Domșa, Alexandru: Diferență între versiuni
IoanT (discuție | contribuții) (Pagină nouă: __TOC__ ==Date Biografice== (N. 12 iul. 1903, Aiud – d. 4 noi. 1989, Cluj-Napoca). Inginer mecanic, profesor universitar, creator al școlii românești de metalurgia pulberilor și al învățământului superior tehnic clujean. Născut într-o familie modestă, Alexandru Domșa a absolvit liceul în 1921, după care pleacă pentru un deceniu la Viena, unde urmează cursurile Universității Tehnice și pe cele ale Institutului de Metalografie. După revenirea în țară,...) |
IoanT (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
==Date Biografice== | ==Date Biografice== | ||
(N. 12 iul. 1903, Aiud – d. 4 noi. 1989, Cluj-Napoca). Inginer mecanic, profesor universitar, creator al școlii românești de metalurgia pulberilor și al învățământului superior tehnic clujean. | (N. 12 iul. 1903, Aiud – d. 4 noi. 1989, Cluj-Napoca). Inginer mecanic, profesor universitar, creator al școlii românești de metalurgia pulberilor și al învățământului superior tehnic clujean. | ||
Născut într-o familie modestă, Alexandru Domșa a absolvit liceul în 1921, după care pleacă pentru un deceniu la Viena, unde urmează cursurile Universității Tehnice și pe cele ale Institutului de Metalografie. După revenirea în țară, se angajează ca inginer la Atelierele CFR Cluj (1932-1936). Din 1936 intră cadru didactic universitar în cadrul Școlii de Subingineri Electromecanici din Cluj, unde va deține funcția de director între 1946-1948. În 1948, înființează învățământul superior tehnic clujean prin fondarea Institutului de Mecanică, unde a fost decan (1948-1953). După transformarea acestuia în Institutul Politehnic, în 1953, Al. Domșa a devenit primul său rector, între 1953 și 1968. | Născut într-o familie modestă, Alexandru Domșa a absolvit liceul în 1921, după care pleacă pentru un deceniu la Viena, unde urmează cursurile Universității Tehnice și pe cele ale Institutului de Metalografie. După revenirea în țară, se angajează ca inginer la Atelierele CFR Cluj (1932-1936). Din 1936 intră cadru didactic universitar în cadrul Școlii de Subingineri Electromecanici din Cluj, unde va deține funcția de director între 1946-1948. În 1948, înființează învățământul superior tehnic clujean prin fondarea Institutului de Mecanică, unde a fost decan (1948-1953). După transformarea acestuia în Institutul Politehnic, în 1953, Al. Domșa a devenit primul său rector, între 1953 și 1968. | ||
A condus Catedra de Tehnologia Metalelor (1953-1971), devenind primul conducător de doctorat în domeniul tehnic din Transilvania. A introdus pentru prima dată metoda metalurgiei pulberilor în curricula universitară inginerească și în activitatea de cercetare, înființând Centrul de cercetare, transformat ulterior în Laboratorul ce Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (LCMP) de pe lângă Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, unde a fost, de asemenea, director științific (1968-1989). A înființat „Buletinul științific al Institutului Politehnic”, al cărui redactor responsabil a fost încă de la început. Deține, totodată, 34 de brevete de invenție. | A condus Catedra de Tehnologia Metalelor (1953-1971), devenind primul conducător de doctorat în domeniul tehnic din Transilvania. A introdus pentru prima dată metoda metalurgiei pulberilor în curricula universitară inginerească și în activitatea de cercetare, înființând Centrul de cercetare, transformat ulterior în Laboratorul ce Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (LCMP) de pe lângă Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, unde a fost, de asemenea, director științific (1968-1989). A înființat „Buletinul științific al Institutului Politehnic”, al cărui redactor responsabil a fost încă de la început. Deține, totodată, 34 de brevete de invenție. | ||
