Boilă, Romulus

Date biografice

N. la 8 octombrie 1881, Diciosânmartin (azi Târnăveni), comitatul Târnava Mică – d. 14 martie 1946, Cluj. Avocat, profesor universitar, om politic român.

Primele studii, cele primare, le face în satul natal, urmate de gimnaziul săsesc la Mediaș. Clasele liceale le urmează la Gimnaziul Superior Romano-Catolic (actualul Liceu Teoretic „Báthory István”) din Cluj, între 1896-1899. Între 1899-1903 este student al Facultății de Drept din cadrul Universității „Franz Joseph” din Cluj, după absolvirea căreia, va susține două teze de doctorat, una în științe juridice, la 5 decembrie 1903, alta în științe politice, la 24 decembrie 1903. Cu asemenea titluri, Romulus Boilă intră rapid în atenția elitei românilor din Transilvania, primind un post de avocat stagiar în biroul lui Iuliu Maniu, unul din liderii mișcării politice de emancipare din Transilvania. Pentru a căpăta mai multă experiență, participă la studii juridice și politice la universități din Berlin și Paris. În 1906, după terminarea stagiaturii, își deschide birou de avocatură la Târnăveni, iar un an mai târziu se căsătorește cu Livia Pop, fiica vicarului greco-catolic de Năsăud și după mamă, nepoata lui Iuliu Maniu. Activitatea sa juridică este completată de cea politică, fiind conștient de importanța implicării sale în viața politică a românilor. Încă din 1905, când este unul dintre delegați, participă la Conferința de la Sibiu a Partidului Național Român (PNR), susținând abandonarea pasivisimului, ca strategie de luptă politică, și trecerea la o politică activă, cu participare electorală, în primul rând. Din acest moment, ocupă numeroase funcții politice în interiorul PNR și participă la alegerile locale și parlamentare din partea comunei natale, Târnăveni.

Ca specialist în științe juridice, primește, alături de alți doi colegi de partid, însărcinarea de a pregăti, în 1912, un proiect de lege privind votul universal, direct, egal și secret, prezentat ulterior Parlamentului de la Budapesta. Contribuie la înființarea unor publicații în limba română, cum este „Românul Târnăvean” (1910), dar și la înființarea celei de-a doua bănci românești din comitatul Târnava Mică, numită „Vulturul”, al cărui director a fost până la începerea Primului Război Mondial. În timpul acestuia, este trimis pe front, ca soldat austro-ungar, în Polonia și apoi în Italia, iar după terminarea războiului, participă, din partea PNR, la Adunarea de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, fiind unul dintre semnatarii actului unionist. Face parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, însărcinat cu Resortul de Comunicații, Lucrări Publice, Poștă, Telegraf și Alimentație.

Tot de numele său se leagă și preluarea în 1919 a Universității din Cluj din responsabilitatea autorităților maghiare în cea a noilor autorități administrative românești. Cu acest scop, a fost instituită Comisia Universitară care avea rolul de a selecta personalul universității, pentru cele patru mari facultăți existente: Litere și Filosofie, Drept, Științe și Medicină. Romul Boilă a fost numit profesor titular al cursului de drept constituțional la Facultatea de Drept a Universității „Daciei Superioare”, cum avea să se numească universitatea românescă din Cluj. Câțiva ani mai târziu, ajunge decan (1923-1924; 1929-1930 și 1932-1935) și prodecan (1924-1925; 1928-1929 și 1930-1931) al Facultății de Drept din Cluj. În 1931, Romulus Boilă primește Ordinul „Ferdinand” în grad de comandor, în semn de răsplată pentru contribuția sa la Marea Unire din 1918 și la instalarea administrației românești în Transilvania, inclusiv pentru organizarea învățământului superior românesc de la Cluj.

În perioada interbelică, a continuat activitatea politică, fiind membru important al Partidului Național Român, până în 1926, și al Partidului Național Țărănesc (din 1926). A fost deputat și senator, ocupând și funcția de vice-președinte al Senatului României (1928-1929). Aflat în cercul apropiaților liderului țărănist Iuliu Maniu în toată perioada interbelică, a avut de suferit după instaurarea guvernării comuniste când a fost arestat la domiciliu, murind la 14 martie 1946.

Opera (selectiv)

Dreptul de alegător – 1905

Dreptul de alegător comunal – 1909

Dreptul constituțional român – 1920

Democrația – 1921

Anteproiect de lege pentru Organizația Administrației Locale (în colab. Cu C. Stere, Gh. Alexianu) – 1921

Anteproiect de Constituție – 1921

Diviziunea dreptului în drept public și privat – 1923

Organizarea de stat – 1927

Codul administrativ adnotat (în colab. cu Paul Negulescu și Gh. Alexianu) – 1930

Studiu asupra reorganizării Statului Român Întregit – 1931

Statul - 1939

Premii, distincții

Ordinul „Ferdinand I” în grad de Comandor

Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer

Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, cls. I

Bibliografie

1. Traian Bosoancă, Din viața și activitatea dr. Romul Boilă (I), în „Acta-Mvsei-Porolissensis”, Anul XXIII, nr.2 / 2000, p. 244 – 256, varianta elctronică pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Mvsei-Porolissensis/23-Acta-Mvsei-Porolissensis-XXIII-2-2000-Zalau_244.pdf/ consultat la 18 nov. 2024.
2. Clujeni ai secolului 20 . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 46.
3. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 82