De la Memorie şi cunoaştere locală
Clujul baroc/Mircea Ţoca .- Cluj-Napoca : Dacia, 1983, 151p.
Cartea este precedată de un cuvânt înainte al autorului, în care explică structurarea şi obiectivele demersului său ştiinţific.
În „Introducere”, Mircea Ţoca vizează tratarea a două aspecte, al cadrului istoric sub titlul „Oraşul Cluj în secolul al XVIII-lea” şi al premiselor, intitulat „Arta clujeană în deceniile premergătoare cuceririi austriece”.
Capitolul al doilea şi cel mai consistent, intitulat sugestiv şi cuprinzător „Prezentarea monumentelor baroce”, intră practic în detaliile evoluţiei urbanistice şi a istoriei arhitecturii Clujului baroc.
Sculptura, pictura şi artele minore autorul şi-a propus să le trateze doar în subsidiar numai în măsura în care facilitează o mai bună înţelegere a problematicii artei de a construi. Mircea Ţoca a urmărit atingerea obiectivului enunţat prin tratarea individuală a monumentelor, împărţite în trei categorii: „Arhitectura militară”, „Arhitectura religioas㔺i „Arhitectura civilă”, ultima subîmpărţită în clădiri de interes comun şi în palate şi case de locuit.
Primul subcapitol, „Arhitectura militară”, este dedicat în întregime tratării Cetăţii austrice. Arhitectura religioasă a perioadei baroc a Clujului este exemplificată prin Biserica iezuită din strada Universităţii, Biserica franciscană din actuala Piaţă a Muzeului, Biserica minorită, azi Catedrala „Schimbarea la Faţă”, Biserica unitariană de pe Bulevardul 21 Decembrie, Biserica ortodoxă, cunoscută şi ca Biserica Sf. Treime din deal şi Biserica unită, ctitoria episcopului Ioan Bob. Al treilea subcapitol, este construit în primul rând, în jurul prezentării unor clădiri de interese comun: Colegiul iezuit, Seminarul Bathory-Apor, Convictus nobilium, Mănăstirea iezuită din Cluj-Mănăştur, Vama veche, Moara de hârtie, Colegiul reformat, Hanul „Calul bălan”. A doua parte a subcapitolului este dedicat unor palate şi case de locuit: Palatul Bánffy, Casa din Piaţa Muzeului nr.3, Casa de pe str. Kogălniceanu nr.4, Prefectura veche, Palatul Toldalagi-Korda, Casa din Piaţa Libertăţii nr.27, Casa Knoblauch, Palatul Teleki, Casa de pe str. Dr. Petru Groza (azi Eroilor) nr.32, Casa de pe str. Făcliei (azi Baba Novac) nr.8, Casa din Piaţa Libertăţii nr.11, Casele profesorilor reformaţi, Casa de pe str. 23 August (azi Ion I.C. Brătianu) nr.18 şi casa de pe str. 6 Martie (azi Iuliu Maniu) nr.17.
Al treilea capitol, „Caractere ale limbajului folosit în arhitectura clujeană din secolul al XVIII-lea”, este unul de sinteză, în care autorul tratează elementele comune şi cele specifice limbajului arhitecturii baroc a oraşului. Este un prilej de a deschide o discuţie privind şi materialele şi tehnicile de construcţie utilizate. Pentru o imagine completă a ansamblului urbanistic al Clujului baroc, Mircea Ţoca se opreşte şi asupra sculpturii monumentale, invocând artişti şi opere locale reprezentative ale acestora.
O privire de ansamblu raportată la spaţiul geografic mai amplu, provincial, o oferă capitolul al IV-lea, „Arhitectura baroc clujeană în cadrul provinciei”, cu precizarea de analogii şi filiaţii.
Cartea se încheie cu capitolul „Dăinuirea limbajului baroc în secolul al XIX-lea”.
Volumul mai conţine o listă bibliografică cu titluri referitoare la istoria Clujului şi la evoluţia arhitectonică şi urbanistică din secolul al XVIII-lea. Se adaugă un rezumat al cărţii în limba engleză şi un indice de nume.
Temeinic documentată, aşa cum o confirmă şi aparatul critic, cartea constituie un reper al literaturii de specialitate.
