Vartic, Ion

Date biografice

(N. 4 oct. 1944, Sibiu). Eseist, teatrolog, critic și istoric literar român contemporan, profesor universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB Cluj-Napoca.

În 1964, absolvă Liceul „Emil Racoviță” în 1962, urmat de Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). Urmează o carieră didactică universitară, fiind pe rând asistent (1967-1973), lector (1973-1990), iar din 1990 profesor de literatură comparată în cadrul facultății clujene. Timp de doi ani, între 1973 și 1975, a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Leipzig (RDG). Din 1992, este șef al Catedrei de Teatru de la Facultatea de Litere, UBB. În anii ’80, este animatorul trupei de teatru „Ars amatoria” de la Facultatea de Filologie, iar după 1990 se numără printre cei care au înființat învățământul universitar de teatru la Cluj-Napoca.

În paralel, lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei „Echinox” (1971-1983), fiind unul dintre echinoxiștii cunoscuți ai Clujului, iar după revoluția din 1989 deține pentru aproximativ doi ani funcții în Ministerul Culturii, având în subordine Direcția Cărții și pe cea Teatrelor. Colaborează la revistele „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „România Literară” și „Apostrof”. Între 2000 și 2010 este director al Teatrului Național din Cluj-Napoca, implicându-se în desfășurarea unor manifestări științifice și artistice în țară și străinătate, participând frecvent la colocvii și simpozioane în Franșa, Germania, Belgia, Olanda, Italia sau Spania. Are o bogată activitate publicistică, în care numărăm peste 150 de studii, eseuri, articole, zeci de ediții îngrijite și prefațate, precum și câteva volume de autor consistente despre arta teatrală și istoria teatrului. Pentru activitatea sa, a fost ales ca membru în Uniunea Scriitorilor din România (USR) și în Secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Este recunoscut ca membru al grupării literare din jurul revistei „Echinox”, precum și ca membru fondator al Fundației Culturale „Apostrof” și al Societății Culturale Româno-Italiene „Dante Alighieri”.

Opera (selectiv)

Spectacol interior, 1977

Radu Stanca. Poezie și teatru, 1978

Modelul și oglinda, 1982

Ibsen și „teatrul invizibil”, 1995

Cioran naiv și sentimental, 2000

Clanul Caragiale, 2002

Bulgakov și secretul Koroviev, 2004

Adolfo Biov-Casares. Album (colab.), 1990

Dicționar analitic de opere literare românești, I-IV, 1997; 2003

V. Pârvan, Memoriale (ediție), 1973

D. Stanca, Timp scufundat (ediție), 1981

I.L.Caragiale, Temă și variațiuni(ediție), 1988

Nicolae Steinhardt, Cartea împărtășirii, 1995, 1998, 2002, 2004

Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu(ediție), 1998