Aciu, Elena

Date biografice

n. 1875, Bârsana, jud. Maramureș - d. 3 iun. 1955 (1937?), Cluj

Profesoară, activistă pe tărâm cultural, educativ și caritabil

Născută Fabian, a fost cea de-a doua din cele patru fiice ale dascălului Nicolae Fabian.

A absolvit școala primară în satul natal, iar școala secundară la Sighetu Marmației. A urmat apoi cursurile Școlii Normale din Cluj și cele ale Institutului Pedagogic Superior din Budapesta, între anii 1894-1897. S-a specializat în științe pedagogice, limbi străine, istorie și geografie.

După absolvire a intrat în învățământ. Și-a început cariera pedagogică în septembrie 1897, la Școala civilă română din Beiuș, transformată mai târziu în Liceu de fete.

A activat în Reuniunea Femeilor Române din Beiuș, în cadrul căreia a avut numeroase inițiative, între care cea a înființării bibliotecii Reuniunii. În 1919, în timpul campaniei din Ungaria, s-a înrolat ca misionară din partea Reuniunii Femeilor Române din Beiuș, îngrijind soldații români răniți în lupte, în spitalele din Oradea. Pentru activitatea depusă a fost decorată de Regele Ferdinand cu medalia Crucea Regina Maria, clasa a II-a.

În septembrie 1920 s-a transferat la Școala medie de fete din Șimleul Silvaniei. Aici s-a căsătorit cu fruntașul politic național-român Alexandru Aciu. Între anii 1924-1934 a fost președintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, calitate în care a desfășurat o prodigioasă activitate culturală și de asistență socială. Astfel Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale a propus decorarea sa cu Ordinul Meritul Sanitar, gradul I (1934).

În anul 1934 Elena Aciu s-a pensionat și s-a mutat cu familia la Cluj. Aici a activat în cadrul Reuniunii Sfânta Maria a Femeilor Române Greco-Catolice, îndeplinind funcța de președintă a acestei organizații (1935-1936).

A participat la Paris la un Congres internațional despre rolul femeii în educație, obținând un premiu important cu o monografie dedicată Clarei Maniu. A scris piese de teatru în special pentru școlari.

Opera (selectiv)

Din istoria neamului (1920); Maial (1921); Ileana Cosânzeana: Feerie melodramatică în trei acte și un tablou (1922); O șezătoare (1922); Inimi nobile (1924); Romana. Piesă națională într-un act pentru școlari și tinerime (1924); Bunica. Piesă ocazională petru serbarea națională de 10 Maiu în 2 acte (1926); Rosamunda. Alegorie eucharistică în patru acte și un tablou. Legenda lui Gral prelucrată pentru scenă de Elena dr. Aciu, n. Fabian (1927); Visul mamei (1930); Cuibul. Piesă ocazională de Paști pentru copiii de la grădiniță, cu cântece și dansuri populare în trei acte (1935).

Bibliografie

1. Cultură și politici culturale în viața și opera Elenei Aciu (1875-1955)/Marin Pop la http://www.e-antropolog.ro/2010/12/cultura-si-politici-culturale-in-viata-si-opera-elenei-aciu-1875-1955/, accesat la 2 nov. 2016.
2. SĂLAJ - OAMENI ŞI OPERE Dicţionar biobibliografic, p.10-11, la http://www.bjs.ro/Document_Files/Dictionarul%20Biobibliografic/00000032/sukts_DictionarSalaj_OameniSiOpere_BT.pdf, accesat la 2 nov. 2016