Prodan, Leon
Date biografice
(N. 20 iul. 1902, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 22 dec. 1984, Cluj). Medic, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-0Napoca.
Face studii secundare la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, absolvite în 1921, urmate de cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1927). Are șansa unei burse de studii acordate de Fundația Rockfeller la Universitatea Harvard din SUA, între 1929-1931. În țară, este numit ca medic șef al nou-înființatului Laborator de Bactereologie de la Spitalul de Stat din Arad (1928), susținându-și teza de doctorat în domeniul de sănătate publică, cu o temă despre Intoxicația cu cadmiu (1931). Se orientează definitiv spre sănătatea publică, devenind una dintre personalitățile medicale cele mai respectate în acest domeniu nou. Debutează ca medic și cadru didactic încă de pe băncile facultății, când este numit preparator onorific la Catedra de Igienă Socială (1924).
Cariera didactică și cea de practician se întrepătrund ca în toate cazurilor marilor profesori de medicină, cu funcții în marile spitale clujene și promovări în cadrul facultății clujene. Timp de un deceniu este șef de laborator în Institutul de Igienă și Sănătate Publică Cluj (1931-1940), îndeplinind și funcția de medic igienist al orașului Cluj (1933-1937), devenind, între 1945-1948, medic șef al orașului Cluj. Refugiat la București, pe timpul ocupației hortiste din NV Transilvaniei, este numit medic șef al capitalei și director al Institutului Central de Statistică. Fiind unul dintre igieniștii de frunte ai Clujului, s-a numărat printre cei care au fost convocați în campania pentru eradicarea tifosului exantematic din nordul Transilvaniei. Totodată, a realizat primele cercetări sistematice din România asupra silicozei și saturnismului profesional.
După revenirea la Cluj, devine șef de lucrări la Catedra de Igienă a Facultății de Medicină din Cluj (1946) și profesor în 1948, șef al Secției de igiena muncii la Institutul de Igienă (1949), titularul disciplinei de igiena muncii (1950) și șef al Catedrei de igiena muncii și boli profesionale (1953-1969). Ca profesor, a coordonat doctoratele mai multor colaboratori și medici specializați în domeniul de medicină a muncii. În 1969, se pensionează, dar rămâne activ ca membru în diverse colective profesionale și redacționale, revista „Igiena” fiind una dintre cele în care Leon Prodan a fost un membru activ timp de două decenii. A făcut parte din mai multe comisii de experți la nivelul Ministerului Sănătății din perioada comunistă, făcând parte, printre altele, din comitetul de organizare a primelor trei Congrese Naționale de Igienă. Cercetările sale au fost valorificate în peste 200 de comunicări și lucrări publicate.
