Meteș, Ștefan

Date biografice

N. 8 ian. 1887 în Geomal, jud. Alba – d. 30 iun. 1977, Cluj-Napoca. Istoric, arhivist, membru corespondent al Academiei Române, din 1919.

După primele patru clase primare, efectuate în satul natal, Ștefan Meteș urmează gimnaziul la Aiud (1898-1902) și Sibiu (1902-1905), iar la Brașov termină ”Școala superioară de comerț” (1909). Între 1909 și 1914, Meteș face studii superioare, în mai multe locuri din țară, și în mai multe domenii: studii teologice, la Arad, Sibiu și Caransebeș, urmate de studii de istorie, la Universitatea din București, unde i-a avut ca profesori pe Nicolae Iorga și Dimitrie Onciul (1912-1914).

Activitatea. A fost remarcat pentru activitatea de cercetare și pentru primele sale lucrări științifice. Își începe activitatea profesională ca învățător în satul natal, Geomal, iar apoi ca preot-paroh în satul Boholt, din jud. Hunedoara (1916-1922). În 1918 reușește să editeze la Tipografia Diecezană din Arad o lucrare importantă despre Istoria Bisericii și a vieții religioase a românilor din Transilvania și Ungaria până la 1698, reeditată în 1935. În anii 1921-1922, a urmat și cursuri ale Universității Sorbona din Paris. La scurt timp după înființarea, la Cluj, a Arhivelor Statului, Ștefan Meteș a fost numit director al acestei instituții, conducând-o timp de 25 de ani (1922-1947). Domeniul său de cercetare a fost cu predilecție istoria bisericii și a vieții religioase românești din Transilvania medievală și modernă, cu accent pe istoria unirii bisericii ortodoxe cu biserica catolică la 1698-1701. Ca director al Arhivelor Statului, a încurajat cercetarea documentelor istorice, pentru scrierea științifică a istoriei românilor.

În paralel, Ștefan Meteș a avut și o bogată activitate politică, fiind de mai multe ori deputat în Parlamentul României (1919-1920; 1920-1922; 1931-1932), prefect al jud. Târnava Mică, subsecretar de stat la Departamentul Internelor și apoi la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și al Artelor, unde s-a ocupat în special de organizarea bibliotecilor, arhivelor și muzeelor din România.

După instaurarea regimului comunist, a fost arestat și închis la Sighetul Marmației, între 1950 și 1955, fără să fie acuzat de ceva. Din cauza anilor de închisoare, a avut de suferit ca autor și istoric, fiindu-i cenzurate lucrările și exclus în 1964 din Dicționarul Enciclopedic Român. Totuși, după ieșirea din închisoare, a contribuit, cu sprijinul istoricului Andrei Oțetea, la redactarea edițiilor de documente medievale ale Institutului de Istorie din Cluj, reintrând treptat în activitatea de cercetare și publicistică științifică. Însemnătatea operei și calitățile de bun organizator al arhivelor românești au determinat autoritățile române să-l reabiliteze prin organizarea unui eveniment omagial în 1972, la împlinirea vârstei de 85 de ani, chiar în sediul Arhivelor Statului Cluj, în prezența unor istorici precum Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Andrei Oțetea și Pompiliu Teodor.

Opera (selectiv)

Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Ardeal şi Ungaria (1918)

Biserica ortodoxă română din Transilvania în cei din urmă zece ani (1918-1928) în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (1028)

Relaţiile comerciale ale Ţări Româneşti cu Ardealul până în veacul al XVIII-lea (1921)

Relaţiile mitropolitului Andrei Şaguna cu românii din Principatele Române (1923)

Politica religioasă a României faţă de catolicismul unguresc (1924)

Relaţiile bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal cu Principatele române în veacul al XVIII-lea (1925)

Însemnătatea bisericii româneşti ortodoxe în viaţa neamului nostru (1926)

Din istoria artei religioase române. Zugravii bisericilor române (1929)

Din istoria artei religioase române "Zugravii bisericilor române"

Viaţa bisericească a românilor din Ţara Oltului (1930)

Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria (1936)

Arhivele istorice româneşti din Budapesta (1937)

Vizitaţiunile canonice în trecutul bisericii româneşti din Transilvania (1938)

Românii din Ţara Bârsei a Făgăraşului şi din Treiscaune Secuimea, şi unirea cu Roma (1963).

Afilieri

Membru corespondent al Academiei Române (1919)

Premii, distincții

Premiul „Adamachi” al Academiei Române (1919)

Premiul „Gheorghe Asachi” al Academiei Române (1931)

Membru al „Ordinului Coroanei României în Grad de Mare Comandor (1938)

Ordinul „Meritul Științific”, clasa I (1972)

Bibliografie

1. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 357-358.
2. Clujeni ai secolului 20 . – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 202.
3. Cristian Pașca, Aspecte esențiale din viața și activitatea istoricului și arhivistului Ștefan Meteș, in https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/aspecte-esentiale-din-viata-si-activitatea-istoricului-si-arhivistului-stefan-metes-190636.html/ consultat la 29 oct. 2024.