Pașca, Ștefan

Date biografice

N. 20 martie 1901, Crișcior, jud. Hunedoara – d. 6 noiembrie 1957, Cluj. Lingvist, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române.

Începe școala la Brad și continuă cu studii secundare la Blaj, Brașov și Orăștie. Între 1921 – 1925, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Dacia Superioară” din Cluj. În 1927, susține o teză de doctorat în lingvistică cu titlul Terminologia calului: părțile corpului, lucrare ce a fost publicată un an mai târziu în revista „Dacoromania”. Între 1927-1929, beneficiază de o bursă de studii la Școala Română din Roma, specializându-se în onomastică. La întoarcerea la Cluj, este angajat ca asistent la Universitate (1932), iar în 1939 devine conferențiar la disciplina Dialectologie, fiind promovat profesor titular în 1941 la catedra de Limba și literatura română veche, în urma decesului profesorului Nicolae Drăganu. Din 1945, director al Muzeului Limbii Române din Cluj și șef de catedră, din 1946. În 1955, este numit director adjunct al Institutului de Lingvistică al Academiei Române și decan al Facultății de Filologie a Universității din Cluj.

In cadrul Muzeului Limbii Române, colaborează la elaborarea Dicționarului Limbii Române și a Atlasului lingvistic român, partea a II-a, ocupându-se de realizarea chestionarelor și anchetelor dialectale la istroromâni. A participat la numeroase manifestări științifice și a colaborat cu reviste de specialitate din țară, publicând studii în „Dacoromania”, „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Studii italiene”, „Langue et littérature”, „Cercetări de lingvistică”, etc. În 1936, primește premiul „Ion Heliade Rădulescu” din partea Academiei Române, pentru lucrarea Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului, iar în 1955 este ales membru corespondent al înaltului for academic național.

Opera (selectiv)

Glosar dialectal (1928)

Sufixe care indică apartenența locală. Nume de familie compuse din Țata Oltului -1931

Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului (1936)

O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea: Cel mai vechi Ceaslov românesc. Studiu istoric literar și de limbă - 1939

Dicționarul limbii române (colab.) – 1946-1952

Atlasul lingvistic român (colab.)

Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc – versiunile românești din sec. XVI ale Apostolului – 1957

Bibliografie

1. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 442.
2. Clujeni ai secolului 20 . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 244.

[Categorie:Cluj]]