De la Memorie şi cunoaştere locală
Teatrul de păpuşi “Puck” : semicentenar : monografie = “Puck” Bábszinház : ötven éves évforduló : monográfia .- Cluj-Napoca : Editura Remus, 2000, 245 p. ISBN : 973-99697-7-9
Cartea este o monografie a Teatrului de Păpuşi „Puck” din Cluj Napoca, apărută cu ocazia semicentenarului său şi doreşte să fie un omagiu adus tuturor actorilor, copiilor şi celor care au contribuit la „minunile” ce s-au născut în interiorul teatrului pentru copii în cei 50 de ani de activitate.
Cuvântul înainte este prezentat de directorul teatrului, Marcel Mureşeanu (director din anul 1997), fiind urmat apoi de o serie de saluturi de felicitare ale unor personalităţi locale şi nu numai, printre care şi Traian Brad, Cornel Udrea, Vasile Pintea, Doina Cetea şi alţii. Tot în categoria felicitărilor se încadrează şi copia scrisorii graficianului Virgil Tomuleţ şi cea a scrisorii lui Calistrat Costin.
Roxana Croitoru reconstituie în capitolul 50 de ani de păpuşerie profesionistă la Cluj, istoria înfiinţării teatrului şi activitatea lui până în anul 2000. Sunt amintite încercările unui proiect de înfiinţare a unui Teatru de Copii şi de Păpuşi care să cuprindă două secţii: română şi maghiară. Acesta nu a fost pus în practică decât parţial prin înfiinţarea în mai 1948 a Teatrului de Păpuşi „Păcală”, cu sediul în strada Napoca nr.16 (era tutelat de Sindicatul Mixt al Artiştilor, Scriitorilor şi Ziariştilor) dar care, neavând sală proprie, a susţinut reprezentaţii în şcoli, grădiniţe şi cămine.
Instituţia nou formată s-a bazat pe o serie de personalităţi din lumea artistică, fiind amintiţi toţi cei care au contribuit la punerea în practică a acestei iniţiative.
Data oficială a inaugurării Teatrului de Păpuşi de Stat din Cluj este 4 sau 5 februarie 1950 ocazie cu care a avut loc premiera la secţia română a unor fragmente din piesa rusească „Banul şi Părăluţa”, de Nina Ghernet, iar la secţia maghiară scenetele „Morcovul”, după povestirea lui L.N. Tolstoi şi „Cozonacul”. Se amintesc numele reprezentaţiilor mai de seamă, Roxana Croitoru insistând pe contribuţia întregului colectiv la evoluţia secţiei române a Teatrului de Păpuşi „Puck” în toţi aceşti ani.
În capitolul Interviuri, Daniela Vartic, prin intermediul interlocutorilor săi, ne oferă şansa de a împărtăşi din experienţele personalităţilor care au venit în contact cu această instituţie. Interviul cu fostul director al Teatrului de Păpuşi din perioada 1955-1977, Vasile Dan, ne dezvăluie amănunte interesante de la începuturile funcţionării teatrului, amintind diferenţele de atunci dintre teatrul cu marionete, de păpuşi şi teatrul pentru scenă fără paravan. Mai amintim interviurile scriitorului Constantin Cubleşan, al secretarului literar din perioada de început a Teatrului, Ion Vlad, al scenografei Botár Edit.
Urmează un capitol dedicat repertoriului Teatrului de Păpuşi „Puck” pentru cele două secţii, începând cu data de 5 februarie 1950 până inclusiv cel din 13 iulie 2000.
Monografia se opreşte apoi asupra unor mărturii – fişe de spectacol cuprinzând date importante din spectacole (autorul, regia, scenografia, muzica, data premierei, distribuţia) începând cu data de 27 septembrie 1964 până în 11 noiembrie 1995 şi enumeră participarea la festivaluri şi turnee ale ambelor secţii începând cu anul 1965 până în anul 2000.
De asemenea, sunt menţionate saluturile personalităţilor maghiare (în limba maghiară), amintind aici doar câteva nume: Kovács Nemere, Kovács Ildikó, Sigmond Júlia, Egyed Emese fiind urmate de interviuri şi spicuiri din presă cu privire la activitatea teatrului (tot în limba maghiară).
Pentru memoria culturală a Teatrului de Păpuşi „Puck” din Cluj sunt amintiţi angajaţii Teatrului începând cu anul 1950. Lista cuprinde directori, secretari literari, regizori, scenografi, actori, instrumentişti, regizori tehnici, organizatori de spectacole, electricieni, sonorizatori, maşinişti, ateliere, şefi de producţie, contabili şefi, economişti, funcţionari, administratori, recuziteri, plasatoare, îngrijitoare, conducători auto.
Epilogul e semnat de Daniela Varticşi Kovács István. Monografia cuprinde o serie de fotografii alb-negru reprezentând ipostaze din cadrul spectacolelor şi portrete ale actorilor. Lucrarea nu prezintă aparat critic.
