Țăranu, Cornel: Diferență între versiuni
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 13: | Linia 13: | ||
Secretul lui Don Giovanni, 1969-1970 | Secretul lui Don Giovanni, 1969-1970 | ||
Oreste-Oedipe, 1999-2001 | Oreste-Oedipe, 1999-2001 | ||
===Muzică vocal-simfonică=== | |||
Cantatele: Cortège (in memoriam Avram Iancu (1963), | |||
Stejarul lui Horea (1985), | |||
Cantus Transylvaniae (1978) | |||
===Muzică instrumentală=== | |||
Sonata pentru flaut, oboi, clarinet și percuție | |||
Sonata pentru contrabas solo | |||
Sonata pentru violă | |||
===Muzică simfonică=== | |||
Secvențe (1960) | |||
Incantații (1965) | |||
Simetrii (1965) | |||
Alternanțe (1968) | |||
Simfonietta Pro Iuventute (1984) | |||
===Muzică de cameră=== | |||
Traiectorii (1994) | |||
Remembering Bartok (pentru oboi și corzi) | |||
Laudatio per Clusium (1997, pentru voce și instrumente) | |||
===Muzică de fim=== | |||
Mere roșii (1976) | |||
Mai presus de orice (1978) | |||
Un om în Ioden (1979) | |||
Întoarcerea din iad (1983) | |||
Întunecare (1986) | |||
Pădureanca (1987) | |||
Cardinalul (2019) | |||
==Premii. Distinctii== | |||
Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982, 2001) | |||
Premiul Academiei Române (1973) | |||
Premiul discului „Koussevitzky” (1982) | |||
Chevalier des Arts et des Lettres, Franța (2002) | |||
Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2004) | |||
Marele Premiu pentru întreaga activitate (2006) | |||
Câștigătorul primei ediții a Premiilor Naționale pentru Arte, la categoria „Muzică“, pentru opera Oreste - Oedipe, 2008 | |||
Doctor Honoris Causa al Universității de Muzică din București | |||
Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Chișinău | |||
==Bibliografie== | |||
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat'', Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 609-610. | |||
#''Cornel Țăranu, Compozitor, dirijor, muzicolog'', pe https://acad.ro/acad_membri/membri/Taranu_Cornel.html/ consultat la 13 noi. 2025. | |||
[[Categorie:Cluj]] | |||
[[Categorie:Personalităţi locale]] | |||
Versiunea curentă din 12 ianuarie 2026 06:48
Date biografice
(N. 20 iunie 1934 , Cluj – d. 18 iunie 2023 , Cluj-Napoca). Compozitor și dirijor, membru titular al Academiei Române, din 2012.
Studii secundare la Liceul de Muzică (1951), urmate de studii universitare la Conservatorul din Cluj (azi Academia de Muzică „Gheorghe Dima”), sub îndrumarea lui Sigismund Toduță, alături de care studiază compoziție (între 1951-1957). După absolvire, Cornel Țăranu începe o carieră universitară în cadrul Conservatorului clujean. Din 1966, timp de mai mulți ani, are șansa unor burse de specializare în străinătate, mai întâi în Franța, la Paris, unde va învăța cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen (1966-1967), iar apoi în Germania (1968-1969), unde studiază alături de compozitorul maghiar de origine evreiască György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel. Ulterior face alte călătorii de studii la Praga, Varșovia, Amsterdam, Aix-en-Provence.
În 1968, înființează la Cluj ansamblul „Ars Nova”, iar în 1974, devine doctor în Muzicologie, cu o teză despre Enescu în conștiința prezentului. În 1990, compozitorul clujean este numit profesor și șef al Catedrei de Compoziție de la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, înființând, în 1995, Festivalul „Cluj Modern”, al cărui director a fost multă vreme. În paralel, susține cursuri în Statele Unite, Elveția, Germania și Israel.
Cu un limbaj muzical personal, în care abordează și surse ale exprimării muzicale populare arhaice (bocete, doine), Cornel Țăranu se orientează în special spre compoziția simfonică și vocal-simfonică. De asemenea, are ambiția unor reconstituiri și orchestrări după opere enesciene neterminate, precum Caprice roumain, pentru vioară și orchestră și Strigoii (după o poezie de-a lui Eminescu). Opera sa cuprinde o gamă mai largă, în care se regăsesc creații pentru orchestră, operă, muzică vocal-simfonică, dar și muzică de film. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vice-președinte a fost din 1990.
Opera (selectiv)
Muzică de operă
Secretul lui Don Giovanni, 1969-1970 Oreste-Oedipe, 1999-2001
Muzică vocal-simfonică
Cantatele: Cortège (in memoriam Avram Iancu (1963), Stejarul lui Horea (1985), Cantus Transylvaniae (1978)
Muzică instrumentală
Sonata pentru flaut, oboi, clarinet și percuție
Sonata pentru contrabas solo
Sonata pentru violă
Muzică simfonică
Secvențe (1960)
Incantații (1965)
Simetrii (1965)
Alternanțe (1968)
Simfonietta Pro Iuventute (1984)
Muzică de cameră
Traiectorii (1994)
Remembering Bartok (pentru oboi și corzi)
Laudatio per Clusium (1997, pentru voce și instrumente)
Muzică de fim
Mere roșii (1976)
Mai presus de orice (1978)
Un om în Ioden (1979)
Întoarcerea din iad (1983)
Întunecare (1986)
Pădureanca (1987)
Cardinalul (2019)
Premii. Distinctii
Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982, 2001)
Premiul Academiei Române (1973)
Premiul discului „Koussevitzky” (1982)
Chevalier des Arts et des Lettres, Franța (2002)
Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2004)
Marele Premiu pentru întreaga activitate (2006)
Câștigătorul primei ediții a Premiilor Naționale pentru Arte, la categoria „Muzică“, pentru opera Oreste - Oedipe, 2008
Doctor Honoris Causa al Universității de Muzică din București
Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Chișinău
Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 609-610.
- Cornel Țăranu, Compozitor, dirijor, muzicolog, pe https://acad.ro/acad_membri/membri/Taranu_Cornel.html/ consultat la 13 noi. 2025.