A susținut sute de comunicări academice, cele mai multe apărute în reviste de specialitate, sub formă de studii științifice, contribuind substanțial la dezvoltarea unei școli românești de metalurgia pulberilor. De aceea, în semn de adâncă apreciere, Liceul Tehnologic din Alba Iulia și Aula Universității Tehnice din Cluj-Napoca poartă numele marelui savant. | A susținut sute de comunicări academice, cele mai multe apărute în reviste de specialitate, sub formă de studii științifice, contribuind substanțial la dezvoltarea unei școli românești de metalurgia pulberilor. De aceea, în semn de adâncă apreciere, Liceul Tehnologic din Alba Iulia și Aula Universității Tehnice din Cluj-Napoca poartă numele marelui savant. | ||
Pentru activitatea remarcabilă, a fost onorat de-a lungul vremii cu mai multe distincții oficiale: „Steaua Republicii”, cls IV (1947), „Ordinul Muncii”, cls I, II, III (1954-1965), Profesor Emerit” (1964), Ordinul „Meritul Științific”, cls. III (1966-1971). Tot ca urmare a prodigioasei sale activități, a fost ales membru în două organisme internaționale de profil: Plansce-Gesellschaft für Pulvermtallurgie (Austria) și Powder Metallurgy Institute (New York). | Pentru activitatea remarcabilă, a fost onorat de-a lungul vremii cu mai multe distincții oficiale: „Steaua Republicii”, cls IV (1947), „Ordinul Muncii”, cls I, II, III (1954-1965), Profesor Emerit” (1964), Ordinul „Meritul Științific”, cls. III (1966-1971). Tot ca urmare a prodigioasei sale activități, a fost ales membru în două organisme internaționale de profil: Plansce-Gesellschaft für Pulvermtallurgie (Austria) și Powder Metallurgy Institute (New York). | ||
Versiunea de la data 9 ianuarie 2026 10:54
Date Biografice
(N. 12 iul. 1903, Aiud – d. 4 noi. 1989, Cluj-Napoca). Inginer mecanic, profesor universitar, creator al școlii românești de metalurgia pulberilor și al învățământului superior tehnic clujean.
Născut într-o familie modestă, Alexandru Domșa a absolvit liceul în 1921, după care pleacă pentru un deceniu la Viena, unde urmează cursurile Universității Tehnice și pe cele ale Institutului de Metalografie. După revenirea în țară, se angajează ca inginer la Atelierele CFR Cluj (1932-1936). Din 1936 intră cadru didactic universitar în cadrul Școlii de Subingineri Electromecanici din Cluj, unde va deține funcția de director între 1946-1948. În 1948, înființează învățământul superior tehnic clujean prin fondarea Institutului de Mecanică, unde a fost decan (1948-1953). După transformarea acestuia în Institutul Politehnic, în 1953, Al. Domșa a devenit primul său rector, între 1953 și 1968.
A condus Catedra de Tehnologia Metalelor (1953-1971), devenind primul conducător de doctorat în domeniul tehnic din Transilvania. A introdus pentru prima dată metoda metalurgiei pulberilor în curricula universitară inginerească și în activitatea de cercetare, înființând Centrul de cercetare, transformat ulterior în Laboratorul ce Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (LCMP) de pe lângă Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, unde a fost, de asemenea, director științific (1968-1989). A înființat „Buletinul științific al Institutului Politehnic”, al cărui redactor responsabil a fost încă de la început. Deține, totodată, 34 de brevete de invenție.
A susținut sute de comunicări academice, cele mai multe apărute în reviste de specialitate, sub formă de studii științifice, contribuind substanțial la dezvoltarea unei școli românești de metalurgia pulberilor. De aceea, în semn de adâncă apreciere, Liceul Tehnologic din Alba Iulia și Aula Universității Tehnice din Cluj-Napoca poartă numele marelui savant.
Pentru activitatea remarcabilă, a fost onorat de-a lungul vremii cu mai multe distincții oficiale: „Steaua Republicii”, cls IV (1947), „Ordinul Muncii”, cls I, II, III (1954-1965), Profesor Emerit” (1964), Ordinul „Meritul Științific”, cls. III (1966-1971). Tot ca urmare a prodigioasei sale activități, a fost ales membru în două organisme internaționale de profil: Plansce-Gesellschaft für Pulvermtallurgie (Austria) și Powder Metallurgy Institute (New York).
