Gane, Titu: Diferență între versiuni

De la Memorie şi cunoaştere locală
VizualWikitext
w>Simona
(Pagină nouă: __TOC__ == Date biografice == n. 2 ian. 1883, Galaţi – d. 18 iul. 1956, București. Titu Gane a fost primul profesor de pediatrie al Facultății de Medicină din cadrul Univers...)
m (2 versiuni importate)
 
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 3: Linia 3:


n. 2 ian. 1883, Galaţi – d. 18 iul. 1956, București.  
n. 2 ian. 1883, Galaţi – d. 18 iul. 1956, București.  
'''Medic, cadru didactic universitar, om politic'''.


Titu Gane a fost primul profesor de pediatrie al Facultății de Medicină din cadrul Universității Daciei Superioare din Cluj fiind considerat ctitorul învățământului medical de pediatrie și puericultură din Transilvania.
Titu Gane a fost primul profesor de pediatrie al Facultății de Medicină din cadrul Universității Daciei Superioare din Cluj fiind considerat ctitorul învățământului medical de pediatrie și puericultură din Transilvania.
A urmat liceul la Galaţi, unde a susținut bacalaureatul în anul 1905. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Din anul 1907 a devenit asistentul profesorului Paul Petrini la catedra de Anatomie. A obţinut doctoratul în Medicină şi Chirurgie în anul 1910, după care, din 1912 a fost asistent la Clinica Infantilă București. A obținut, prin concurs, toate gradele ierarhice medicale, spitalicești și didactice, la o serie de institute și clinici din București. Și-a desăvârșit studiile medicale în străinătate, la Paris (1912) și Viena (1914).
A urmat liceul la Galaţi, unde a susținut bacalaureatul în anul 1905. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Din anul 1907 a devenit asistentul profesorului Paul Petrini la catedra de Anatomie. A obţinut doctoratul în Medicină şi Chirurgie în anul 1910, după care, din 1912 a fost asistent la Clinica Infantilă București. A obținut, prin concurs, toate gradele ierarhice medicale, spitalicești și didactice, la o serie de institute și clinici din București. Și-a desăvârșit studiile medicale în străinătate, la Paris (1912) și Viena (1914).
În anul 1919 a fost chemat la Cluj în calitate de profesor agregat, devenind apoi profesor titular (1919-1934), la Facultatea de Medicină. A fost decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Cluj (1923-1924) și director al Clinicii Infantile din Cluj. A creat Centrele de Ocrotire a Copiilor în Transilvania, prin transformarea vechilor aziluri de copii. Este autorul primului proiect de funcționare a așezămintelor pentru protecția copilului. Prin concepție, poate fi considerat un precursor al medicinei sociale pediatrice. Acest fapt este susținut și de înființarea Serviciului social, cu anchete și supravegherea la domiciliu a bolnavului de către personalul Clinicii, un prim demers de acest gen în România. A înființat, de asemenea, un Serviciu de consultații gratuite în cadrul Clinicii. A fost un adevărat creator de școală de pediatrie românească, cu discipoli răspândiți în întreaga Transilvanie. S-a  preocupat și de pregătirea cadrelor medii, prin organizarea unor cursuri de infirmerie și a unei Secții speciale pentru practica surorilor de ocrotire.
 
În anul 1919 a fost chemat la Cluj în calitate de profesor agregat, devenind apoi profesor titular (1919-1934), la Facultatea de Medicină. A fost decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Cluj (1923-1924) și director al Clinicii Infantile din Cluj.  
 
A creat Centrele de Ocrotire a Copiilor în Transilvania, prin transformarea vechilor aziluri de copii. Este autorul primului proiect de funcționare a așezămintelor pentru protecția copilului. Prin concepție, poate fi considerat un precursor al medicinei sociale pediatrice. Acest fapt este susținut și de înființarea Serviciului social, cu anchete și supravegherea la domiciliu a bolnavului de către personalul Clinicii, un prim demers de acest gen în România. A înființat, de asemenea, un Serviciu de consultații gratuite în cadrul Clinicii. A fost un adevărat creator de școală de pediatrie românească, cu discipoli răspândiți în întreaga Transilvanie. S-a  preocupat și de pregătirea cadrelor medii, prin organizarea unor cursuri de infirmerie și a unei Secții speciale pentru practica surorilor de ocrotire.
 
