Daniello, Leon

Date biografice

(N. 2 noi. 1898, Budapesta – d. 27 mart. 1970, Cluj). Medic român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române.

Descendent al unei vechi familii grănicerești din zona Năsăudului, cu numele de Dănilă, Leon Daniello face liceul la Năsăud (1917), după care se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Budapesta (1917-1918), fără s-o termine, pentru că este încorporat în armata austriacă, urmând între timp și o școală de ofițeri la Alba Iulia. Ofițer fiind, n-a fost totuși pe front. După terminarea războiului, se înscrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Daciei Superioare” din Cluj, pe care o absolvă în 1922. În același an își susține teza de doctorat, iar în 1924 pleacă la mai multe stagii de specializare în străinătate: cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul "Wilhelmin" din Viena (1924), în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia și radiologia medicală la München (1924-1925), la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris (1926-1927). Se documentează asupra modului de organizare a unor stațiuni sanatoriale în Franța (Heuteville, 1926), Elveția (Davos, Arosa, 1927), iar în 1930, în Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord, cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo.

Activitatea medicală și didactică și-o desfășoară în Clinica Medicală I, condusă de prof. Iuliu Hațieganu, unde este numit preparator, în 1921, și asistent, în 1924. În 1937, este promovat conferențiar, iar în 1942, profesor. Este primul medic și profesor de ftiziologie din țară, întemeietorul școlii românești de pneumoftiziologie, fondatorul primului dispensar TBC pentru populație, la Cluj, în 1928. În 1939, este numit medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj, iar în 1942 devine directorul proaspătului Institut de Ftiziologie de la Sibiu / Cluj. În calitate de medic primar și de profesor, desfășoară a intensă muncă de cercetare a bolilor de plămâni, sub toate formele lor: tuberculoza la diabetici, tratamentul chirurgical al tuberculozei, cancerele bronho-pulmonare. A făcut cercetări și în privința cancerului bronhopulmonar primitiv și metastatic, tumorile benigne și maligne mediastinopulmonare, colagenozele pulmonare, supurațiile bronhopulmonare, micozele pulmonare, bronșita cronică, și altele. A fost unul dintre primii medici care au folosit radiomicrofotografia în depistarea sistematică a tuberculozei, dar și tratamentele cu antibiotice în terapia antituberculoasă.

Prestigiul său a fost recunoscut și pe plan internațional, fiind cooptat ca raportor la Congresul Cehoslovac de Tuberculoză, din 1937, în 1960 participând la Consfătuirea Internațională de Silicoză, din Bulgaria. A contribuit direct și indirect la formarea a zeci de generații de medici români în domeniul pneumoftiziologiei. În semn de mare respect pentru întreaga activitate și rolul său fundamental în dezvoltarea unei ramuri importante a medicinei interne, numele lui Leon Daniello este purtat astăzi de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Cluj-Napoca. Are o vastă activitate științifică și publicistică, însumând peste 300 de lucrări publicate în țară și străinătate, multe dintre ele lucrări fundamentale pentru disciplina pneumoftiziologie. Totodată, are peste 200 de comunicări științifice la diferite manifestări academice și profesionale din țară și străinătate.