Grințescu, Ioan: Diferență între versiuni
IoanT (discuție | contribuții) (Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== N. 13 ianuarie 1874, Broşteni, jud. Neamţ – d. 1 iulie 1963, București. Botanist, profesor universitar, membru al Academiei Române. A absolvit Liceul „Petru-Rareş” din Piatra-Neamț (1895), apoi a urmat cursurile Şcolii Superioare de Farmacie, Facultatea de Medicină din Bucureşti (1894-1896) și ale Facultății de Științe, Secția Farmaceutică din Geneva (1900). Și-a luat licența în Farmacie (1898), apoi în Științe fizico...) |
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
A predat un curs de docent la Facultatea de Științe, Universitatea „Helvetica” (1903-1905). A fost profesor la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1911-1919), iar din 1919, profesor de anatomie și fiziologie vegetală la Facultatea de Științe a Universității „Dacia Superioară” din Cluj și director al Institutului de Botanică generală din Cluj, unde a organizat primul laborator modern de fiziologie vegetală din România, fiind considerat fondatorul algologiei românești. A condus publicația Institutului Botanic, „Contribuțiuni botanice”. A fost decan și prodecan al Facultății de Științe din Cluj (1925-1927). În 1936, a revenit la Bucureşti, ca profesor de fiziologie vegetală la Facultatea de Biologie, Universitatea București (1936-1939). | A predat un curs de docent la Facultatea de Științe, Universitatea „Helvetica” (1903-1905). A fost profesor la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1911-1919), iar din 1919, profesor de anatomie și fiziologie vegetală la Facultatea de Științe a Universității „Dacia Superioară” din Cluj și director al Institutului de Botanică generală din Cluj, unde a organizat primul laborator modern de fiziologie vegetală din România, fiind considerat fondatorul algologiei românești. A condus publicația Institutului Botanic, „Contribuțiuni botanice”. A fost decan și prodecan al Facultății de Științe din Cluj (1925-1927). În 1936, a revenit la Bucureşti, ca profesor de fiziologie vegetală la Facultatea de Biologie, Universitatea București (1936-1939). | ||
A publicat numeroase articole, studii şi cărţi. A fost distins cu Premiul ''Gheorghe Lazăr'' al Academiei Române pentru tratatul său de „Botanică generală”. | |||
==Opera (selectiv)== | ==Opera (selectiv)== | ||
| Linia 25: | Linia 26: | ||
La vegetation du mont Ceahlău (1938) | La vegetation du mont Ceahlău (1938) | ||
==Afilieri== | |||
Membru al Academiei Române (din 1948) | |||
Membru al Institutului Național Genevez (din 1910) | |||
Membru al societății Helvetice de Științe Naturale din Berna (din 1911) | |||
Membru al al societății germane Deutsche Botanische Gesellschaft din Berlin (din 1922) | |||
Membru al membru al Societății Naturaliștilor din România (din 1922) | |||
Membru al Academiei de Științe din România (din 1936) | |||
Membru al Societății de Horticultură din România (din 1930) | |||
==Bibliografie== | |||
# | |||
Versiunea de la data 17 decembrie 2024 09:43
Date biografice
N. 13 ianuarie 1874, Broşteni, jud. Neamţ – d. 1 iulie 1963, București. Botanist, profesor universitar, membru al Academiei Române.
A absolvit Liceul „Petru-Rareş” din Piatra-Neamț (1895), apoi a urmat cursurile Şcolii Superioare de Farmacie, Facultatea de Medicină din Bucureşti (1894-1896) și ale Facultății de Științe, Secția Farmaceutică din Geneva (1900). Și-a luat licența în Farmacie (1898), apoi în Științe fizico-chimice și naturale (1900). A obținut titlul de doctor în botanică cu teza „Cercetări experimentale asupra morfologiei şi fiziologiei algei Scenedesmus acutus” (1902) și titlul de doctor docent (1903).
A predat un curs de docent la Facultatea de Științe, Universitatea „Helvetica” (1903-1905). A fost profesor la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1911-1919), iar din 1919, profesor de anatomie și fiziologie vegetală la Facultatea de Științe a Universității „Dacia Superioară” din Cluj și director al Institutului de Botanică generală din Cluj, unde a organizat primul laborator modern de fiziologie vegetală din România, fiind considerat fondatorul algologiei românești. A condus publicația Institutului Botanic, „Contribuțiuni botanice”. A fost decan și prodecan al Facultății de Științe din Cluj (1925-1927). În 1936, a revenit la Bucureşti, ca profesor de fiziologie vegetală la Facultatea de Biologie, Universitatea București (1936-1939). A publicat numeroase articole, studii şi cărţi. A fost distins cu Premiul Gheorghe Lazăr al Academiei Române pentru tratatul său de „Botanică generală”.
Opera (selectiv)
Méthodes de culture pure des algues vertes (1900)
Biologia algei Chlorella vulgaris (1903)
Arobanchele parazite pe tutunurile din România (1915)
La vie des plantes dans les Alpes (1903)
Curs de botanică generală (1928, 1934, 1985)
Le probleme du Meleze dans les Carpathes roumanes (1931)
La vegetation du mont Ceahlău (1938)
Afilieri
Membru al Academiei Române (din 1948)
Membru al Institutului Național Genevez (din 1910)
Membru al societății Helvetice de Științe Naturale din Berna (din 1911)
Membru al al societății germane Deutsche Botanische Gesellschaft din Berlin (din 1922)
Membru al membru al Societății Naturaliștilor din România (din 1922)
Membru al Academiei de Științe din România (din 1936)
Membru al Societății de Horticultură din România (din 1930)