În anul 1934 s-a transferat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, catedra de Puericultură, unde și-a continuat activitatea creând primul Institut Universitar de Puericultură din București și organizând Centrul pentru Ocrotirea Copilului din principalele orașe ale țării: Arad, Cluj, Galați, Iași, Timișoara, Târgu Mureș.
În anul 1934 s-a transferat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, catedra de Puericultură, unde și-a continuat activitatea creând primul Institut Universitar de Puericultură din București și organizând Centrul pentru Ocrotirea Copilului din principalele orașe ale țării: Arad, Cluj, Galați, Iași, Timișoara, Târgu Mureș.
Membru în colectivul de redacţie al revistei Clujul medical, a înființat şi condus revista de pediatrie şi puericultură Medicina infantilă.
A fost secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1929; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931).
Membru în colectivul de redacţie al revistei ''Clujul medical'', a înființat şi condus revista de pediatrie şi puericultură ''Medicina infantilă''.
Membru al primei Delegații permanente a Partidului Național Liberal (PNL) din Cluj și județul Cojocna (23 oct. 1921), a fost președinte al organizației municipale Cluj a PNL până în anul 1935. În anul 1930 a devenit președinte al organizației județene Târnava Mare a PNL. A fost ales, un an mai târziu, deputat în Parlamentul României. La Congresul PNL din mai 1930, a devenit membru al Comitetutului Central și al Delegației Permanente a PNL.
'
A fost vicepreședinte al Societății Studenților în Medicină la Facultatea din București, membru al Academiei de Medicină din România (1938), vicepreședinte al Societății Științelor Medicale din Cluj (1931-1933).
A fost secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1929; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931).
I s-a decernat Ordinul „Răsplata muncii pentru învățământ”, cls.I.
Membru al primei Delegații permanente a Partidului Național Liberal (PNL) din Cluj și județul Cojocna (23 oct. 1921), a fost președinte al organizației municipale Cluj a PNL până în anul 1935. În anul 1930 a devenit președinte al organizației județene Târnava Mare a PNL. A fost ales, un an mai târziu, deputat în Parlamentul României. La Congresul PNL din mai 1930, a devenit membru al Comitetutului Central și al Delegației Permanente a PNL.
 
A fost vicepreședinte al Societății Studenților în Medicină la Facultatea din București, membru al Academiei de Medicină din România (1938), vicepreședinte al Societății Științelor Medicale din Cluj (1931-1933).
I s-a decernat Ordinul ''Răsplata muncii pentru învățământ'', cls.I.
 
==Opera==
*''Domul pleural'' (1910) 
*''Lupta contra mortalităţii infantile'' (1914)
*''Gh. Stoicescu'' (1916)
*''Protecţiunea copilului în România'' (1919)
*''Pleurezia seroasă'' (s.a.)
*''Protecţiunea copiilor în străinătate''/în colab. (1919)
*''Activitatea Clinicii Infantile 1920-1930'' (1934)
 
==Bibliografie==


Opera:
#Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. ''Liberali clujeni. Destine în Marea Istorie : Medalioane'', vol.2 . – Cluj-Napoca: Editura Mega, 2007, p.147-150. ISBN 978-973-1868-18-9
• Domul pleural (1910)  
#''Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial''. - Cluj-Napoca, : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.124. ISBN 973-686-102-3
• Lupta contra mortalităţii infantile (1914)
#''Enciclopedia României : Cugetarea''. – Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.340. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
• Gh. Stoicescu (1916)
#Fornade, Dan. ''Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat''. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p. 216. ISBN 978-973-133-101-0
• Protecţiunea copilului în România (1919)
#Marin, Florea. ''Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000) : scurt istoric''. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2004, p.88-89. ISBN 973-686-622-X
• Pleurezia seroasă (s.a.)
• Protecţiunea copiilor în străinătate /în colab. (1919)
• Activitatea Clinicii Infantile 1920-1930 (1934)


Bibliografie:
<br>
1. Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în Marea Istorie : Medalioane, vol.2  . – Cluj-Napoca: Editura Mega, 2007, p.147-150. ISBN 978-973-1868-18-9
[[Categorie:Cluj]]
2. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca, : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.124. ISBN 973-686-102-3
[[Categorie:Personalităţi locale]]
3. Enciclopedia României : Cugetarea. – Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.340. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
4. Fornade, Dan. Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p. 216. ISBN 978-973-133-101-0
5. Marin, Florea. Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000) : scurt istoric. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2004, p.88-89. ISBN 973-686-622-X

Versiunea curentă din 12 iulie 2024 11:23

Date biografice

n. 2 ian. 1883, Galaţi – d. 18 iul. 1956, București.

