De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare
Jurnal (1959-1990)/Ioana Em. Petrescu; Ediție îngrijită de Rozalia Borcilă și Elena Neagoe, Cuvânt înainte de Elena Neagoe, Postfață de Carmen Mușat. - Pitești : Editura Paralela 45, 2004, 351 p. ISBN 973-697-179-1

Ioana Em. Petrescu (1941-1990), fiica istoricului literar Dumitru Popovici, a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, reputat critic literar și eminescolog. Căsătorită cu Liviu Petrescu, și el critic literar la aceeași Facultate, Ioana Em. Petrescu a ținut cursuri de literatură românească, a participat la conferințe și stagii de pregătire în străinătate. În paralel cu activitatea științifică și didactică, autoarea a redactat, în intimitatea familială, încă din timpul studenției, un jurnal în care se regăsesc numeroase gânduri, sentimente, dar și expresii ale activității sale profesionale, din diferite etape de evoluție.

Structural, cartea de față, publicată postum, începe cu un Cuvânt înainte al uneia dintre prietenele cele mai bune ale Ioanei Em. Petrescu, Elena Neagoe, fostă colegă de școală și profesor de limba română, inspector de specialitate în cadrul ISJ Cluj. Cu aceasta, va întreține, de altfel, Ioana Em. Petrescu o frumoasă corespondență, publicată și ea.

Cuprinsul Jurnalului se bazează pe existența a trei caiete: Caietul III, Caietul IV și Ultimul caiet. Primul își începe existența în ultima zi de liceu a Ioanei Em. Petrescu, 13 iunie 1959 și se încheie în 27 decembrie 1959, deci timp de aproximativ jumătate de an, corespunzând, din punct de vedere educațional, cu trecerea din etapa de liceu în cea de studentă în filologie, la universitatea clujeană. Caietul al doilea este cel mai amplu, conținând mare parte din intimitatea sufletească a autoarei; el începe pe 3 ianuarie 1960 și se încheie pe 17 aprilie 1985. Aceasta este perioada în care Ioana Em. Petrescu se formează pe deplin profesional, căpătând un bine-meritat loc în critica românească postbelică, obținând, în același timp, o bursă de doi ani (1981-1983) la Universitatea din Los Angeles, SUA.

Jurnalul său se încheie cu un ultim caiet, care deși de mici dimensiuni prin raport cu precedentul, dezvăluie, de fapt, o extrem de mare varietate de activități ale profesorului clujean: titular de curs, bursier Fullbright, cercetător, publicist asiduu, toate pălind, însă, în fața unei boli complicate și a entuziasmului resimțit în urma revoluției din decembrie 1989. Lucrarea cuprinde, pentru îndrumarea cititorului, o Notă bio-bibliografică, o Addenda și o Postfață.