Ursu, Ioan: Diferență între versiuni

De la Memorie şi cunoaştere locală
w>IoanT
m (7 versiuni importate)
 
(Nu s-au afișat 24 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 2: Linia 2:
==Date biografice==
==Date biografice==
N. 5 aprilie 1928, Mănăstireni, jud. Cluj – 17 aprilie 2007, București.
N. 5 aprilie 1928, Mănăstireni, jud. Cluj – 17 aprilie 2007, București.
Fizician, profesor universitar, membru al Academiei Române, coordonator al programului nuclear al României. O mare parte a activității sale didactice și științifice este legată de municipiul Cluj


S-a născut într-o familie de țărani din județul Cluj. Urmează studii liceale la Turda și Cluj și superioare în cadrul Facultății de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1950). În 1956, Ioan Ursu obține diploma de doctor în fizică, cu o teză despre Fenomene Magneto-Mecanice la Oxigen, sub îndrumarea acad. Horia Hulubei și a prof. V. Marian. În 1959, câștigă, prin intermediul Agenției Internaționale de Fizică Atomică de la Viena, o bursă la prestigioasa universitate americană Princeton, unde se specializează sub conducerea prof. J. Turkevich. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, germană și rusă.
Fizician, profesor universitar, membru al Academiei Române, coordonator al programului nuclear al României. O mare parte a activității sale didactice și științifice este legată de municipiul Cluj. S-a născut într-o familie de țărani din județul Cluj. Urmează studii liceale la Turda și Cluj și superioare în cadrul Facultății de Matematică și Fizică a [[Clădirea Universităţii|Universității „Victor Babeș”]] din Cluj (1950). În 1956, Ioan Ursu obține diploma de doctor în fizică, cu o teză despre Fenomene Magneto-Mecanice la Oxigen, sub îndrumarea acad. Horia Hulubei și a prof. V. Marian. În 1959, câștigă, prin intermediul Agenției Internaționale de Fizică Atomică de la Viena, o bursă la prestigioasa universitate americană Princeton, unde se specializează sub conducerea prof. J. Turkevich. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, germană și rusă.


==Activitate==
==Activitate==
Linia 12: Linia 11:
Recunoașterea profesională s-a reflectat și în funcțiile pe care le-a ocupat de-a lungul carierei sale. La universitatea clujeană, a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism (1960-1968), funcție ocupată și la universitatea din București, după transfer (1968-1976). În aceeași perioadă, Ioan Ursu este directorul Institutului de Fizică Atomică de pe platforma de la Măgurele, de lângă București. Și pe plan european, Ioan Ursu a îndeplinit câteva funcții importante: guvernator în Consiliul Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena (1971-1973), președinte al Societății Europene de Fizică (1976-1979), președinte al Uniunii Balcanice de Fizică (1986-1990).  
Recunoașterea profesională s-a reflectat și în funcțiile pe care le-a ocupat de-a lungul carierei sale. La universitatea clujeană, a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism (1960-1968), funcție ocupată și la universitatea din București, după transfer (1968-1976). În aceeași perioadă, Ioan Ursu este directorul Institutului de Fizică Atomică de pe platforma de la Măgurele, de lângă București. Și pe plan european, Ioan Ursu a îndeplinit câteva funcții importante: guvernator în Consiliul Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena (1971-1973), președinte al Societății Europene de Fizică (1976-1979), președinte al Uniunii Balcanice de Fizică (1986-1990).  


A ocupat și unele funcții politice, dar tot în serviciul fizicii și al programului nuclear al României. Astfel, între 1969 și 1976 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Atomică, cu rang de ministru, iar în perioada 1976-1980-1989, președinte și prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, tot cu rang de ministru.  
A ocupat și unele funcții politice, dar tot în serviciul fizicii și al programului nuclear al României. Astfel, între 1969 și 1976 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Atomică, cu rang de ministru, iar în perioada 1976-1980-1989, președinte și prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, tot cu rang de ministru.


==Publicații==  
==Publicații==  
Linia 25: Linia 24:


==Afilieri==
==Afilieri==
Societatea Americană de Fizică, 1959
*Societatea Americană de Fizică, 1959
Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE, 1964
*Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE, 1964
Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (URSS), 1965
*Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (URSS), 1965
Societatea Belgiană de Fizică
*Societatea Belgiană de Fizică
Membru al Academiei Române (1974)
*Membru al Academiei Române (1974)
Societatea Franceză de Fizică, 1969
*Societatea Franceză de Fizică, 1969
Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică, 1971
*Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică, 1971
Societatea Nucleară Americană, 1975
*Societatea Nucleară Americană, 1975
Asociația Nucleară Canadiană, 1976
*Asociația Nucleară Canadiană, 1976
Comitetul Științific Consultativ al IAEA, 1979
*Comitetul Științific Consultativ al IAEA, 1979
Academia de Științe din New York, 1982
*Academia de Științe din New York, 1982
Asociația Americană pentru Progresul Științei, 1984
*Asociația Americană pentru Progresul Științei, 1984
Laboratorul Mondial, 1988
*Laboratorul Mondial, 1988
Academia de Științe a URSS, 1990
*Academia de Științe a URSS, 1990
Societatea Europeană de Optică, 1991
*Societatea Europeană de Optică, 1991


