De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Kolozsvári kertek. A régi Kolozsvár zöldterületei : [Grădini clujene. Spaţiile verzi ale Clujului vechi]/Fekete Albert .- Cluj-Napoca : Müvelödés, 2004, 64p.

Autorul este arhitect peisagist, profesor la Universitatea Corvinus din Budapesta. Cartea Kolozsvári kertek. A régi Kolozsvár zöldterületei : [Grădini clujene. Spaţiile verzi ale Clujului vechi], reconstituie evoluţia istorică a grădinilor şi spaţiilor verzi ale Clujului, până la începutul secolului XX.

Primul capitolul intitulat Közkertek, szabad terek, településszerkezet : [Grădini publice, spaţii libere, construcţia aşezării] cuprinde mai multe subcapitole: A belváros kialakulásának meghatározó elemei : [Elementele determinante ale formării centrului oraşului], Adalékok a korai kolozsvári kertek történetéhez : [Contribuţii la istoria timpurie a grădinilor clujene], Hóstátok és temetők : [Împrejurimi şi cimitire], A modern település : [Aşezarea modernă]. Acestea tratează problema apariţiei grădinilor şi dezvoltării spaţiilor verzi ale oraşului, începuturile grădinăritului pe baze ştiinţifice şi apariţia interesului pentru botanică şi nu în ultimul rând principalele progrese din sfera urbanistică clujeană modernă.

Al doilea capitol este intitulat sugestiv Kerttörténeti áttekintés : [Privire de ansamblu asupra istoriei grădinilor] şi tratează distinct problema grădinilor particulare (Magánkertek) şi a celor publice (Közkertek).

Cel mai consistent capitol al cărţii, Kolozsvár történeti közkertjei : [Grădini publice istorice ale Clujului] este cel în ale cărui subcapitole, Fekete Albert se opreşte asupra istoriei Promenadei (A Sétatér) şi a grădinii Muzeului (A Múzeumkert), cunoscută şi ca grădina Mikó. Acest al doilea subcapitol tratează distinct principalele perioade din dezvoltarea grădinii, perioada Kánitz (A Kánitz-korszak 1872-1895), perioada Istvánffy (Az Istvánffy-korszak 1896-1900) şi perioada Richter (A Richter-korszak 1900-1904), denumite după numele directorilor acesteia, din perioadele de timp menţionate. Ultimul subcapitol este dedicat istoriei Cimitirului Central (A Házsongárdi temető).

Concluziile, o rezumare a problematicii tratate, prilejuiesc ocazia unei pledoarii pentru revitalizarea spaţiilor verzi ale oraşului. Cartea mai cuprinde o listă bibliografică, precum şi o listă a ilustraţiilor cu menţionarea surselor. Mai trebuie amintit la final şi rezumatul în limba română. G.C.