De la Memorie şi cunoaştere locală
Creionarea vieții și carierei lui Janovics Jenő, începe cu subcapitolul intitulat Egy útkereső ifjú tervei (Planurile unui tânăr în căutarea drumului), care reconstituie perioada studiilor lui Janovics, a studiilor secundare și universitare urmate la Budapesta, la Universitatea Tehnică respectiv Academia de Actorie unde avea să-și găsească adevărata vocație. Nu sunt uitate nici studiile de mai târziu în litere și filosofie de la Universitatea din Cluj, finalizate cu o lucrare de doctorat. Sunt parcurși în acest suibcapitol și anii de ucenicie în actorie, cu primele roluri și căutări finalizate cu stabilirea la Cluj și începuturile carieirei clujene de actor și regizor a tânărului Janovics.
Al doilea subcapitol A kolozsvári szinház igazgatója (Director al teatrului din Cluj) urmărește deja perioada directoratului clujean a lui Janovics. Sunt surprinse preocupările pentru conturarea repertoriului teatrului clujean, un repertoriu în serviciul publicului, cu scop educativ, fără a transforma „politica de casierie” în scop unic al spectacolelor.
În subcapitolul Átköltözés a sétatéri szinházba (Mutarea în teatrul de lângă Parcul Central) este surprinsă activitatea de director de teatru al lui Janovics în clădirea de lângă Parcul Central, azi sediul Teatrului Maghiar de Stat.
A pedagógus igazgató (Directorul pedagog) este subcapitolul în care este creionat rolul de pedagog asumat de Janovics în raporturile cu actorii teatrului, pe care se străduia să-i distribuie în rolurile cele mai potrivite și să le încurajeze dezvoltarea în carieră. Pentru aceasta el însuși a învățat continuu din cărți, dar și de la cei din jurul său. Și învățând, învăța pe alții.
Subcapitolul A rendező (Regizorul) prezintă noua perspectivă regizorală a lui Janovics, cu semnalarea unor piese regizate, al stilului regizoral, al manierei de abordare.
În subcapitolul A filmgyártás előfutára (Pionierul producției de film) este punctată activitatea lui Janovics ca producător de film.
Nu în ultimul rând, cartea oferă și perspectiva asupra actorului Janovics în subcapitolul A szinész (Actorul), respectiv scriitorul Janovics în subcapitolul Az iró (Scriitorul).
A társadalmi harcos (Luptătorul social) prezintă un Janovics combatant, a cărui armă era scena. Sunt punctate în acest context probleme care l-au interesat și în care s-a implicat și mijloacele prin care a urmărit și servit anumite cauze sociale și principii.
Partea a doua a volumului este dedicat actriței Poór Lili, soția lui Janovics Jenő. După prezentarea împrejurărilor în care actrița ajunge la Teatrul din Cluj, în subcapitolul Az első nagy szerepek (Primele mari roluri), sunt prezentate cele mai importante și cele mai mari roluri interpretate de artistă. A jucat cele mai diverse personaje în ciclul spectacolelor dramatice maghiare, în cel al tragediilor antice, sau în piesele shakespeariene, ajungând treptat la statutul de artist consacrat. După perioada 1910-1919, de căutări și conturare a profilului artistic, în anii 1920-1930 artista a trecut la întregirea și dezvoltarea acestuia.
În subcapitolul A művész hivatása (Vocația artistului) autorul urmărește misiunea asumată ca actriță de Poór Lili și repertoriul anilor 20-30 al acesteia, cele mai importante roluri și apariții pe scena din Cluj și din numeroase orașe transilvănene.
Őnkéntes számkivetés vagy belső száműzetés (Exil voluntar sau exil interior) este subcapitolul în care este tratată perioada anilor 1934-1940. În august 1928 actrița se căsătorea cu Janovics Jenő, iar în momentul în care acesta avea să părăsească teatrul, avea să se retragă și ea. Dacă a fost un autoexil din solidaritate cu soțul ei sau un exil propriu zis la care a constrâns-o noua conducere a teatrului, alături de alte numeroase întrebări, sunt întrebări care își așteaptă încă răspunsul. Lili Poór trăia la Cluj, fără Cluj. Publicul putea să o zărească cel mult pe stradă. Dar ea nu s-a rupt total de scenă, și-a continuat reprezentațiile la Arad, Timișoara, Oradea și în alte mici localități unde era solicitată.
Subcapitolul A kiérlelődött sikerek útja (Drumului succesului spre culmi), tratează perioada de după 1945, cu reluarea carierei artistei cu un nou repertoriu nou. A predat la Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István din Târgu Mureș, între anii 1948-1949 fiind și decan al acestuia și de asemenea a predat grupului de amatori teatrali Józsa Béla Athenaeum. În anul 1949 a renunțat la funcția de decan pentru ca pe lângă activitatea didactică să-și poată continua și cariera de actriță. Aceasta a însemnat în această perioadă un repertoriu nou. În ultimul deceniu – 1948-1958 a oferit o perpectivă încă nedezvăluită a talentului artistic cu care a fost dăruită, în piesele lui Shakespeare, Richard al III-lea și în Romeo și Julieta. Vechiul său mare rol, Gertrudis din Bánk Bán, avea să-l joace pentru ultima dată între anii 1954-1958.
În subcapitolul intitulat A művész munkamódszere (Stilul de muncă al artistului), autorul prezintă regizorii cu care a lucrat artista, colaborarea cu aceștia, actorii alături de care a jucat, relațiile cu aceștia și beneficiile acestor colaborări din perspectiva perfecționării, a evoluției artistei, stilul ei de muncă de la lectura textului la jocul pe scenă, la teatrul propriu-zis.
Nagy alakitások (Mari transformări) este intitulat subcapitolul care o urmărește pe Poór Lili în diferite roluri, evoluția artistică a acesteia în același rol jucat peste ani.
Subcapitolul A szocialista művészet csúcsán (Pe culmile artei socialiste) prezintă cariera artistei după al doilea război mondial, roluri jucate în piese de teatru aparținând în formularea autorului, „dramaturigiei socialiste”.
A filmszinésznő (Actrița de film) este subcapitolul care încearcă să lumineze o altă latură a preocupărilor artistice și personalității celei care a fost Poór Lili. De numele său se leagă multe reușite ale filmului mut. Primul rol i-a fost distribuit în filmul Börzekirály, urmat de altele, în care a fost remarcată pentru calitățile sale de actriță de film. Probabil nu întâmplător, casa pariziană de filme Pathé i-a propus chiar un contract pentru realizarea a mai multor filme. Îndrăgostită de teatru, actrița a refuzat oferta și a preferat să rămână pe scenă. A mai intrat în legătură cu filmul încă odată în anul 1943, când i s-a făcut o nouă propunere pentru o producție cinematografică. A fost vorba despre un rol principal în filmul Egy ember tragédiája (Tragedia unui om), după Madách. Acesta a și fost realizat, dar din cauza războiului nu a mai fost rulat.
Subcapitolul A közéleti ember (Omul vieții publice) încheie portretul biografic realizat de autor artistei.
A doua parte a volumului, dedicată actriței Poór Lili cuprinde la final Búcsú Poór Lilitől (La revedere de la Lili Poór), câteva pagini datate decembrie 1962, scrise la moartea acesteia.
Volumul se încheie cu o postfață - Jegyzetek helyett utószó (Epilog în loc de note) și la final, cu Bibliografia scrierilor și operelor lui Janovics Jenő (Janovics Jenő műveinek és irásainak bibliográfiája).
Cartea este ilustrată cu fotografii alb negru.
