Pop, Traian

Date biografice

(N. 10 mart. 1885, Șinca Veche, jud. Brașov – d. 12 noi. 1960, Cluj-Napoca). Jurist și om politic român, membru al Partidului Național Țărănesc, membru de onoare al Academiei Române.

Născut într-o familie de învățători, Traian Pop face studii liceale la Brașov, apoi urmează cursuri juridice la Universitatea „Franz Iosif” din Cluj, devenind câțiva ani mai târziu doctor în științe juridice al Universității din Viena. După înființarea Universității „Daciei Superioare” din Cluj, în 1919, Traian Pop este numit profesor în cadrul Facultății de Drept, predând cursuri de drept penal, procedură penală și criminalistică. În anii 1925-1926 și 1931-1932, ocupă funcția de decan, iar în anii 1926-1927 de prodecan al facultății. După unirea Transilvaniei cu România, la 1918, face parte din comisiile de unificare legislativă, necesară integrării Transilvaniei în cadrul regatului român.

Teoriile și cercetările juridice le pune în practică în calitatea sa de avocat, membru al Baroului Cluj. Face și politică, ca membru al PNȚ, fiind deputat și senator în Parlamentul României interbelice. Ca specialist în drept penal și criminalistică, a făcut parte din grupul de redactare a proiectului Codului Penal din 1933. În timpul dictaturii regale, a fost ministru însărcinat cu inventarul avuțiilor publice (1939).

Cprofesor, Traian Pop a fost un veritabil jurist, numărându-se printre primii adepți ai comparatismului juridic în România și chiar la nivel european. În accepțiunea lui, criminalitatea este un fenomen social complex influențat de mai mulți factori conjuncturali, precum cei biologici, sociali, fizici și juridici. A fost autor de manuale, lucrări și cursuri universitare de mare ținută academică. Pentru calitățile sale academice, a fost ales membru al Asociației Internaționale de Drept Penal de la Paris, membru de onoare al Academiei Române în 1948, reconfirmat în 1994.

Publicații

Dicționar juridic român-maghiar și maghiar-român, 1921

Dreptul penal comparat, în 3 vol. (1921-1924)

Curs de criminologie, 1928

Codul penal Carol al II-lea, adnotat, 3 vol., 1937

Drept procesual penal, 4 vol., 1946-1948

Premii

Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor

„Răsplata muncii pentru învățământ”, cls I.

„Steaua României în grad de Ofițer”

Bibliografie

1. Mirel Ionescu, Greta-Monica Miron, Istoria Baroului Cluj, Cluj-Napoca, Argonaut: Mega, 2012, p. 82; 126.
2. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 482.
3. Lucian Predescu, Enciclopedia României: Material românesc: oameni și înfăptuiri. Ediție anastatică. București, Editura Saeculum: Editura Vestala, 1999, p. 672.