Pușcaș, Vasile
Date biografice
N. 8 august 1952, Surduc, Sălaj. Istoric, prof. univ., ministru, diplomat și om politic, membru corespondent al Academiei Române.
Între 1967-1971, Vasile Pușcaș urmează studii medii la Liceul nr. 2 din Dej, iar apoi Facultatea de Istorie și Filosofie (1971-1976). Sub coordonarea academicianului Ștefan Pascu, susține o teză de doctorat în istorie în 1991 cu titlul „Cercetarea și activitatea științifică la Universitatea din Cluj: 1919-1940”. Din 1979, este cadru didactic universitar, urcând toate treptele academice, de la asistent (1979-1990), lector (1990-1993), conferențiar (1993-1995) și profesor (din 1995), calitate în care îndrumă teze de doctorat, începând cu anul 2000, în domeniul Relații internaționale și studii europene.
Pe lângă activitatea didactică, a deținut mai multe funcții executive în cadrul universității clujene: director al Centrului de Studii ale Democrației și Postcomunismului (1990-1991), prodecan al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul UBB (1990-1991), decan al Facultății de Științe Politice și Administrație Publică (1995), director al programului de masterat în managementul afacerilor internaționale (1999-2000), director al Institutului de Studii Internaționale din cadrul Facultății de Istorie și Filosofe a UBB (1999-2000), director al Școlii doctorale „Paradigma europeană” din cadrul UBB (2013-2017), vice-președinte CNATDCU (2016-2022). Din 2002 lucrează ca cercetător științific la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, iar din 2009 la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.
Istoricul clujean are și o bogată activitate publică, deținând de-a lungul timpului numeroase funcții de diplomat și politice: director al Centrului Cultural Român din New York (1991-1992), ambasador interimar în SUA (1993-1994), mininstru delegat, negociator-șef al României în procesul de integrare în Uniunea Europeană (2000-2004), deputat în Parlamentul României, ministru. În mare parte, activitatea sa politică și diplomatică poate fi considerată o extensie practică a domeniului său de interes științific, cel al diplomației, al relațiilor internaționale, activitate reflectată, de altfel, și în majoritatea lucrărilor sale academice.
Opera (selectiv)
Universitate-Societate-Modernizare – 1995
Speranţă şi disperare - Negocieri româno-aliate, 1943-1944 – 1995
Pulsul istoriei în Europa Centrală – 1998
România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004) – 2007
România: de la preaderare la postaderare – 2008
Managing Global Interdependencies - 2010
Spiritul european, azi - 2012
Philip E. Mosely despre Transilvania și Basarabia – 2017
Iuliu Maniu văzut de românii americani - 2018
Dictatul de la Viena, Transilvania și relațiile româno-ungare (1940-1944) – 2020
Keith Hitchins: The Historian's Honesty/Onestitatea istoricului – 2021
The Ribbentrop-Ciano Diktat-Transylvania and the Romanian-Hungarian Relations (1940-1944) - 2021
Afilieri
Membru în: Comisia de Istorie a Relațiilor Internaționale
Academia de Științe Politice din New York
Societatea Istoricilor Români
Comisia de Istorie Militară
European Steering Committee Institute Romania
Institute for Cultural Diplomacy, Berlin
Membru în Consiliul științific al European University, Florence
Consiliul Guvernatorilor și președinte al Comitetului Științific al IUISE-Gorizia-Trieste
Asociația de Drept Internațional şi Relații Internaționale
Premii, distincții
Premiul „Mihail Kogălniceanu“ al Academiei Române, 2009
Premiul „Comenius“ al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, 2008
Premiul de excelență pentru istorie al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, 2010
Premiul reprezentativității din partea Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, 2010, 2011
Premiul de excelență din partea Asociației Studenților Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, 2014
Premiul „Nicolae Titulescu“, acordat de MLNR și Academia Română, 2016
Premiul de excelență pentru negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, Ministerul Culturii, 2018
Medalia de Onoare „Steaua României”, în Grad de Cavaler - 2002
Titlul de „Diplomatul anului” (Nine O'Clock), 2004
Distincția „Crucea Transilvană“ a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, 2010
Titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității din Oradea - 2015
Diploma de excelență a Academiei Române pentru cercetări în istoria contemporană, 2015
Distincție din partea Băncii Naționale a României „10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană“, 2017
Ordinul „Mihai Vodă“, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, 2019
Medalia aniversară „Centenarul Marii Uniri“, 2021
Ordinul „Episcop Nicolae Ivan“, acordat de Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, 2021
Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 513.
- Vasile V. Pușcaș - istoric, pe https://acad.ro/acad_membri/membri/Puscas_Vasile.html/ consultat la 5 nov. 2024.
- Florian Saiu, „Dialog-molotov cu academicianul și istoricul Vasile Pușcaș: „România primilor 10 ani în UE? Huliganism politic” (interviu), în „Jurnalul.ro”, 1 feb. 2024, pe https://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/vasile-puscas-bruxelles-strasbourg-huliganism-politic-955445.html/ consultat la 6 nov. 2024.
