Palocsay, Rudolf: Diferență între versiuni

De la Memorie şi cunoaştere locală
Fără descriere a modificării
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 36: Linia 36:


==Bibliografie==
==Bibliografie==
#Clujeni ai secolului 20 . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 239.
#''Clujeni ai secolului 20'' . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 239.
#Bogdan Stanciu, Rudolf Palocsay, povestea din spatele numelui, în „Transilvania Reporter”, postat în 29 aug. 2014, pe https://transilvaniareporter.ro/analize/rudolf-palocsay-povestea-din-spatele-numelui/ consultat la 1 nov. 2024.
#Bogdan Stanciu, ''Rudolf Palocsay, povestea din spatele numelui'', în „Transilvania Reporter”, postat în 29 aug. 2014, pe https://transilvaniareporter.ro/analize/rudolf-palocsay-povestea-din-spatele-numelui/ consultat la 1 nov. 2024.
[[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Personalităţi locale]]

Versiunea curentă din 12 decembrie 2024 09:09

Date biografice

N. 12 mart. 1900, Cluj - 27 oct. 1978, Cluj-Napoca. Botanist clujean, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România, fost director al Stațiunii Experimentale Horti-Viticole din Cluj, rămasă până astăzi în memoria clujenilor sub numele popular de „Grădinile Palocsay”.

Activitatea. Provenit dintr-o familie modestă și cu mulți copii, Rudolf Palocsay reprezintă un caz rar de personalitate pentru care talentul și pasiunea au suplinit educația formală. Cunoscut ca pomicultor și horticultor renumit, el a fost doar un foarte bun și pasionat autodidact, pentru că, din motive materiale, studiile sale s-au oprit la doar câteva clase primare. În lipsa acestora, pasiunea și tenacitatea i-au ținut loc de pregătire profesională. Cartea care l-a marcat profund, stimulându-i și mai mult pasiunea pentru natură, a fost „Viața plantelor” a lui Henry Emery. Abia mult mai târziu, după instaurarea regimului comunist în România, are ocazia de a participa la câteva cursuri la Facultatea de Agronomie.

Activitatea sa a fost mereu legată de cultivarea, îngrijirea, altoirea, selecția și producerea de noi soiuri de flori și pomi fructiferi, manifestând o devoțiune nemaiîntâlnită pentru protejarea naturii în general. După obținerea unui brevet de asistent grădinar, în 1926, în timpul slujbei de pompier, botanistul amator face senzație în 1933 prin crearea unei flori căreia îi pune numele „Lia Roșescu”, după numele fiicei comandantului său, și a unui rondou floral în forma unei caschete de pompier. Renumele său este reflectat de presa clujeană a timpului, ajungând la urechile regelui Carol al II-lea care-l cheamă, în 1938, să lucreze la grădinile regale din București, dar este refuzat. Loial Clujului și florilor de aici, Rudolf Palocsay va descoperi, în același an, o nouă metodă de încrucișare a plantelor.

Numele său este legat însă de „livada Palocsay”, loc situat în afara orașului, unde, în 1935, și-a cumpărat un teren pentru înființarea unei livezi cu pomi. După 1945, în această zonă situată pe versantul sudic al Clujului s-a dezvoltat Stațiunea Experimentală Horti-Viticolă Cluj, al cărei prim director a fost Rudolf Palocsay (1953-1974). În paralel, a desfășurat și activitate didactică și științifică, în ciuda faptului că nu avea nici studii medii, nici superioare. Din 1950, predă cursuri de genetică la Universitatea „Bolyai Janos” și de ameliorare a plantelor la Institutul Agronomic din Cluj (1950-1953).

Între 1953 și 1960 este cercetător științific principal la filiala Cluj a Academiei Române. Eforturile și pasiunea sa au dus la descoperirea a zeci de soiuri de anemone, trandafiri, gladiole și garoafe, și a unor soiuri gustoase și rezistente de măr și vișin. Garoafa „Gloria Clujului”, prin dimensiunea mare și rezistența florii, era un produs foarte solicitat la export. Urmare a notorietății și activității sale îndelungate, este invitat și participă la mari expoziții horticole internaționale, la Paris și Trieste. Stațiunea de Cercetare Horticulă a USAMV Cluj este astăzi continuatoarea proiectului realizat acum peste 70 de ani a lui Rudolf Palocsay, dar clujenii se raportează la aceasta tot cu numele „Palocsay”.

Publicații (selectiv)

Cultura și ameliorarea pomaceelor și sâmburoaselor (1954)

Cultura nuciferelor, arbuștilor fructiferi și a plantelor subtropicale (1957)

Tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi (1952- împreună cu Dániel Antal, István Veress, tradus în română în 1957)

Experimentele mele privind creșterea legumelor și fructelor (1954, tradus în română în 1961)

Experimentele mele (1954, tradus în română în 1955)

Experientele mele în ameliorarea florilor (1961)

Noi hibrizi valoroși de păr (1968)

Afilieri

Membru al Societății Internaționale de Horticultură (1958)

Membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice

Premii

Premiul de Stat – 1950/1951

Bibliografie

  1. Clujeni ai secolului 20 . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 239.
  2. Bogdan Stanciu, Rudolf Palocsay, povestea din spatele numelui, în „Transilvania Reporter”, postat în 29 aug. 2014, pe https://transilvaniareporter.ro/analize/rudolf-palocsay-povestea-din-spatele-numelui/ consultat la 1 nov. 2024.