Ştefănescu-Goangă, Florian

Date biografice

n. 5 aprilie 1881 Curtea de Argeş – d. 26 martie 1958, București.

Psiholog, fondatorul primului laborator de psihologie experimentală din România.

Școala primară a urmat-o în orașul natal, apoi a studiat la Liceul Matei Basarab din București. A urmat cursurile Facultății de Drept și Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, ultima absolvită cu diplomă cum laude, în 1904.

Între anii 1906-1908 a funcționat ca profesor de limba română și filosofie la Liceul Vasile Alecsandri din Galați. A urmat apoi, între anii 1908-1914, la Leipzig, cursuri de specializare sub îndrumarea profesorului Wilhelm Wundt, încheiate cu obținerea titlului de doctor cu teza Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben, devenită o lucrare de referință în domeniu.

Revenit la Galați, în anul 1916 a fost mobilizat, ajungând la gradul de căpitan de artilerie. După Unire (1919), și-a început cariera universitară la Cluj, ca profesor la Catedra de Psihologie a Universității. Între anii 1932-1940 a ocupat funcția de rector al Universității Regele Ferdinand I.

În noiembrie 1938, a supraviețuit unui atentat săvârșit de doi studenți legionari care și-au descărcat armele asupra rectorului și a agentului de poliție care îl însoțea.

În anul universitar 1921/1922, Florian Ștefănescu–Goangă a pus bazele Institutului de Psihologie Experimentală. A înființat editura institutului și a editat la Cluj, din 1938, Revista de psihologie teoretică și aplicată. În anul 1931, a pus bazele Societății de Psihologie. A organizat căminul studențesc Avram Iancu și s-a numărat printre membri fondatori ai Extensiunii Universitare. A abordat probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, psihologia deficienţilor, probleme de orientare profesională, precum şi de psihologie socială. A susţinut introducerea psihologiei aplicate în instituţiile statului.

A fost Senator al Universităţii clujene în guvernul Brătianu (1926-1928). De asemenea, a funcţionat ca subsecretar de Stat la ministerul Instrucţiunii Publice în guvernul Gheorghe Tătărescu (1936–1937) şi subsecretar de Stat la ministerul Educaţiei Naţionale (1937). A fost ales deputat de Vlașca la alegerile din noiembrie 1946, pe listele Partidului Național Liberat Tătărescu. În anul 1950, a fost arestat și încarcerat la Sighet până în anul 1955.

A fost membru corespondent al Academiei Române din anul 1937, repus în drepturi în anul 1990.

Opera

• Selecţiunea capacităţilor şi orientarea profesională (1929)
• Instabilitatea emotivă (1936)
• Adaptarea socială (1938)
• Constituţie biopsihică şi criminalitate (1938)
• Educaţia copiilor inferior şi superior dotaţi (1939)
• Măsurarea inteligenţei (1940)

Bibliografie

1. Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în marea istorie : Medalioane, vol.2. – Cluj-Napoca : Editura Mega, 2007, p.400-420. ISBN 978-973-1868-18-9
2. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.311. ISBN 973-686-102-3
3. Enciclopedia României : Cugetarea.- Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.810. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
4. Fornade, Dan. Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat.- Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.586. ISBN 978-973-133-101-0