Carmilly-Weinberger, Moshe

Date biografice

(N. 7 apr. 1908 , Budapesta – d. 26 iun. 2010, New York, SUA). Rabin neolog și istoric american de origine evreiască, a fost șeful comunității evreiești de rit neolog din Cluj între 1934 și 1944.

Face școala primară la Satu Mare, urmate de studii evreiești în același oraș. Urmează apoi studii de iudaism la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau, Germania (astăzi Wroklaw, Polonia), la Seminarul Rabinic din Budapesta (obținând diploma de rabin) și la Universitatea „Pázmány Péter” din capitala ungară, unde devine doctor în iudaism (1934).

După preluarea funcției de rabin-șef al Clujului, în 1934, Moshe Carmilly-Weinberger s-a preocupat în special de reorganizarea școlilor evreiești din Cluj, dar și de bunăstarea întregii comunități iudaice locale. Meritul său cel mai mare a fost, însă, contribuția la salvarea a mii de evrei din Transilvania și din alte țări ale Europei de Est, aflate deja sub dominație nazistă, prin facilitarea tranzitării Transilvaniei spre România. Ca profesor și rabin-șef de Cluj, M.Carmilly-Weinberger a cerut ajutorul episcopilor Iuliu Hossu și Marton Aron (primul, greco-catolic, al doilea, romano-catolic) pentru sensibilizarea românilor și maghiarilor din Transilvania de N-V față de cauza urgentă și tragică a evreilor, în pericol de trimitere în lagărele de exterminare din Polonia. În felul acesta, a reușit să faciliteze trecerea peste frontiera românească a mii de evrei, iar din România aceștia au plecat mai departe spre Palestina.

La 2 mai 1944, a trecut el însuși clandestin granița cu România, care se afla în propierea orașului Cluj, pe dealul Feleacului, ajungând la București, de unde a militat în continuare pentru sprijinirea emigrării evreilor spre destinația lor finală - Palestina. După război, a lucrat în diverse misiuni diplomatice, la Budapesta și Ierusalim, stabilindu-se în 1957 definitiv la New York, SUA, unde a fost profesor de studii iudaice la mai multe școli și universități.

După 1989, fostul rabin-șef a revenit de mai multe ori în România și, în special, la Cluj-Napoca, unde a pus bazele, împreună cu Universitatea „Babeș-Bolyai”, unui institut de cercetare în problematica iudaică, care-i poartă, numele, de altfel, în semn de omagiu pentru contribuția sa la salvarea evreilor din Transilvania și nu numai. Universitatea clujeană i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa în 1997.

Cum era și firesc, experiențele trăite le-a împărtășit în numeroase lucrări, conferințe și manifestări publice din România și străinătate, atrăgând de fiecare dată atenția asupra tragediei evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A recunoscut contribuția României la salvarea a sute de mii de evrei, în ciuda existenței unor pogromuri evreiești bine documentate din Moldova și Transnistria.

Lucrări

Memorial Volume for the Jews of Cluj-Kolosvar (1970, 1988)

Fear of Art Censorschip and Freedom of Expresion in Art (1986)

Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944)- 1994

Drumul vieții (1996)

Cenzură și libertate de expresie în istoria evreilor (2003)

Bibliografie

1. Antonio Faur, Organizarea unor acțiuni de salvare în anul 1944 a evreilor din Ungaria și Transilvania de Nord. Contribuții Istoriografice, în „Analele Banatului. Arheologie-Istorie”, vol. XX, 2012, p.409-416.
2. Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 111-112.
3. Andrea Ghiță, Interviu cu un rabin centenar: Moshe Carmilly-Weinberge (realizat la Cluj în 2007), în revista „Baabel”, pe https://baabel.ro/2024/04/interviu-cu-un-rabin-centenar-moshe-weinberger-carmilly-realizat-la-cluj-in-2007/ consultat la 29 oct. 2025.