1 ian. - Unificarea Mănășturului cu Clujul

De la Memorie şi cunoaştere locală

Preliminarii

La 9 noiembrie 1882, Consiliul local al Clujului a acceptat propunerea lui Haller Károly de unificare a Mănășturului cu orașul și, din 22 noiembrie, au început demersurile în acest sens. Dar, finalizarea procesului de unificare a fost întârziată în primul rând din cauza opoziției comitatului, pentru care Mănășturul era o mică comunitate ușor de administrat și un bun plătitor de impozite. Nici biserica romano-catolică nu a susținut unificarea, temându-se pe de-o parte de periclitarea intereselor sale financiare, în calitate de mare proprietar de pământ în zonă, pe de altă parte considerând că arondarea ar fi dus la împovărarea comunității prin taxe noi și mai mari. De asemenea, la acea vreme, doar Clujul își exprimase dorința de unificare, nu și comunitatea mănăștureană.

Alipirea Mănășturului la Cluj

Însă, ideea alipirii Mănășturului la Cluj nu a fost abandonată și a fost repusă pe tapet peste câțiva ani când, după îndeplinirea demersurilor procedurale, Mănășturul a fost arondat orașului Cluj. Actul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1895.

Conform recensământului din 1890, Mănășturul avea 3.099 locuitori (majoritatea români și maghiari, dar și evrei, câțiva germani și slovaci, până în 1894 numărul lor crescând la 3.599); 581 de locuințe, ceea ce însemna în medie 5 persoane pe locuință; terenuri de 5.556 holde, din care, unele acoperite cu păduri.

Evenimente festive

Ultima zi a anului 1894 a fost transformată într-o mică sărbătoare de vechea administrație a Mănășturului, care s-a întrunit într-o ultimă ședință festivă, la încheierea căreia, satul Mănăștur și-a încetat existența de sine stătătoare. Diversele probleme ale comunității au trecut în gestiunea departamentelor administrației orașului. Arondarea Mănășturului ridica în fața autorităților clujene multiple probleme care trebuiau rezolvate pentru a transforma această comunitate sătească într-o componentă a orașului modern: cadastru, registre de stare civilă, calcularea de noi taxe și impozite pentru locuitori, întocmirea listei de alegători și organizarea unei noi circumscripții electorale, numirea unui medic de circă care să gestioneze diverse aspecte de sănătate publică în această zonă, introducerea alimentării cu apă, curățenia publică, iluminatului, înființarea de școli, organizarea unei piețe etc.

La 1 ianuarie 1895, corpul administrativ și funcționarii vechiului sat Mănăștur au venit la Cluj, fiind primiți de vicecomite, în fața căruia au anunțat încetarea existenței micii comunități Mănăștur și integrarea sa în orașul Cluj. După aceasta, mica delegație a fost primită de primarul Albach Géza, membrii Consiliului local și cei mai importanți funcționari ai administrației locale. Aceasta aducea salutul comunității mănășturene, afirmând dorința ei de a se integra orașului. Prin unificare, Mănășturul a devenit un nou cartier al orașului Cluj.

Bibliografie

  1. N.B., Monostor, în „Kolozsvár”, nr. 239/1894, p. 1.
  2. Kolozs-Monostor csatolása, în „Kolozsvár”, nr.1/ 1895, p. 2.
  3. Török Sándor, Kolozs-monostor egyesitése Kolozsvárral, în „Ellenzék””, nr. 63/1892, p. 2.