De la Memorie şi cunoaştere locală
Primul capitol Puțină istorie se deschide cu câteva pagini din istoria tenisului de masă și al competițiilor sportive de profil din România și din lume. Primele subcapitole se concentrează pe istoria familiei, începând cu strămoșii între care se regăsesc mulți rabini, ultimul rabin din familie fiind Jacov Elimeleh Paneth, rabinul din Dej (Nepotul rabinului), continuând cu părinții, Josef, croitor și mama Fanni, stabiliți la Cluj, pe str. I.C. Brătianu de azi. În acest cuplu s-a născut Farkas alintat Vili, ultimul dintre cei cinci copii ai familiei (Pe Ulița Regelui nu cresc prinți). Trimis la școala Ieșiva pentru a-și însuși tradiția iudaică și pentru a deveni rabin, tânărul Vili avea să renunțe și să continue la școala în limba română, la Liceul Angelescu (La școala viitorilor rabini). Din cauza sărăciei avea să întrerupă liceul pregătindu-se pentru meseria de pantofar și angajându-se la firma „Erica” din centrul Clujului (Liceul „Angelescu”, dar „meseria e brățară de aur”). Dintre pasiunile copilăriei lui Paneth (O pasiune pentru o viață: sportul) sunt amintite colecționarea de timbre, tenisul de masă, fotbalul și patinajul. A optat în final pentru tenisul de masă. Practicat de Paneth inițial în locuri neconvenționale, a fost remarcat și recrutat de clubul K.K.A.S.E. (Clubul sportiv al angajaților comerciali din Cluj), cu sediul în localul Liceului Brassai Sámuel. La scurt timp a fost solicitat să se legitimeze la Clubul Haggibor. În continuarea cărții se regăsesc relatări despre cluburile sportive din Cluj în care se practica tenis de masă și despre începuturile campionatelor naționale de tenis de masă. Urmează rememorarea primelor antremente și a primelor competiții începând cu înscrierea la 15 ani la primul concurs al său, un concurs regional, suma necesară înscrierii fiind adunată prin chetă de suporteri. În 1932 a câștigat Campionatul regional, la 15 ani, și la fel Campionatul regional din 1933. În următorul subcapitol - Munca și stăruința prefațează succesele sunt redate succesele de la Haggibor, și parcursul sportivului de la campion municipal și regional, la campion național la juniori. Sunt amintite campionatele din 1934 și 1935 și cucerirea Cupei României pe 1935/1936 de către tânărul de 18 ani. Talentul său a fost remarcat de timpuriu, astfel cartea inserează aprecierea de care s-a bucurat din partea lui Barba Viktor, multiplu campion mondial, aflat la Cluj și participant la o serie de jocuri demonstrative în care l-a avut ca adversar și pe Paneth („Sprijiniți-l că are talent!”). Primul capitol se încheie cu victoriile obținute de echipa României în meciurile de pregătire pentru Campionatul mondial și desfășurate de Zagreb, echipă în care era inclus pentru prima dată și Paneth (Ieșirea în lume: Zagreb, 1935).
Al doilea capitol este intitulat sugestiv Consacrarea, fiind dedicat în cea mai mare parte a sa participării echipei României și în cadrul acesteia a lui Paneth Farkas la Campionatul Mondial de la Praga. Astfel, în cadrul subcapitolului Primăvara de la Praga, sunt prezentate antrenamentele prealabile, pregătirile de plecare care au presupus pentru Paneth, care nu avea satisfăcut încă stagiul militar, achitarea unei garanții de către mai multe personalități ale orașului între care Iuliu Hațieganu, care au sprijinit deplasarea sportivului. Echipa din care a făcut parte a fost constituită exclusiv din clujeni și a câștigat pentru România titlul de vicecampioană. La acest campionat, românul Paneth a reușit împreună cu polonezul Ehrlich, un record neegalat: un schimb de minge care a durat 2 ore și 15 minute. Următorul subcapitol prezintă Concursul propriu-zis, cu meciurile jucate la Campionatul mondial. Subcapitolul Cel mai lung schimb de mingi din istorie revine la campionatul de la Praga, la meciul cu Ehrlich și intrarea în carte recordurilor, iar în cel intitulat Două recorduri mondiale deținute de români este vorba despre cel mai lung schimb de mingi în meciul Paneth- Ehrlich și cel mai lung meci, de șapte ore între Marin și Hagenauer. În subcapitolele Un lichid miraculos, Prima bătaie, Marin și masa lovită sunt prezentate alte amintiri de la Praga. Subcapitolul Acasă, cu lauri de argint, viața continuă înșiruiește competițiile de după Campionatul Mondial de la Praga până la război, dintre care cele mai însemnate au fost campionatul Mondial de la Baden (Austria) din 1937, apoi cel de la Cairo din 1939, la care Paneth nu a putut să participe, datorită originii sale evreiești, fiind înlăturat din echipa națională.
