De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 1749, Sadu, jud. Sibiu – d. 16 mart. 1815, Sibiu. Medic, filolog. Primul medic român titrat (1774), specialist în oculistică, reprezentant al iluminismului românesc din Transilvania.
A studiat la liceul săsesc din Sibiu, unde a învățat latina, maghiara și germana. După terminarea studiilor, în jurul anilor 1767-1768, fără a fi absolvit o facultate, s-a dedicat carierei medicale, practicând meseria de oculist. Relatările sale amintesc de un doctor grec la care ar fi fost ucenic șase ani și de la care ar fi deprins meserie. Între 1869-1770 se afla în Banat, la Orșova, apoi a funcționat ca medic al regimentului românesc de graniță I, cu sediul la Jupalnic, unde a fost și dascăl. Cum pentru a practica medicina era nevoit să se specializeze, a plecat la Viena și după doi ani de studii la Facultatea de medicină a obținut la 24 octombrie 1774 titlul academic de magistru oculist, cu drept de practică în întreg imperiul austriac.
În anul 1776, în urma cererii sale a fost angajat de Guberniul Transilvaniei pe postul de medic al săracilor, cu salariu fix. Îi este încredințată și sarcina de a pregăti și alți chirurgi oculiști. În același an a obținut cu sprijinul guvernatorului Samuel von Brukenthal o bursă din partea Cancelariei transilvănene pentru a urma cursuri de chirurgie la Universitatea din Viena. În anul 1777 a fost numit medic oculist al Marelui principat al Transilvaniei și protomedicus al Ardealului, rang de frunte în ierarhia medicală a țării. A fost considerat unul dintre cei mai buni oftalmologi, fiind solicitat în întreg Imperiul, dar și în Moldova și Țara Românească. Dintr-un raport al său reiese că numai în anul 1786 a vindecat nu mai puțin de 101 cazuri, un număr impresionant pentru acele vremuri.
În anul 1791 a fost numit profesor de oftalmologie la Liceul medico-chirurgical din Cluj. În această calitate a elaborat, după cu sublinia Valeriu Bologa, prima lucrare științifică scrisă de un român în domeniul medicinei, intitulată Paraenesis ad auditores chyrurgiae in lyceo regio academico Claudiopolitano habita a Ioanne Molnar de Mullersheim de morbis et medicina oculorum professore publico quum primum sua collegia ordiretur, ca prima lecție inaugurală ținută în limba latină, cu ocazia ocupării catedrei de oculistică la acest liceu, și care a fost publicată în 1873.
Din însărcinarea oficialității timpul (protomedicul Fr. Nyulas), Piuariu a tradus lucrarea lui A. Étiene despre sifilis în limba latină în română, initutlată Method, adică învățătură prea lesne și proștilor (n.n. neinstruiților) foarte îndemânată și cu preț mai ușor de a tămădui sfranțul. Aceasta, alături de o lucrare de ginecologie, au rămas în manuscris. În anul 1803, se pare că a tradus la Cluj, cartea Învățătură adevărată pe scurt a vindeca boala sfranțului, tipărită de Ioan Barth, considerată prima carte apărută la Cluj în limba română. A tradus și lucrări privitoare la organizarea vaccinărilor.
A depus o intensă activitate de culturalizare a populației românești, a tradus și popularizat cărți. În 1784, în timpul răscoalei lui Horea Cloșca și Crișan, guvernatorul Transilvaniei i-a încredințat misiunea de mediator între autorități și țărănimea răsculată. În timpul vizitei împăratului Iosif al II-lea în Transilvania, Molnar-Piuariu l-a întâmpinat și întreținut la Sadu, expunându-i problemele satelor românești. A încurajat dezvoltarea apiculturii și a produselor apicole, publicând lucrarea Economia stupilor, prima lucrare economică românească. A trimis petiții la Viena militând pentru creșterea numărului școlilor românești. Acestea au avut ca rezultat o rezoluție a Împăratului care a dispus creșterea fondului școlar pentru națiunea română și treptat scoaterea din letargie a Curții cu privire la problemele românilor. A colaborat la redactarea lucrării Supplex Libellus Valachorum (1791). El a și tipărit la 1791 Supplex-ul, cu locul fictiv, Iaşi. În 1789, Ioan Molnar Piuariu a încercat pentru prima dată să înființeze un ziar al românilor, însă demersurile sale în această direcție s-au lovit de împotrivirea autorităților. A promovat îmbogățirea vocabularului științific românesc. Este autorul celei dintâi gramatici româno-germane. A semnat primul tratat românesc de retorică tipărit.
S-a înscris în Loja masonică a Sfântului Andrei, din care mai făceau parte Samuel von Brukenthal, Martin Hochmeister și alți reprezentanți ai elitei transilvănene (1781). A fost membru al Societății Culturale Maghiare (1794). A pus bazele societății științifice Societatea filosoficească a neamului Românesc din Mare Prințipatul Ardealului (1797), la care au aderat mai mulți învățați ardeleni și din Principate.
[modifică] Lucrări publicate
Economia stupilor (1785); Deutsch-walachische Sprachlehre (1788, 1810, 1823); Gramatică română pentru germani, compilată după aceia a lui Gheorghe Șincai; Supplex Libellus Valachorum (1791); Retorica, adica învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări (1798).
[modifică] Bibliografie
- Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000). Scurt istoric/Florea Marin. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004, p.468. ISBN 973-686-622-X
- Ioan Molnar-Piuariu la http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Molnar-Piuariu, accesat la 3 oct. 2017.
- Ioan Molnar-Piuariu, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Piuariu-Molnar, accesat la 3 oct. 2017.
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.253-254. ISBN 978-973-133-101
