26 apr. - Ședința jubiliară de un sfert de secol de producere a săpunului Sf. Ladislau al fabricii Heinrich, brand clujean al primei jumătăți de secol XX

Scurt istoric al fabricii

Fabrica de săpunuri minerale și medicinale Heinrich a fost înființată de Heinrich József, conform unor surse în anul 1890, conform altora în 1897, cu un capital de 100.000 de coroane, care avea să se dubleze până la Primul Război Mondial. S-a transformat în anul 1906 în societate pe acțiuni, moment în care a început de fapt ascensiunea afacerii, cu modernizarea sa și desfacerea produselor ei în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, din Egipt până în Statele Unite ale Americii. În anul 1912, fabrica și-a ridicat un sediu echipat cu cele mai moderne utilaje pentru a face față comenzilor venite din întreaga lume. În Clujul interbelic, fabrica Heinrich se număra printre întreprinderile industriale relativ mari. Și-a construit renumele prin muncă constantă, urmărind progresul treptat, dar pe baze temeinice. Era pe cel mai bun drum când a avut loc crahul, în decembrie 1927, generat de falimentul Băncii Economice [Közgazdasági Bank].

Istoricul săpunului Sf. Ladislau

Săpunul Sf. Ladislau a fost produsul special al fabricii Heinrich, un săpun cu calități antibacteriene deosebite, fabricat de pe la început de secol XX. Despre istoria acestuia a relatat într-un interviu medicul Konrádi Daniel, primul care a studiat calitățile sale și le-a pus și în dezbaterea lumii medicale. În primăvara anului 1900, directorul Heinrich József l-a rugat pe profesorul Konrádi să analizeze acest săpun, pentru a vedea dacă produsul pe bază de rezorcină avea calități antibacteriene. Konrádi a stabilit că acest săpun avea calități dezinfectante, care însă nu erau date de rezorcină, ci de alte componente ale sale. La întâlnirea medicilor din 30 martie 1901, Konrádi a făcut o prezentare a acestui săpun medicinal, care a intrat în atenția specialiștilor. El a fost însărcinat să stabilească ce-i oferă acestui produs calitățile antibacteriene deosebite. Ca urmare, i-a cerut lui Heinrich să-i permită să asiste la procesul de producție, promițându-i că nu va dezvălui secretele procesului și nu le va folosi în scopuri comerciale. Astfel a stabilit Konrádi că, secretul săpunului se ascundea în procesul de producție. Ulterior, și profesorul Iuliu Moldovan l-a analizat și i-a confirmat calitățile.

În căutarea unei denumiri pentru acesta, Heinrich a optat inițial pentru numele de Sf. Gheorghe, intenționând să reprezinte marca prin Sf. Gheorghe omorând balaurul. Profesorul universitar, medicul Lőte József, l-a atenționat însă că săpunul omora bacteriile și i-a sugerat numele de Sf. Ladislau, sfânt care a vindecat cu plante medicinale bolnavii de pestă, boală care îi decima armata. Astfel a apărut săpunul Sf. Ladislau.

Săpunul Sf. Ladislau al fabricii Heinrich a fost un concept în lumea acestui tip de produse de igienă. A pătruns și s-a impus pe piețele lumii, a monopolizat mai ales piețele din Turcia și Egipt, dar omul îl găsea și în băile de la Grand Hotel din Paris ca și la Astoria la Zürich. Clujenii erau mândri de acest produs local.

Ședința jubiliară de un sfert de secol de la producerea săpunului Sf. Ladislau

La 26 aprilie 1925, Fabrica de săpunuri minerale și medicinale Heinrich a ținut ședința jubiliară de un sfert de secol de la producerea săpunului Sf. Ladislau. Alături de conducere, au participat și numeroși acționari, fiind un moment de elogiere al fondatorului fabricii și al părintelui acestui produs, Heinrich József. De asemenea, au fost lăudate cu acest prilej istoria și calitățile săpunului Sf. Ladislau. Nu în ultimul rând, a fost anunțată înființarea unui fond de pensii pentru funcționarii fabricii.

Prestigiul acumulat în timp și calitățile excepționale ale săpunului Sf. Ladislau au asigurat supraviețuirea acestei mărci, care a rezistat chiar și după închiderea întreprinderii, la începutul anilor ’30.

Bibliografie

Ghizela Cosma, Antreprenori și afaceri clujene de altădată. Medalioane biografice și schițe documentare, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2022, p. 67-72.