De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Deschiderea, la Cluj, a Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet)(03.09.1888)

În vremea organizării Institutului pentru deficienți de auz (Süketnéma Intézet) din Cluj, în Ungaria mai funcționau institute similare la Vácz și Budapesta care școlarizau anual 180 - 200 de persoane, dar și la Arad, Timișoara și Kaposvár, ultimele trei de interes local.

În 1887 apare ideea înființării unei astfel de instituții și la Cluj. Aceasta a fost îmbrățișată de Consiliul orășenesc în frunte cu primarul Albach Géza. Studierea problemei și acțiunile pregătitoare i-au fost încredințate lui Szvacsina Géza. Datele culese atunci din Transilvania, și zone învecinate ale Ungariei, indicau un număr de 3169 de persoane cu deficiențe de auz. În Cluj existau la acea dată 14 persoane cu astfel de deficiențe.

Deja în prima adresă înaintată ministerului Învățământului, Consiliul orășenesc sublinia faptul că noua instituție nu viza doar satisfacerea nevoilor locale, ci își dorea să fie o instituție de rang național care să preia pe toți cei vizați indiferent de etnie sau religie.

La 7 decembrie 1887, autoritățile locale au decis înființarea acestei instituții de învățământ. La 18 martie 1888, prin decizie ministerială, Olgyay János, angajat al institutului de la Vácz a fost detașat pentru anul școlar 1888-1889 la institutul clujean. În ședința comisiei de supraveghere din 1 iunie 1888, Szvacsina Géza l-a prezentat membrilor acesteia pe Olgyay János, ajuns la Cluj.

Acesta a pregătit o serie de propuneri pentru organizarea noii instituții. Sugera școlarizarea pe parcursul a 6 eventual 8 ani a elevilor, cu personal didactic corespunzător din punct de vedere numeric. Propunerile sale au fost acceptate de comisie, iar Szvacsina Géza a fost însărcinat cu identificarea localului care să găzduiască noua școală.

Despre deschiderea institutului documentele vremii mărturisesc următoarele: „În condiții modeste, fără nici o festivitate, la 3 septembrie 1888, într-o zi de luni, școala s-a deschis la etajul casei Hutflesz de pe strada Eroilor de azi (Közép utca), la numărul șase, într-o cameră dinspre curte, sub conducerea lui Olgyay János (...)”. Institutul clujean, cu 7 copii și doi profesori, cu o durată de școlarizare de 7 ani, a funcționat aici timp de o lună, apoi s-a mutat în casa Kún de pe strada Moților de azi (Külmonostor utca).

În anul 1893 a obținut un sediu definitiv în clădirea de pe strada Dorobanților de azi (Honvéd utca). Clădirea a fost construită între anii 1892-1893 din donații și sub conducerea arhitecților Oriold Adam și Racz Mihai. Inaugurarea festivă a școlii a avut loc la 29 octombrie 1893.

[modifică] Bibliografie

  1. Liceul pentru Deficienți de Auz (Cluj-Napoca) 120 de ani de tradiție / coord. prof. Zoe Piontchevici, prof. Gabiela Chirteș . – Cluj-Napoca:

Risoprint, 2009, p. 12 – 19

  1. Hallásssérültek magyar nyelvű oktatása Erdélyben / Vizi Ildikó, Crișan Erika, http://epsz.pszichologia.psiedu.ubbcluj.ro/archive/epsz120008.pdf, accesat la 26 iul 2017
  2. Kalauz. A siketnémák oktatása és nevelése terén. Havi folyóirat, III, nr. 5-6, 1889, https://edit.elte.hu/xmlui/.../2/Kalauz_1889-90_III_05-06.pdf, accesat la 26 iul. 2017