Ghilezan, Nicolae
Date biografice
(N. 1 iul. 1938, Cluj). Medic oncolog, profesor al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și membru al Academiei Române.
În 1954, Nicolae Ghilezan absolvă Liceul de băieți nr. 3 din Cluj (actualul Colegiu Național „Emil Racoviță”), înscriindu-se la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj (1954-1960). Urmează o specializare în radiologie (1964-1966) și oncologie (1965) la Institutul de Medicină și Farmacie din București și o alta în radioterapie oncologică la Institutul „G. Roussy” din Paris (1967). În 1972 își susține teza de doctorat la Cluj cu o teză despre radioterapia în cancerul laringian.
Ca practician, reputatul medic a lucrat încă din timpul studiilor universitare, mai întâi ca extern (1958), apoi ca intern (1959-1962) în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj, medic de circumscripție rurală (1962-1963), cercetător la Institutul Oncologic din Cluj (1964-1975). A urcat toate treptele universitare, de la șef de lucrări, la conferențiar și profesor universitar, deținând mai multe funcții de conducere: șef al secției cobalt la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca (1976-1980), prorector științific al Universității de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (1990-1992), director al Institutului de Oncologie Cluj (1997-2001).
Domeniul său de cercetare a fost cu predilecție cel oncologic, prin abordarea multidisciplinară a cancerului, mai ales în asociere cu radioterapia. Pe lângă tema principală de studiu, N.Ghilezan a abordat și tematica legată de informatica medicală, dar și evaluarea calității actului medical în serviciile de oncologie și radioterapie. În același timp, a reușit introducerea unor tehnici moderne de radioterapie. Ca specialist de frunte, a făcut parte din echipa programelor Tempus, de la începutul anilor ’90, obținând în 1999 o finanțare internațională pentru crearea unui Centru de Cercetări de Radioterapie Oncologică (CCRO), pe care l-a și condus până în 2008, la pensionare. În 1992, a înființat revista „Radioterapie și Oncologie Medicală”.
Pentru prestigioasa activitate medicală și de cercetare științifică în domeniul oncologiei clinice, Nicolae Ghilezan a fost distins de-a lungul timpului cu mai multe onoruri: Premiul „Gh. Marinescu” al Academiei Române în 1986, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer (2000), titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Cluj-Napoca (2001), iar în 2004 a primit distincția „Doctor Honoris Causa” al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad.
Opera (selectiv)
A publicat aproape 150 de studii și articole în țară, peste 60 în străinătate, 3 monografii, ca singur autor, 36, în colaborare și încă 3 lucrări în colaborare, în străinătate. Între cărțile publicate, menționăm câteva:
1982 – Limfoame maligne
1983 – Cobaltoterapia
1992 – Oncologie generală
1999 – Ion Chiricuță, 1929-1999: 70 de ani
Afilieri
Membru al Academiei Române (2016)
Membru al Academiei de Științe Medicale din România (1991)
Membru al Societății Române de Radioterapie Oncologică (1992)
Membru al Societății Române de Oncologie (1992)
Membru al Societății de Radioterapie Oncologică din Franța (1992)
Membru al Societății de Oncologie Clinică din SUA (1996)
Președinte al Comisiei de Oncologie a Colegiului Medicilor din România (1998-2005)
Membru al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior– CNCSIS, 1998-2003
Membru în Consiliul Național de Atestare a titlurilor științifice al Ministerului Educației Naționale, 1994-2007
Membru de onoare al Asociației Fizicienilor Medicali din România
Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007): dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p.186.
- Nicolae Ghilezan – medic, pe https://acad.ro/acad_membri/membri/Ghilezan_Nicolae.html/ consultat la 4 noi. 2025.