==Premii și distincții==
==Premii și distincții==
Titlul de Profesor universitar „Emerit”, 1970
*Titlul de Profesor universitar „Emerit”, 1970
Ordinul „Muncii”, cls. I
*Ordinul „Muncii”, cls. I
Ordinul „Steaua” Republicii Populare Române, cls a IV-a, 1964
*Ordinul „Steaua” Republicii Populare Române, cls a IV-a, 1964
Ordinul „Tudor Vladimirescu, cls a II-a, 1971
*Ordinul „Tudor Vladimirescu, cls a II-a, 1971
Ordinul „Steaua” Republicii Socialiste România, cls. A II-a, 1981
*Ordinul „Steaua” Republicii Socialiste România, cls. A II-a, 1981


==Bibliografie==
==Bibliografie==

Versiunea curentă din 12 iulie 2024 11:23

Date biografice

N. 5 aprilie 1928, Mănăstireni, jud. Cluj – 17 aprilie 2007, București.

Fizician, profesor universitar, membru al Academiei Române, coordonator al programului nuclear al României. O mare parte a activității sale didactice și științifice este legată de municipiul Cluj. S-a născut într-o familie de țărani din județul Cluj. Urmează studii liceale la Turda și Cluj și superioare în cadrul Facultății de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1950). În 1956, Ioan Ursu obține diploma de doctor în fizică, cu o teză despre Fenomene Magneto-Mecanice la Oxigen, sub îndrumarea acad. Horia Hulubei și a prof. V. Marian. În 1959, câștigă, prin intermediul Agenției Internaționale de Fizică Atomică de la Viena, o bursă la prestigioasa universitate americană Princeton, unde se specializează sub conducerea prof. J. Turkevich. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, germană și rusă.

Activitate

În activitatea didactică, Ioan Ursu a parcurs toate treptele carierei profesorale, de la asistent la cea de profesor, în cadrul Universității din Cluj, unde a activat între 1949 și 1968. Din acest an, el este numit profesor la Universitatea din București (1968-1976). În paralel, Ioan Ursu este profesor invitat să predea la mai multe universități din Europa, printre care menționăm aici pe cele Franța, Elveția, Marea Britanie și URSS (1960-1964). Pe plan științific, Ioan Ursu este cunoscut ca fiind coordonatorul programului nuclear al României. Cercetările sale fundamentale s-au concentrat pe studiul materialelor nucleare, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul și combustibilii nucleari specifici. De asemenea, a studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului și rezonanța magnetică.

Recunoașterea profesională s-a reflectat și în funcțiile pe care le-a ocupat de-a lungul carierei sale. La universitatea clujeană, a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism (1960-1968), funcție ocupată și la universitatea din București, după transfer (1968-1976). În aceeași perioadă, Ioan Ursu este directorul Institutului de Fizică Atomică de pe platforma de la Măgurele, de lângă București. Și pe plan european, Ioan Ursu a îndeplinit câteva funcții importante: guvernator în Consiliul Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena (1971-1973), președinte al Societății Europene de Fizică (1976-1979), președinte al Uniunii Balcanice de Fizică (1986-1990).

A ocupat și unele funcții politice, dar tot în serviciul fizicii și al programului nuclear al României. Astfel, între 1969 și 1976 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Atomică, cu rang de ministru, iar în perioada 1976-1980-1989, președinte și prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, tot cu rang de ministru.

Publicații

  • Efecte magneto-mecanice la oxigen. - 1959
  • Fizica și tehnologia materialelor nucleare. - 1968, 1982, 1985
  • La résonance paramagnétique électronique. - 1968
  • Energia atomică. - 1973
  • Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu. - 1979
  • Magnetnîi resonans soedinenia urana. - Moscova, 1982
  • Interacțiunea radiației laser cu metalele. - 1986
  • Laser Heating of Metals. - Londra, 1990

Afilieri

  • Societatea Americană de Fizică, 1959
  • Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE, 1964
  • Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (URSS), 1965
  • Societatea Belgiană de Fizică
  • Membru al Academiei Române (1974)
  • Societatea Franceză de Fizică, 1969
  • Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică, 1971
  • Societatea Nucleară Americană, 1975
  • Asociația Nucleară Canadiană, 1976
  • Comitetul Științific Consultativ al IAEA, 1979
  • Academia de Științe din New York, 1982
  • Asociația Americană pentru Progresul Științei, 1984
  • Laboratorul Mondial, 1988
  • Academia de Științe a URSS, 1990
  • Societatea Europeană de Optică, 1991

Premii și distincții

  • Titlul de Profesor universitar „Emerit”, 1970
  • Ordinul „Muncii”, cls. I
  • Ordinul „Steaua” Republicii Populare Române, cls a IV-a, 1964
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu, cls a II-a, 1971
  • Ordinul „Steaua” Republicii Socialiste România, cls. A II-a, 1981

Bibliografie

  1. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 618-619.
  2. https://www.scribd.com/document/397853004/ioan-ursu/ consultat la 13 oct. 2023.
  3. https://ro.unionpedia.org/i/Ioan_Ursu_(fizician)/ consultat la 13 oct. 2023.
  4. https://phys.ubbcluj.ro/ursu.htm/ consultat la 13 oct. 2023.