Capitolul al treilea Inter arma silent musae este dedicat perioadei prigoanei, cu prezentarea în subcapitolele Dictatul de la Viena, Golgota vicecampionului mondial, În anii terorii fasciste, O evadare ca-n filme, „Întâlnire” cu Raoul Wallenberg, Singur pe lume a adevăratei aventuri trăite de Paneth în acele vremuri, cu deportări și evadări până la salvarea găsită la ambasada Suediei și revenirea la Cluj, unde avea să constate că rămăsese alături de o soră ultimul supraviețuitor al holocaustului dintre membri familiei sale.
Capitolul al patrulea Pasiunea mea, paleta, prezintă în primul subcapitol, Renașterea din cenușă, refacerea Federației Naționale de Tenis de masă și reluarea seriei de competiții naționale și internaționale. În această înșiruire care merge cronologic până în anul 1949, numele lui Paneth apare frecvent, remarcându-se obținerea de către acesta a primei ediții a Cupei R.P.R. În subcapitolul Jucător și instructor al echipelor naționale este prezentată numirea lui Paneth în anul 1949 ca instructor-jucător al echipei naționale, păstrând acest statut până în anul 1953, când a rămas doar antrenor. Subcapitolele Începutul campaniei de cucerirea lumii: Budapesta și Viena, Expediția Bombay, India, 1952, „Fetițe dulci ca-n București...”, La Wembley, fără fotbal, Laleaua roșie ... și neagră, În țara soarelui răsare, Unii racolează, alții cresc jucători, Juniorii se impun în Europa!, cuprind relatări despre campionatele mondiale de tenis de masă din Austria, Olanda, India, Marea Britanie, Japonia, despre alte competiții internaționale și naționale și rezultatele obținute de sportivii români.
Al cincilea capitol Cucerirea bătrânului continent, redă momentul nașterii echipei de tenis de masă de la C.S.M. Cluj (Se naște o mare echipă: C.S.M. Cluj), viața competițională de până la 1968, cu campionatele mondiale și europene de tenis de masă ale perioadei, alte competiții, creionând viața din cadrul acestei ramuri sportive, cu accent asupra evoluției echipei de tenis de masă C.S.M. Cluj și a rezultatelor remarcabile ale acesteia (Un set cu Ciu En Lai, Clujul stăpânește Europa! Primul titlu continental 1961, Al doilea titlu european, 1964, A treia cupă europeană 1965, Al patrulea titlu continental, 1966, Urmează titlul european cu numărul 5! 1967, Nori negri aducători de furtună). Este perioada în care Paneth și-a câștigat renumele ca antrenor.
Capitolul șase Zile fără soare se concentrează pe perioada 1969-1975. În subcapitolele Șlefuitor de diamante, La muncă în Belgia, Drumul mătăsii, Sportivii de valoare nu pică din cer!,Din nou în China, Frământările continuă, Competitivi pe piața externă, îl reîntâlnim pe antrenorul Paneth, cizelând și pregătind, formând noi sportivi, pentru competițiile sportive și performanță..
C.S.M. Redivivus este capitolul în care sunt punctate noi succese obținute de C.S.M. Cluj, unde își desfășura activitatea de antrenor Paneth. Este derulată ca și în capitolele precedente viața competițională a timpului pentru juniori și seniori, cu rezultatele și insuccesele ei (Comoditatea naște mediocritate, În Coreea de Nord, la Phenian, Titlul jubiliar : XX, Laurii se ofilesc). Este punctat în acest context un moment remarcabil, cucerirea de către C.S.M. Cluj, în decembrie 1980, a titlului jubiliar cu numărul XX, o performanță rarissimă, care pe lângă valoarea jucătorilor exprima și profesionalismul antrenorului Frakas Paneth.
Capitolul opt, Inegalabila legendă, creionează perioada anilor ’80 și prima jumătate a anilor’90, cu retragerea din activitatea de antrenor (Flori răsar și vor răsări, Adio, tinerețea mea...!, „Age, libertate decembri...utere”). Volumul cuprinde la final o bibliografie cu Presa consultată, un Indice de nume și un număr mare de fotografii alb-negru.