Medic, cadru didactic universitar, om politic.

Titu Gane a fost primul profesor de pediatrie al Facultății de Medicină din cadrul Universității Daciei Superioare din Cluj fiind considerat ctitorul învățământului medical de pediatrie și puericultură din Transilvania.

A urmat liceul la Galaţi, unde a susținut bacalaureatul în anul 1905. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Din anul 1907 a devenit asistentul profesorului Paul Petrini la catedra de Anatomie. A obţinut doctoratul în Medicină şi Chirurgie în anul 1910, după care, din 1912 a fost asistent la Clinica Infantilă București. A obținut, prin concurs, toate gradele ierarhice medicale, spitalicești și didactice, la o serie de institute și clinici din București. Și-a desăvârșit studiile medicale în străinătate, la Paris (1912) și Viena (1914).

În anul 1919 a fost chemat la Cluj în calitate de profesor agregat, devenind apoi profesor titular (1919-1934), la Facultatea de Medicină. A fost decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Cluj (1923-1924) și director al Clinicii Infantile din Cluj.

A creat Centrele de Ocrotire a Copiilor în Transilvania, prin transformarea vechilor aziluri de copii. Este autorul primului proiect de funcționare a așezămintelor pentru protecția copilului. Prin concepție, poate fi considerat un precursor al medicinei sociale pediatrice. Acest fapt este susținut și de înființarea Serviciului social, cu anchete și supravegherea la domiciliu a bolnavului de către personalul Clinicii, un prim demers de acest gen în România. A înființat, de asemenea, un Serviciu de consultații gratuite în cadrul Clinicii. A fost un adevărat creator de școală de pediatrie românească, cu discipoli răspândiți în întreaga Transilvanie. S-a preocupat și de pregătirea cadrelor medii, prin organizarea unor cursuri de infirmerie și a unei Secții speciale pentru practica surorilor de ocrotire.

În anul 1934 s-a transferat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, catedra de Puericultură, unde și-a continuat activitatea creând primul Institut Universitar de Puericultură din București și organizând Centrul pentru Ocrotirea Copilului din principalele orașe ale țării: Arad, Cluj, Galați, Iași, Timișoara, Târgu Mureș.

Membru în colectivul de redacţie al revistei Clujul medical, a înființat şi condus revista de pediatrie şi puericultură Medicina infantilă. ' A fost secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1929; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931).

Membru al primei Delegații permanente a Partidului Național Liberal (PNL) din Cluj și județul Cojocna (23 oct. 1921), a fost președinte al organizației municipale Cluj a PNL până în anul 1935. În anul 1930 a devenit președinte al organizației județene Târnava Mare a PNL. A fost ales, un an mai târziu, deputat în Parlamentul României. La Congresul PNL din mai 1930, a devenit membru al Comitetutului Central și al Delegației Permanente a PNL.

A fost vicepreședinte al Societății Studenților în Medicină la Facultatea din București, membru al Academiei de Medicină din România (1938), vicepreședinte al Societății Științelor Medicale din Cluj (1931-1933).

I s-a decernat Ordinul Răsplata muncii pentru învățământ, cls.I.

Opera

  • Domul pleural (1910)
  • Lupta contra mortalităţii infantile (1914)
  • Gh. Stoicescu (1916)
  • Protecţiunea copilului în România (1919)
  • Pleurezia seroasă (s.a.)
  • Protecţiunea copiilor în străinătate/în colab. (1919)
  • Activitatea Clinicii Infantile 1920-1930 (1934)

Bibliografie

  1. Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în Marea Istorie : Medalioane, vol.2 . – Cluj-Napoca: Editura Mega, 2007, p.147-150. ISBN 978-973-1868-18-9
  2. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca, : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.124. ISBN 973-686-102-3
  3. Enciclopedia României : Cugetarea. – Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.340. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
  4. Fornade, Dan. Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p. 216. ISBN 978-973-133-101-0
  5. Marin, Florea. Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000) : scurt istoric. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2004, p.88-89. ISBN 973-686-622-X


Adus de la „https://www.bjc.ro/w/index.php?title=Gane,_Titu&oldid=28751”