Apr. 1912 - Valentini Elvira devine prima femeie adjunct în corpul academic al Universității din Cluj
Origini
Valentini Elvira s-a născut în 1 noiembrie 1883. Tatăl ei a fost cunoscutul farmacist clujean Valentini Adolf, care conducea farmacia Szentháromsághoz din strada Belmonostor de atunci. El s-a ocupat și cu producția de sifon, punând un funcțiune în acest scop și o mica fabrică. Era vânător, participa la clubul de dezbateri, de grădinărit și a fost și membru a mai multor asociații științifice și educaționale, ca Departamentul de Științe Naturale al Societății Muzeului Ardelean, în care și fiica lui Elvira avea să fie admisă mai târziu.
Educație preuniversitară
Valentini Elvira a absolvit primele 4 clase primare la școala reformată de fete, după care a urmat, din 1894, șase ani la Școala superioară de stat pentru fete, unde directoare era Antonina de Gerando. În acele vremuri, aceste școli nu ofereau fetelor bacalaureatul, dar ele puteau să obțină diploma prin examene susținute în gimnaziile de băieți. În acest sens, ele trebuiau să-și completeze studiile în specialități inexistente în curricula școlarizării fetelor. Recunoscând importanța bacalaureatului și pentru fete, Antonina de Gerando s-a preocupat pe cheltuială proprie de pregătirea elevelor pentru acest examen. Din clasa a patra, Valentini a susținut astfel mai multe probe la Gimnaziul romano-catolic, unde a obținut, în 1902, diploma de bacalaureat. Din cei 29 de elevi participanți la examenul în acel an, doar 3 au fost fete, alături de Valentini Elvira regăsindu-se și Karpati Gizella, care avea să devină, mai târziu, prima absolventă de medicină la Cluj.
Educație academică și începuturile carierei universitare
Valentini Elvira și-a continuat studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea biologie-geografie. Ea s-a integrat repede în activitatea catedrei de Științe ale naturii, în semn de apreciere a muncii sale, fiind desemnată deja în al treilea an de studenție „demonstrator” al profesorului Richter Aladár. „Demonstratorii” universitari erau studenți motivați, talentați, care obțineau acest statut prin concurs sau numire de universitate și erau integrați în activitatea catedrelor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de cercetare sau didactice, fiind pregătiți pentru o carieră academică viitoare.
Un an mai târziu, în 1906, Valentini Elvira a fost numită asistent. Apoi, în același an, a obținut și titlul de doctor. Interesată de bacterii, mucegaiuri și mușchi, în lucrarea sa de doctorat s-a ocupat de mușchi. Și după doctorat Valentini a activat ca asistent la catedra de Științe ale Naturii. Între timp, în 1907, a susținut examenul profesional pentru profesori, iar în 1909 a obținut și diploma de profesor pentru școli secundare.
De asemenea, în perioada dualismului nu era neobișnuit ca cei mai dotați studenți să obțină burse de stat pentru a studia 1-2 ani în universități din străinătate. Valentini s-a numărat printre foarte puținele femei din universități maghiare de până la ea, care au avut această șansă. Ca urmare, cu această bursă de stat, din 1910, timp de un an, Valentini Elvira a lucrat și studiat în Olanda, la Universității din Groningen. Anul următor a ajuns la Universitatea din Wroclaw, apoi la cea din Berlin și, în cele din urmă, la Sorbona, Paris.
Încă în perioada în care se afla în străinătate, în aprilie 1912, a primit funcția de „adjunct” pe care a revenit la Universitatea din Cluj, în același an. În jurul anului 1900 și înainte, „adjunctul” universitar era un rang în corpul academic, situat între asistent (docent privat) și docent și profesor universitar, cu atribuții didactice și de cercetare. Valentini a fost prima femeie adjunct la Universitatea clujeană, majoritatea femeilor atingând cel mul funcția de asistent. Apoi, deși această poziție era frecvent antecamera ascensiunii spre funcția de profesor, ca femeie, Valentini nu putea să spere că avea să ajungă la titlul de profesor.
Părăsirea carieri universitare și reorientarea spre învățământul gimnazial
Valentini Elvira s-a numărat printre primele femei care au cochetat cu cariera universitară. Dar, cum aceasta nu reprezenta încă pentru femei o opțiune reală, a ales să profeseze în învățământul gimnazial. Astfel, în 1913, a părăsit Universitatea din Cluj și s-a angajat, din 1914, profesoară la gimnaziul de stat pentru fete din Rijeka (azi în Croația). Însă, ca urmare a izbucnirii la scurt timp a Războiului Mondial și a insistențelor părinților, ea a revenit la Cluj, unde a început să profeseze la Școala superioară de stat pentru fete. După 1918, a trecut la Liceul reformat pentru fete unde, în 1924, a ocupat și funcția de directoare. În cele din urmă, în vara anului 1927, s-a mutat la Seghedin, unde a preluat directoratul internatului studentelor Universității. După încă șase ani, în 1934, s-a mutat la Szombathely, unde a profesat la Gimnaziul de stat pentru fete Kaniszai Orsolya, predând geografie, științele naturii și chimie.
Pensionarea și decesul Elvirei Valentini
Cum deja în 1936 Valentini se confrunta cu simptomatologia unei boli grave, după perioade lungi de concedii medicale, în 1939 a solicitat pensionarea. După aceasta, în 1940, s-a mutat din nou la Seghedin unde, după o lungă perioadă de grea suferință, a decedat în 16 februarie 1942.
Bibliografie
- Pifkó Dániel, „és jártam a kisebbségi tanári sors göröngyös útjait”. Kolozsvártól Szombathelyig. Egy magyat pedagógusnő, Valentini (Valentiny) Elvira (1883-1942) pályája, la https://www.opkm.hu/hir/625
- Hulej Emese, A kolozsvári tanárnő, aki első női tudósaink egyike volt – Valentini Elvira története, în „Magyar Krónika”, la https://kronika.hu/cikk/a-kolozsvari-tanarno-aki-elso-noi-tudosaink-egyike-volt-valentini-elvira-tortenete/ (cu foto)
- Győrfi Dénes, „De Gerando leányai”. A kolozsvári tudományegyetem első női bőlcsészdoktorai, în „Szabadság”, Anul XXXVI, nr. 17, 23 ianuarie 2024, p. 7.
