3 ian.- Înființarea cofetăriei Boncescu

Boncescu cumpără cofetăria lui Keresztessy Lajos de pe strada Victoriei de atunci (azi 21 Decembrie 1989)

După război, s-a vorbit de o adevărată explozie de cofetării în Cluj. În anii 1930, funcționau la Cluj aproximativ 40 de cofetării, considerate mult peste necesarul care înainte se limita la 4-5 afaceri de profil. Într-o astfel de atmosferă concurențială era greu să te afirmi, să reziști pe piață și să îți construiești un renume. Cu tot acest impediment, Dumitru Boncescu, bucureștean de origine, a reușit să se facă cunoscut clientelei clujene și chiar îndrăgit de aceasta.

Și-a început aventura clujeană la începutul deceniului al treilea, „Gazeta Oficială a Comisiunei Regionale de Unificare din Cluj” consemnând introducerea afacerii sale în registrul firmelor individuale, la 3 ianuarie 1921.

A cumpărat cofetăria lui Keresztessy Lajos de pe strada Victoriei de atunci (azi 21 Decembrie). Se spune că Boncescu venise la Cluj în interes de afaceri sau pentru a rezolva niște probleme. Făcând o plimbare pe strada Victoriei (azi 21 Decembrie), probabil interesat de cum le merge colegilor de breaslă de la Cluj, cofetarul bucureștean a intrat la cofetăria, pe atunci, a lui Keresztessy Lajos. A consumat aici, înconjurat de miros de lapte acrit, o cafea îndoită cu apă, pe o masă lipicioasă, care l-au impresionat dezagreabil. Dar, ieșit în stradă, a privit mai atent locația. Un loc bine așezat, destul de mare, mai ales dacă ar fi putut cumpăra și spațiul alăturat. A început să se intereseze de afacere și de proprietarii săi și, în cele din urmă, a cumpărat cofetăria cu un renume îndoielnic la acea dată.

A trecut imediat la reamenajarea spațiului și, când a terminat, a început pregătirea prăjiturilor și a bomboanelor.

Atragerea și câștigarea clientelei clujene

A pornit cu o politică de marketing agresivă, chiar dacă la acea vreme era limitată la reclame publicate în presă. Semnificativ este că a apelat la ziare românești și maghiare deopotrivă. Apoi, Boncescu a câștigat întreaga comunitate clujeană printr-o politică de personal care părea să satisfacă toți clujenii, indiferent de etnie. Astfel, tot mai mulți au început să-i treacă pragul și, după trei luni, a cumpărat și spațiul comercial învecinat, a demolat pereți, pentru că nu mai avea unde să-și așeze clienții.

Din perspectiva concurenței, cofetăria lui Boncescu a fost principalul competitor al cofetăriei Layda, determinând migrarea către ea a clientelei celei din urmă. Tot mai mulți mergeau la Boncescu, chiar dacă plăteau mai mult. De altfel, la începutul deceniului al treilea al secolului trecut, cofetăria lui Boncescu era cea mai scumpă, dar avea prăjituri de calitate.

Tânărul cofetar, extrem de agil, a pus bazele uneia din cele mai frumoase și plăcute cofetării din Cluj, unde clientela era atrasă nu numai de prăjiturile pompoase sau bomboanele excelente, dar și de ambientul agreabil. Boncescu a construit renumele cofetăriei, care a început să atragă lumea selectă a urbei.

Probabil că o viziune de afaceri mai amplă l-a îndemnat să-și deschidă o cofetărie și la Timișoara, unde prăjiturile și bomboanele lui au devenit la fel de îndrăgite ca și la Cluj. Astfel, Tribunalul din Timișioara cerea înregistrarea firmei lui Dumitru și Constantin Boncescu (D. Boncescu & Comp.) ca și cofetărie, înființată de cei doi la 6 august 1921.

Nu știm exact cât a supraviețuit această afacere în urbea clujeană și nu avem date nici despre destinul acestui comerciant dar, cu siguranță, istoria cofetăriei Boncescu reprezintă o pagină în evoluția afacerilor clujene din domeniu.

Bibliografie

1. Ghizela Cosma, Antreprenori și afaceri clujene de altădată. Medalioane biografice și schițe documentare, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2022, p. 150-153.