Popper, Erwin: Diferență între versiuni
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
Linia 26: | Linia 26: | ||
#Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 497. | #Dan Fornade, ''Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat''. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 497. | ||
#Honorius Popescu, ''Profesori și studenți în farmacie din Cluj de-a lungul timpului'', Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2009, p. 26-29. | #Honorius Popescu, ''Profesori și studenți în farmacie din Cluj de-a lungul timpului'', Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2009, p. 26-29. | ||
Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007 |
Versiunea de la data 17 decembrie 2024 08:42
Date biografice
N. 17 decembrie 1906, București – d. 7 iunie 1974, Cluj-Napoca. Chimist, profesor universitar.
A absolvit Liceul „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara (1925), apoi a urmat cursurile Facultății de Științe din Cluj, secția Chimie (1931). În 1934, și-a susținut doctoratul, titlul tezei sale fiind „Studiu refractometric asupra formării în soluție apoasă a unei clase de combinații de ordin superior, denumită săruri duble”, acordându-i-se distincția „Magna cum laude”. A primit titlul de doctor docent în anul 1955.
Încă din anul absolvirii, a fost angajat la Catedra de Chimie Anorganică și Analitică, inițial secretar-bibliotecar (1931-1933), apoi asistent (1933-1940) și șef de lucrări (1945-1949). Între anii 1940-1945, Facultatea de Științe a Universității clujene a fost refugiată la Timișoara, perioadă în care E. Popper a avut atât activitate universitară, cât și preuniversitară, fiind profesor la Liceul „Constantin Diaconovici Loga”. În 1949, a fost numit profesor universitar la Catedra de Chimie Generală și Analitică de la Facultatea de Farmacie din Cluj și primul decan al acestei facultăți recent constituită în cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj. O mare contribuție a sa la dezvoltarea acestei facultăți a fost construcția primului amfiteatru al facultății, prin supraînălțarea unei alte clădiri existente și care, după 1989, îi poartă numele, în semn de adâncă prețuire.
În 1950, a fost cooptat de conducerea Ministerului Sănătății ca membru în Comisia Medicamentului și a devenit director al Filialei Cluj a Institutului de Cercetări Chimico-Farmaceutice. A fost președinte și vicepreședinte al Secției de Farmacie a U.S.S.M. Cluj, membru în Consiliul Științific al Filialei Cluj a Institutului de Chimie al Academiei R.S.R și în Comisia de specialiști a Direcției Învățământului Medical din Ministerul Învățământului. A făcut parte din colegiile de redacție ale revistelor „Clujul Medical” și „Farmacia” și a publicat numeroase studii, majoritatea realizate în colaborare cu alți specialiști clujeni de elită: R. Ripan, G. Spacu, W. Spahl ș.a. A colaborat la editarea Tratatului de chimie analitică calitativă (1945).
Opera (selectiv)
Are peste 130 de comunicări și lucrări publicate, dar cea mai mare contribuție este colaborarea la editarea Tratatului de chimie analitică calitativă (1945), retipărit de mai multe ori ulterior.
Premii
Pentru merite deosebite în activitatea didactică și științifică, a fost distins cu:
Medalia Muncii (1948)
Insigna Evidențiat în Munca Medico-Sanitară (1961)
Ordinul Muncii, clasa a III-a R.S.R. (1969)
bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 497.
- Honorius Popescu, Profesori și studenți în farmacie din Cluj de-a lungul timpului, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2009, p. 26-29.
Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007