujului. 1919-2012'', vol.I. –Cluj-Napoca : tipărit la GPO Graphics S.R.L., 2013, p.78-80. ISBN: 978-973-0-14577-9
#Petraş, Irina. ''Clujeni ai secolului 20''. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.242  ISBN 973-686-102-3
# ''Oficialitatea cercului Halmagiu: schițe biografice'', la http://www.darnick.com/halmagiu/oficialitatea.html, accesat la 16 ian. 2013

<br>
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]